475 matches
-
povestioare morale (De măritat, Jertfa supremă, Ispita, Două surori, Poveste tristă ș.a.), texte de un patetism echilibrat, tocmai cât să atingă sensibilitatea cititoarelor, unele semnate L.V., „p. conf.”, Libertas și Vântură Lume. Este de crezut că și pseudonimele Rosalia, Eleonora, Bunicuța sau Marioara, aflate sub câteva „sfaturi de bune maniere” sau „regule de bună creștere”, îi aparțin, stilul putând fi lesne recunoscut. A mai iscălit Libertatea și Laura Vaian. A făcut parte din Societatea Scriitorilor Români (din 1914) și din comitetul
VAMPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290421_a_291750]
-
Citește textul: “De dorul munților și al bunicilor, Heidi a renunțat la viața tihnită și plină de bucurii din orașul Frankfurt. S-a întors în sătucul sărăcăcios de munte. Pe măsură ce urca pe cărăruie, i se cuibări în suflet gândul că bunicuța, bătrână și oarbă, ar fi putut să moară în lipsa ei! De atâta tulburare inima îi bătea cu putere. În sfârșit, a ajuns la cabana bunicii. Tremurând, intră în casă și se oprește în mijlocul încăperii: Dumnezeule, se auzi deodată dintr-un
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
așa ușile. Ce bine ar fi să o mai simt o dată lângă mine, înainte de a muri. Dar cine știe dacă se va mai întoarce vreodată! (Johanna Spiry Heidi, fetița munților) 2. Scrie însușirile următoarelor substantive din textul dat: viață, sătucul, bunicuța. 3. Scrie forma pentru numărul plural al substantivelor: viață, vieți, bucurie, cărăruie, bunică, odaie, ușă. 4. Răspunde la întrebări: Care sunt personajele care apar în acest text? Din ce cauză a renunțat Heidi la viața tihnită din orașul Frakfurt? 5
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
dorite sau prin răsfăț exagerat, căutând să atragă simpatia nepotului, în detrimentul părinților. Ei fac ca, prin contrast, părinții să apară într-o lumină frustrantă și tulbură în fața copilului. Un exemplu concludent pentru o astfel de situație este cel al unei bunicuțe, rămasă văduvă, care zi de zi aduce la grădiniță nepoțelul, căruia nu-i refuză nimic niciodată. Copilul este foarte încântat de relația sa cu bunica și nici nu vrea să audă de cerințele părinților. Și când bunicuța a fost întrebată
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
cel al unei bunicuțe, rămasă văduvă, care zi de zi aduce la grădiniță nepoțelul, căruia nu-i refuză nimic niciodată. Copilul este foarte încântat de relația sa cu bunica și nici nu vrea să audă de cerințele părinților. Și când bunicuța a fost întrebată de ce procedează astfel, a răspuns: „este singurul meu nepot, eu l-am crescut de când l-a adus maică-sa de la maternitate și este ca și copilul meu; dacă părinților nu le convine, să-și facă un alt
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
pe destinul unei fete de la țară, rămasă cu un „copil din flori” în urma morții năpraznice, în preajma nunții, a iubitului ei. Tendința feministă, vizibilă ici-colo, e în final dezactivată de amănuntul realist, ce denotă buna cunoaștere a lumii rurale. Alte proze (Bunicuța, Sunt lacrimae rerum, Umbra Mariei Antoaneta, Prin Pădurea Fontainebleau ș.a.) relevă, în incipit, în scriitură, dar și în tematică, o influență măcar, dacă nu cumva o colaborare, a lui D. Anghel. După moartea „dioscurilor” N. a fost muncită de dorința
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
se întâmplă în Libertate și iubire cu robul Suleiman care ajunge sultan. În 1974 un concurs internațional de literatură destinat nevăzătorilor, organizat la New York, îi premiază nuvela Pira. SCRIERI: Focosul, București, 1958; Iusuf, București, 1959; După negură, soare..., București, 1960; Bunicuța poveștilor, București, 1968; Răpirea elefantului cârn, București, 1970; Pegas, București, 1978; Flori de pădure, București, 1982; Azura, București, 1983. Traduceri: Han Ser-ia, Amurg, București, 1960; Iuri Karlovici Oleșa, Trei grăsani, București, 1962; Nazim Hikmet, Norul îndrăgostit, București, 1965. Repere bibliografice
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
Întuneric - stroposcop - zgomotul specific de ,,accident’’ de circulație. Când se aprinde lumina bunica o ține în brațe pe Raluca care plânge, speriată ). Bunica ( către sală ): Copii, ați văzut ce-am pățit dacă m-am lăsat trasă în stradă de Raluca? Bunicuțelor, aveți grijă de nepoții voștri, aveți grijă de viața lor. Raluca ( către sală ): Și noi copiii să avem grijă de viața bunicilor noștri, de la care primim atâta căldură, dragoste și cadouri. Bunica mea, mamaia mea, îmi face atâtea cadouri, încât
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
s-a Întors de la colegiu, după primul an, fratele meu devenise cu totul altul. Își lăsase părul să crească (nu chiar cât mine, dar destul). Începuse să Învețe să cânte la chitară. Pe nas avea o pereche de ochelari de bunicuță și În loc de pantaloni drepți purta acum blugi evazați decolorați. Membrii familiei mele au avut Întotdeauna o predispoziție pentru transformarea propriei persoane. În timp ce terminam primul an la Baker & Inglis și-l Începeam pe al doilea, În timp ce am trecut de la poziția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Am Încercat să Învăț mai departe, dar Îl simțeam cum se uită la mine. În cele din urmă, exasperată, am Închis cartea. ― La ce te uiți? l-am Întrebat. Urmă o pauză caracteristică pentru fratele meu. Dincolo de ochelarii lui de bunicuță, ochii Îi erau blânzi, dar mintea din spatele lor Încerca să descurce lucrurile. ― Mă uit la surioara mea, spuse el. ― Bine. Ai văzut-o. Acum dispari. ― Mă uit la surioara mea și mă gândesc că nu mai arată a surioara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
permanent la ea acasă. Părul Capitolului Unsprezece, care Înainte era lins, acum arăta la spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați, și cu ochelarii de bunicuță. Acum avea niște pantaloni maro, strâmți pe șolduri. Cămașa cu revere lungi Îi licărea În lumina fluorescentă. De fapt, anii șaizeci nu s-au terminat niciodată. Mai continuă și acum - În Goa. Dar În 1975 anii șaizeci se terminaseră, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fața-n sus?! Iar ochii să-i țină mereu închiși. Poate-ar reuși să păcălească somnul. Sau să se așeze cu fața-n jos. Ca o broscuță. Se chinuie degeaba. Ce-i, Sorina, ce-ai pățit? Te doare ceva? Nu, bunicuțo, dar nu mai pot să dorm. Am încercat, dar nu mai pot, crede-mă. De durut nu mă doare nimic, numai că nu știu de ce, somnul meu a fugit. Eu știu, dar fii fără grijă! Astăzi, Sorin și mămica vor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cea cu picățele parcă ar aranja-o mai mult. Ei, da, dar cealaltă, tricotată, i-ar veni și mai bine. Ia, s-o îmbrace. „Parcă nu-i rău!” zice Sorina, ca și cum ar vrea s-o audă și oglinda. Sorina! Da, bunicuță, vin! Ajunsă în bucătărie, fetița mai întreabă o dată: Ce spui acum? Spun că masa-i gata, poftim! „Ah! Înseamnă că nu e bine. Tot rochița bleu era mai potrivită. Cum de n-am văzut-o la timp?! Că doar era
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu e bine. Tot rochița bleu era mai potrivită. Cum de n-am văzut-o la timp?! Că doar era lângă asta tricotată!” Din nou, în dormitor. Gata! A făcut schimbarea cu pricina. Sorina! Unde-ai dispărut, dragă? Vin acum bunicuță. Ei, dar parcă erai îmbrăcată altfel. Eram, și m-am schimbat. Nu vreau ca frățiorul meu să spună că sora lui nu e o fetiță frumoasă. Draga de ea. N-ai nici o grijă, n-o să zică una ca asta! Hai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
minte ageră. Văzând că poznașii lui n-au de gând să se ntoarcă acasă și, mai ales, pentru că furtuna amenința să vină, bunicul a pornit într-acolo unde se auzea larma cea mai mare. Alături de el, plecaseră nenumărați alți bunici, bunicuțe, părinți ori frați mai mari. Plini de voioșie și de hincuri, toată lumea începu un du-te-vino acum pe uliți, din pâlcuri desprinzându-se ici-colo câte unu, câte doi ori mai mulți. Numai pentru scurt răstimp, firește. Căci dimineața, când razele soarelui
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
adică învățați să trăiască pe lângă casa omului. Pe când el, tot copil al pădurii a rămas. Și atunci, ce facem? O să-l punem în cușca nouă pe care bunicul tocmai a terminat-o. L-au așezat în noua lui casă, apoi bunicuța a început să-l hrănească în primele zile cu pipeta, iar mai târziu cu biberonul. Din zi în zi, Rilă se făcea, parcă, tot mai mare și mai frumos. Începuse să-i iubească pe copiii care, atunci când crescuse destul și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
afle cât mai multe despre intențiile mele, iar eu încercam să ghicesc ce le-ar face lor mai multă plăcere să le spun. Se pare că am reușit într-un final, profitând de faptul că ceasul de masă la care bunicuța privea semnificativ pentru a mă face să înțeleg că ar fi cazul să-mi cam iau tălpășița, am constatat că nu mai merge. Am înșfăcat din zbor ocazia de a le arăta ce tip de valoare a cunoscut fata lor
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
nu divulgăm numele salvatorului! - Bine bă, dacă așa credeți voi că e corect! Tot voi o să fiți în pierdere că eu oricum nu mă trezeam, așa că ... ce să mai zic ... asta e ... în seara următoare m-am prezentat cu ceasul. Bunicuța, atentă, a constatat diferența: - Da’ parcă-i altul! Nu cumva l-a schimbat? - Ba da, zic. Ăla era atât de defect, că trebuia să-i înlocuiască mai multe piese și nevoind să mă pună la cheltuială, mi-a dat ceasul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pa-a-elă din dulap! Închide dulapul! Gata, mi-am lăsat numai bocea la tine! Povestește ce vezi tu acolo... cu „bocea“ ta... [Vorbește din dulap] Văd că tamvaiu vine din dulap..., (să mă mai gândesc...) tăticuți cu picioare-n sus..., și bunicuțe cu picioare-n sus, mămicuțe care aproape deloc... care apoape nu vobesc... și când cineva pune caseta cu muzică, se aude la casetofon: Miau-miau-miau! Miau-miau-miau - miau, miau, miau, miau!... Și când cineva sună la telefon, curge apa în ureche și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
rațiuni. Împleticindu-se În cele douăsprezece fuste ale sale, Tatiana confunda poarta cu grajdul și grajdul cu fântâna și fântâna cu batoza, iar batoza cu mesteacănul, pe care tot Încerca să-l scoată la păscut. Mașei Îi spunea, „săru’ mâna, bunicuță“ și căuta s-o ajute să treacă peste prag. Privind la biserica de peste drum, se Întreba ce căută capra ei acolo și se repezea să o aducă Înapoi În curte. Însăși casa În care locuise atâția ani devenise pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu siguranță bunica ta. E o făptură mititică, care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de vreme îmi punea capac. Și dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de vreme îmi punea capac. Și dacă ai fi cunoscut-o pe Buni Maguire, cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe noi, sau pe Buni Walsh care mârâia dacă încercai să-i iei sticla de parfum (pe care îl bea ori de câte ori îi găseau celelalte sticle de alcool și i le vărsau în chiuvetă), nu le-ai fi confundat niciodată cu bunicuța din descrierea Mornei. Morna m-a privit, sesizând sarcasmul: — Și cu cine vrei să vorbești de fapt? Am deschis gura, am tras adânc aer în piept, cu un tremur care a dat într-un hohot de plâns. Cu soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am vrea să punem. De ce nu puneți? a întrebat Luke. —Pentru că Helen a turnat ciment în broască. Am tăcut cu toții amintindu-ne de ziua aceea. Helen luase cimentul de la muncitorii care transformau garajul de alături într-un apartament pentru o bunicuță și, după ce terminase de umplut broasca, trecuse la a cimenta ușa de la baie, blocând-o acolo pe Claire, care era în cadă, acordându-și o zi de îngrijire acasă. Tata a trebuit să stea ore în șir în genunchi, dăltuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de îngrijire acasă. Tata a trebuit să stea ore în șir în genunchi, dăltuind frenetic, până a eliberat-o în sfârșit de acolo, timp în care toată scara se umpluse de vecini și muncitori îngrijorați, care stăteau ca la priveghi. Bunicuța cu apartamentul care era sursa tuturor belelelor sugerase chiar să spunem rozariul. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Ședința dvs. cu Neris Hemming a fost reprogramată pe data de 22 martie, la 14:30. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]