837 matches
-
care ședea în capul mesei și nu pierdea o vorbă, încremeni. — Moartea? întrebă el. Ce înseamnă asta? Te înșeli; e o solie de nuntă și... Balamber îi acoperi vorbele, poruncindu-i lui Kayuk să se ducă afară și să aducă burduful de kumis. — Ptiu! izbucni Malaberga. Nu vreau, nu-mi trebuie așa ceva! Și pe urmă, acum o fi caldă ca urina de catâr! îi vorbi direct băiatului: — Mergi pe drumul dintre copaci cam douăzeci de pași. O să găsești un puț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scântei, aruncând reflexe mișcătoare pe chipurile cu trăsături ca sculptate ale bărbaților și pe pereții din piatră din spatele lor; un ușor miros de fum se simțea peste tot în încăpere, deși deschizătura din tavan asigura un tiraj aproape perfect. Două burdufuri cu hidromel treceau din mână în mână, dar cu toții ascultau cu cea mai mare atenție vorbitorii ce luau cuvântul, rând pe rând, în fața adunării. Ademar evoca din nou vechi întâmplări, împrejurări tragice petrecute cu aproape douăzeci de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu care ascultătorii îi primiră vorbele, vocile care îl aprobau se confundară cu cele care îi erau împotrivă și cu strigăte de consternare. — Așa e! Gualfard are dreptate! strigă o namilă de om, bărbos, ridicându-se în picioare. Ținea un burduf de hidromel agățat de un mic șnur și îl sprijinea răsturnat pe antebraț; se opri să bea din burduf pentru o clipă, apoi își dezlipi buzele de gura lui, se șterse cu dosul celeilalte mâini și, clătinându-se pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu strigăte de consternare. — Așa e! Gualfard are dreptate! strigă o namilă de om, bărbos, ridicându-se în picioare. Ținea un burduf de hidromel agățat de un mic șnur și îl sprijinea răsturnat pe antebraț; se opri să bea din burduf pentru o clipă, apoi își dezlipi buzele de gura lui, se șterse cu dosul celeilalte mâini și, clătinându-se pe picioare, arătă cu degetul către omul ce ședea alături de Ademar, singurul dintre cei prezenți care nu purta arme. Numai blestemații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pierdut șirul vorbelor. Ia mai ține-ți gura! interveni, râzând, cineva de lângă el, apoi, ridicând piciorul, îl lovi în spatele genunchiului, făcându-l să cadă greoi la locul lui, în râsetele tovarășilor; în cădere, însă, el reuși să țină în sus burduful, din care se apucă imediat să guste, fără să se arate prea supărat de întâmplare. Dar râsetele și strigătele de batjocură încetară dintr-odată, fiindcă omul pe care îl arătase se ridică, la rândul său, în picioare. Avea pielea închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aia. La urma urmei, până acum te-ai purtat bine. Mănâncă fără grijă ce se găsește, gândește-te la răsplată și dormi liniștit. în vreme ce își lua traista de pe cal, Audbert se mulțumi să-i răspundă mormăind ceva, prea puțin convins; burduful de apă îi scăpă din mână și, pe când se întoarse să-l culeagă de pe jos, îl văzu pe Odolgan zâmbind cu răutate și schimbând cu Balamber o privire ce nu-i plăcu deloc. Se gândi că avea să urmeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și că acesta folosea un ton scăzut și cuceritor; burgunzii, în schimb, îi răspundeau însuflețiți, vorbind uneori unul peste altul; se simțea o anumită tensiune între cei cinci, cu toate că, încă de la bun început, în micul grup pornise să circule un burduf cu hidromel, adus de oamenii din escortă. Gualfard, în special, era negru la față și nimic din gesturile sale, nimic din tonul sau cuvintele sale n-ar fi lăsat impresia că lua parte la o simplă discuție cu o solie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parte. în momentul acela atmosfera se destinse. Un bătrân, ieșind din rândurile fugarilor, întinse spre doi soldați un pachet cu pâine și brânză. Pe cei doi darul îi bucură mult; și alții, făcându-și curaj, înaintară și le întinseră războinicilor burdufuri cu apă, pâine, fructe, bucăți de carne. încurajați de înseninarea sufletelor, călugării începură să trebăluiască, străduindu-se să-i așeze cum se putea pe cei mai bătrâni, să le redea puterile celor flămânzi, să-i mângâie pe cei mai disperați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zile - rătăciseră înspăimântați, pradă nenumăratelor temeri și mânați înainte de o frică oarbă. în mijlocul curții, abatele îi spuse lui Wisichart: — Sunteți siguri că sunteți urmăriți? Crezi că ne aflăm în mare pericol? Burgundul își turnă pe față toată apa dintr-un burduf din piele de capră, apoi, scuturându-și părul ce șiroia de apă, aruncă burduful țăranului căruia îi aparținea și ridică din umeri. — E greu de zis. Lupta a fost dezastruoasă. Am rezistat cât am putut, dar erau cel puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
abatele îi spuse lui Wisichart: — Sunteți siguri că sunteți urmăriți? Crezi că ne aflăm în mare pericol? Burgundul își turnă pe față toată apa dintr-un burduf din piele de capră, apoi, scuturându-și părul ce șiroia de apă, aruncă burduful țăranului căruia îi aparținea și ridică din umeri. — E greu de zis. Lupta a fost dezastruoasă. Am rezistat cât am putut, dar erau cel puțin de două ori mai numeroși și ne-au învins. Acum suntem atât de puțini că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bineînțeles, într-un vechi post de gardă. Dar ei au profanat-o: acum e un loc al păcatului... Al păcatului, da, pentru că ei nu sunt vrednici! Pe mine m-au alungat. „Trebuie să pleci de-aici, Inisius“ , a spus el, burduful acela bătrân, uscat și umflat de vânt! Dar ei nu sunt mai buni decât mine. Nu, nu sunt vrednici! Nici unul, nici unul din ei nu e vrednic. Khaba nu mai suporta: — Ce facem cu el? E limpede că e un biet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dintre ei însă nu lăsa să se vadă asta. Ședeau cu picioarele încrucișate pe podeaua goală de pământ ori pe piei de oaie, mâncând cu poftă, bând mult și râzând tare, în vreme ce-și treceau de la unul la altul burdufuri cu bere. Unii dintre ei își împărțeau dumicatul cu tinere femei, pe jumătate dezbrăcate, care purtau, pe rotunjimile trupului, ici și colo unse cu grăsime, mărturiile vizibile ale mângâierilor lor avide. într-un colț slab luminat, zăceau la grămadă arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o prezență nesuferită și enervantă. Observând că aproape terminase de mâncat bucata de carne, Balamber îl îndemnă să se servească din nou; el însă preferă să nu dea curs invitației. Hunul care ședea la dreapta sa îi întinse atunci un burduf cu bere. Sebastianus bău și dădu să i-l înapoieze, însă acela îi făcu semn să i-l dea lui Odolgan, care i-l smulse din mână cu brutalitate. — Te-am văzut în luptă, îi zise Balamber, ești un războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Fără o vorbă, Balamber continua să fixeze trupul neînsuflețit a prietenului său. Cât despre Odolgan, își mută privirea în altă parte, simțindu-se poate vinovat pentru că ratase ocazia să-l ucidă pe burgund. Chemând un războinic ce bea dintr-un burduf, i-l smulse din mână și bău îndelung, lăsând să-i curgă cumis pe la colțurile gurii și pe piept. I-l aruncă înapoi și, ștergându-se cu dosul mâinii, se apropie din nou, clătinându-se din cauza piciorului rănit. — Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zâmbet luminos de apreciere. — Bravo, soldatule! îi spuse, bătându-l cu mâna pe braț. Cred că acum, în sfârșit, o să asculte de tine! O brunetă grațioasă, cu niște ochi incredibili, mari și azurii, scăpă din mulțime și îi aduse un burduf cu hidromel: Ține, îi spuse, zâmbind. Măsurându-l cu admirație, în vreme ce el își potolea setea, îi strigă în mijlocul vociferărilor tovarășilor ei. De-acum, ești de-al nostru! 12 în întunericul nopții, barca tăia lent negura care, ca un văl impalpabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
afla doar hoarda dezordonată a gepizilor, pe post de ariergardă a imensei armate. Printre cei care călăreau în frunte îl găsi pe Odolgan, care tocmai bea hidromel - cumís-ul se terminase cu ceva vreme în urmă în tot mingan-ul - din micul burduf pe care toți îl purtau cu ei, atârnat de șaua de lemn. Văzându-l sosind, prietenul său îl invită printr-un semn să-și potolească și el setea, însă Balamber refuză invitația. Agățând la locul său burduful, Odolgan ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mingan-ul - din micul burduf pe care toți îl purtau cu ei, atârnat de șaua de lemn. Văzându-l sosind, prietenul său îl invită printr-un semn să-și potolească și el setea, însă Balamber refuză invitația. Agățând la locul său burduful, Odolgan ridică din umeri. — Cum vrei. Praful ăsta îmi usucă gâtul. Balamber aruncă o privire piezișă, încărcată de suferință, către desișuri. Dacă lucrurile stau cum spun cercetașii, curând o să ieșim din pădurea asta. Agedincum nu e departe. — Rămânând în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar o îndârjire anume, care, îndreptată în direcția bună, se putea dovedi prețioasă; acum stătea acolo, la câțiva pași în spatele lui, și urmărea cu atenție, ca și ceilalți comandanți, mersul bătăliei. Vrei un pic de hidromel? Irmina îi întindea un burduf din piele de capră. Nu reușise cu nici un chip să-i convingă pe bagauzi să renunțe la femeile lor, iar ea, care, de-acum se considera femeia lui, nici nu voise să asculte. întrucât praful înțepător ce stăruia deasupra întregului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în vreme ce ea îl mângâia cu o privire îndrăgostită. Cu nevinovăția celor șaptesprezece ani ai săi, îl întrebă când avea să se încheie bătălia. Nu se temea pentru sine, dar era foarte neliniștită pentru el. Când îl văzu că-și ia burduful de la gură, se apropie de el până aproape să-l atingă, căutând parcă, încă o dată, îmbrățișarea sa afectuoasă, ceea ce făcuse adesea din ziua când îl văzuse învingându-l pe Milone, fără să-i pese de ce spuneau tovarășii săi - ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sa afectuoasă, ceea ce făcuse adesea din ziua când îl văzuse învingându-l pe Milone, fără să-i pese de ce spuneau tovarășii săi - ba chiar râdea de ei, și încă nici măcar pe ascuns. Ștergându-și buzele cu dosul mâinii, îi înapoie burduful. — Du-te în spate cu celelalte, îi spuse scurt. Locul tău nu e aici. Irmina luă recipientul, dar mai zăbovi puțin și îl privi fix, pregătindu-se parcă să-i spună ceva. Pierzându-și răbdarea, Metronius făcu cu mâna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o dagă înfiptă în piept. Se aplecă asupra tânărului și îi înălță capul. — Cine v-a atacat? îl întrebă. — Burgunzi, șuieră el într-un horcăit. Ne-au... luat... prin surprindere. Ceru apă, iar Balamber, cu un gest scurt, luă burduful de la Toraman și-i dădu să bea. Băiatul sorbi puțin și sughiță, apoi reluă: — îi conducea o femeie. Ea... l-a ucis... pe tatăl meu. Ea e... Muri fără să-și încheie fraza. Oricum, Balamber ghicise deja numele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-Și Domnul cuvîntul Lui!" Și femeia a rămas acasă, și a dat țîță fiului ei, pînă l-a înțercat. 24. Cînd l-a înțercat, l-a suit cu ea, și a luat trei tauri, o efă de făină, și un burduf cu vin. L-a dus în casa Domnului la Silo: copilul era încă mic de tot. 25. Au junghiat taurii, și au dus copilul la Eli. 26. Ana a zis: "Domnul meu, iartă-mă! Cît este de adevărat că sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
3. De acolo vei merge mai departe și vei ajunge la stejarul din Tabor unde vei fi întîmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, în Betel, și ducînd unul trei iezi, altul trei turte de pîine, iar altul un burduf cu vin. 4. Ei te vor întreba de sănătate, și-ți vor da două pîini, pe care le vei lua din mîna lor. 5. După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana Filistenilor. Cînd vei intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
chip, și Domnul este cu el." 19. Saul a trimis niște oameni la Isai, să-i spună: "Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu oile." 20. Isai a luat un măgar, l-a încărcat cu pîine, cu un burduf cu vin și cu un ied, și a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David. 21. David a ajuns la Saul, și s-a înfățișat înaintea lui, i-a plăcut mult lui Saul, și a fost pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
acum și vezi ce ai de făcut, căci pierderea stăpînului nostru, și a întregii lui case este hotărîtă, și el este așa de rău încît nimeni nu îndrăznește să-i vorbească. 18. Abigail a luat îndată două sute de pîini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grîu prăjit, o sută de turte de stafide, și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari, 19. și a zis slujitorilor săi: "Luați-o înaintea mea, și eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]