259 matches
-
care și-a făurit, în acest scop, un aparat propriu de conducere socială - aparatul statului socialist. Anii 1944-1947 au fost ani de profunde prefaceri revoluționare. Sub conducerea și îndrumarea nemijlocită a partidului s-a schimbat conținutul vechii mașini de stat burghezo-moșierești, făurindu-se statul popular al muncitorilor și țăranilor. În acești ani s-au pus bazele noilor organe ale statului socialist în măsură a rezolva sarcinile revoluției populare, cu metode și forme noi de activitate. La 30 Decembrie 1947, prin abolirea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
nemijlocită a partidului, în lumina și pe baza cunoașterii cerințelor concrete ale procesului transformator general al societății românești. Pe baza unei analize temeinice a realităților țării, partidul nostru a acordat o atenție deosebită schimbării în esență a vechiului aparat represiv burghezo-moșieresc și făuriri unor organe de stat noi - Securitate, Miliție, Procuratură, Justiție - menite să apere, cu metode și forme de luptă adecvate, cuceririle revoluționare ale poporului. Organele represive apar ca organe necesare ale statului socialist în vederea apărării cuceririlor revoluției, consolidării victoriei
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
scuzând mijloacele, Securitatea statului a fost concepută în scopul ocrotirii celor mulți, împotriva unui mănunchi de exploatatori răsturnați de la putere, care și-au fixat drept țel principal să lovească în cuceririle noastre. Forme și metode inumane - caracteristice vechilor organe represive burghezo-moșierești: Siguranța, Jandarmeria, Poliția - au fost treptat înlocuite prin forme și metode noi, menite să ocrotească omul, să-l apere împotriva oricăror acte antisociale, pe baza legii și în spiritul ei. Așa se explică faptul că Securitatea statului - ca urmare a
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
multilaterală. Orice încălcare a legilor are repercusiuni din cele mai grave pentru desfășurarea raporturilor sociale, fiind de natură a aduce perturbații și a provoca neîncredere în rândul cetățenilor. Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești era o caracteristică a activității organelor represive burghezo-moșierești, care elaborau și promovau chiar acte normative în acest scop. Astfel, în România burghezo-moșierească s-au emis acte normative care violau cele mai elementare drepturi și libertăți ale oamenilor muncii, contravenind unor cerințe umane din cele mai importante, ceea ce crea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
sociale, fiind de natură a aduce perturbații și a provoca neîncredere în rândul cetățenilor. Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești era o caracteristică a activității organelor represive burghezo-moșierești, care elaborau și promovau chiar acte normative în acest scop. Astfel, în România burghezo-moșierească s-au emis acte normative care violau cele mai elementare drepturi și libertăți ale oamenilor muncii, contravenind unor cerințe umane din cele mai importante, ceea ce crea un climat social imposibil desfășurării normale a activității lor în întreprinderi, în instituții, pe
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
dobândite a fost pe deplin confirmată de-a lungul întregii perioade istorice marcată de procesul revoluționar declanșat odată cu insurecția națională antifascistă armată de la 23 August 1944. Acest proces revoluționar, care a transformat din temelii societatea românească, punând capăt existenței regimului burghezo-moșieresc și instaurând puterea politică a clasei muncitoare, în alianță cu țărănimea și cu celelalte categorii de oameni ai muncii, s-a desfășurat în condițiile unei ascuțite lupte de clasă, în cursul căreia politica partidului nostru s-a înfruntat cu politica
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
neîncredere în viitorul noii orânduiri sociale, de a împiedica însuși progresul revoluției și construcției socialiste în România. Înfrânte și izolate pe arena vieții politice, rămase fără sprijin și influență în rândul maselor populare, unele elemente din fostele partide și organizații burghezo-moșierești, legionaro-fasciste, naționalist-iredentiste, ofițeri deblocați, foști moșieri, industriași și chiaburi, incitați de cercurile reacționare din străinătate și din ură nesăbuită față de mersul înainte al țării, au pus mâna pe arme și s-au constituit în bande de asasini și teroriști. Din
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
în judecată a membrilor unei bande teroriste subversive ce acționase în Munții Severinului se menționa, printre altele, că „...acuzații au încercat să pregătească rebeliunea armată, cu scopul de a doborî regimul de democrație populară și a restaura regimul de asuprire burghezo-moșierească”. O altă bandă, subversiv-teroristă, care a acționat în zona Câmpulung-Muscel, urmărea „sprijinirea unei eventuale intervenții străine și restaurarea monarhiei”, folosind ca mijloace de luptă „manifestele antidemocratice, diversiunea și sabotajul, zvonurile tendențioase, acțiunile armate”. Identificarea, localizarea, blocarea și distrugerea acestor bande
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
continuă să-i supravegheze acestuia pașii drăgălașii mastodonți, chipeșii strigoi cu baroase și picamere, ancorați, în veșnicie, cu bare de mulți țoli, gîndite în citadela revoluționară Nicolina. Pe frontonul Casei Tineretului (pardon, și studenților), ridicată pe locul unde cîndva trona burghezo-moșierescul Jockey-Club, demolat cu îndreptățită mîndrie proletară, ne încîntă și acum basoreliefurile-heirup ale cuceririlor revoluționare (în muncă, știință și artă). Simboluri surori cu cele de pe Casa sindicatelor (sindicatele, cureaua de transmisie, vă mai amintiți Cursul Scurt?). De sub cornișa Casei Pătrate (fostul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aspra-i poveste. 18 noiembrie Ținuta obligatorie! Asta însemnînd cel puțin cravată. Comunismul se cizelase, nu voia să-și mai amintească de emblematica salopetă, bună doar la demonstrațiile de 1 mai și 7 noiembrie. Cravata! Odioasa cravată a odiosului regim burghezo-moșieresc. Fără ea nu puteai intra în restaurant. Darmite la CC. Restaurantele (ca și CC-ul) erau pline, era antren, era muzică. Unde-s toate astea? Acum, ținuta fără avertisment e cît de cît general obligatorie, sala însă (prețurile... prețurile...) destinată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ancilla politicae, a suportat denaturări grave. S-a susținut atunci că evenimentele din anul 1866 ar fi pus capăt unei experiențe pozitive a societății românești sub un domnitor autohton, ele Însemnând, totodată, Începutul unei perioade reacționare, marcată de „alianța burghezo-moșierească” <ref id="3">3 Vasile Russu, Considerații privind teoria alianței burghezo-moșierești, În Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”, Iași, XV, 1978, p. 456-463; v. și Vasile Russu, Studii de istorie modernă, ed. Gh. Cliveti și Silviu Claudiu Mihai
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
că evenimentele din anul 1866 ar fi pus capăt unei experiențe pozitive a societății românești sub un domnitor autohton, ele Însemnând, totodată, Începutul unei perioade reacționare, marcată de „alianța burghezo-moșierească” <ref id="3">3 Vasile Russu, Considerații privind teoria alianței burghezo-moșierești, În Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”, Iași, XV, 1978, p. 456-463; v. și Vasile Russu, Studii de istorie modernă, ed. Gh. Cliveti și Silviu Claudiu Mihai, Bacău, 2008, p. 583-596. </ref> și de instalarea „prințului străin” pe
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
P. doi: Nu..., da... Gh. P. unu: Ce nu..., ce da? Păi ce legătură au copiii... cu lemnele?! Gh. P. doi: Ăăă..., știți..., după divorț... ea, nevastă-mea... ăăă... fosta nevastă..., așa, s-a mutat la părinții ei... la casa burghezo-moșierească... a lor... și... Gh. P. unu: Ei și?! Tot nu-nțeleg...! Gh. P. doi: Stați puțin..., și eu am rămas la casa mea... de muncitor..., și am rămas fără lemne... Vedeți legătura? Gh. P. unu: Nu. n-o văd... Zi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să ajute țăranii din Dodești în construirea unor obiective socialculturale, cum ar fi o casă a obștei, o baie sătească, cheltuind, adesea, din propriile economii, ceea ce scrisorile în discuție arată, deasemenea elocvent. Măsurile preconizate erau niște paleative, în condițiile societății burghezo-moșierești, dar ceea ce onorează gestul scriitorului este că el crede sincer în necesitatea întreprinderii unor măsuri concrete pentru eradicarea obscurantismului din viața satului nostru. Scrisorile trimise învățătorului Ionescu sunt importante și dintr-un alt punct de vedere. Ele scot în evidență
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93469]
-
Mușatescu (Titanic vals), I. Valjan (Nodul gordian), T. Arghezi (Seringa), pentru ca în literatura dirijată din regimul comunist care, după 1953, trasa dramaturgilor drept sarcini de partid să scrie "comedii satirice în manieră caragialescă, obiectivele vizate fiind exclusiv cele din trecutul burghezo-moșieresc, afacerist, imoral, escroc în alegeri"51, să se înregistreze multe producții teatrale mediocre, cum ar fi Patriotica română de Mircea Ștefănescu 52, și foarte puține piese notabile. Atunci când acestea ar fi de semnalat, nu doar datorită succesului de public sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a stabilit partidul pentru centenarul Caragiale". I se reproșează autorului că "n-a prins esențialul creator social-critic scriitoricesc și s-a ocupat de om, chiar cel de la cafenea", că eroul nu este cel care "a luptat cu intransigență împotriva coaliției burghezo-moșierești" (vol. I, p. 426) și că nu s-a conformat imaginii șablonizate deja, a unui Caragiale care la Berlin, la aflarea veștilor despre răscoala din țară ar fi plâns, și-a fi mușcat pumnii și ar fi înjurat. Ridicolul întâmplărilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
le aducea în scenă (...). Succesul piesei Pentru fericirea poporului de N. Moraru și A. Baranga este rodul justei orientări a autorilor către conflictul esențial al vieții într-un anume moment istoric: lupta comuniștilor ca exponenți ai poporului muncitor împotriva regimului burghezo-moșieresc, împotriva regimului fascist și a politicii antisovietice (...). Lipsuri de acest gen există de pildă în piesa lui Mihail Davidoglu Cetatea de foc (în prima versiune), ca și în piesele altor tovarăși ai noștri. După cum suna articolul publicat de Scânteia privitor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îndrumarea creației noastre dramatice, trebuie să amintim aici și faptul că ar fi fost foarte nimerit să se atragă atenția unora dintre dramaturgii noștri mai vârstnici, care au o bogată experiență de viață în ceea ce privește realitatea politică și socială a României burghezo-moșierești, că ei ar putea să atace teme de demascare a putreziciunii vechii societăți, că ei ar putea de pildă să scrie valoroase comedii satirice în care să biciuiască societatea burgheză, făcând să crească în spectatori ura împotriva exploatatorilor. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
latinește și franțuzește). De aceea î a fost singurul semn folosit de presa muncitorească din secolul al XIX-lea, de tipăriturile și publicațiile P.C.R. și de marii noștri scriitori ca de pildă M. Sadoveanu. Peste capul fosilizatei Academii a statului burghezo-moșieresc, simțind nevoia simplificării, a înlăturării semnului parazitar â, ei nu l-au întrebuințat decât pe î, după cum l-au întrebuințat pe sînt, știind că sunt era o formă artificială creată din aceleași tendințe latinizante de către lingviștii din Școala Ardeleană. Ținem
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fără fluctuații și contradicții, simplă, rațională, pentru a fi ușor învățată și aplicată». O asemenea ortografie este cu atât mai necesară astăzi, când drumul spre cultură al oamenilor muncii trebuie curățit și de ultimele obstacole ridicate în trecut de regimul burghezo-moșieresc. Proiectul noii ortografii a limbii române întrunește în anumite privințe o adeziune largă tocmai datorită faptului că - întemeindu-se mai consecvent și mai rațional decât ortografiile anterioare pe realitatea limbii vii a poporului - simplifică și ușurează apreciabil scrierea într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
duc la o artă lipsită de putința reflectării adevărului vieții. La baza ei stă în fond tot obiectivismul burghez (...). Exagerând, îngroșând anumite trăsături în făurirea chipului Mamei Gorki a văzut mai adânc, mai în profunzime realitatea (...). Caragiale a urât lumea burghezo-moșierească, a fost adânc convins că în cadrul ei necinstea, fărădelegea, prostia, mișelia sunt însușiri prețuite, care garantează ridicarea pe scară socială. Spre a arăta cât mai clar aceasta a exagerat conștient trăsăturile unora dintre personajele sale. Pe Agamiță Dandanache, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
icoanele și cadența versurilor înmănunchiate în această carte, măreția zbuciumată și falnicul avânt al oamenilor muncii din timpul nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
proporții”. • Eugen Campus. - Act de acuzare. În: Viața românească, nr.2, febr., 1953: „Scrisă cu pasiune, cu ură necruțătoare față de exploatatori și dragoste pentru masele împilate, noua lucrare a lui Zaharia Stancu, Dulăii, constitue un act de acuzare împotriva regimului burghezo-moșieresc. Scriitorul a ales o perioadă istorică de maximă încordare: vara și iama anului 1906, în jurul răscoalelor din 1907. Prima parte a povestirii lămurește premizele cazului. Tabloul secetei este cutremurător. Pârjolul se întinde cât vezi cu ochii, apocaliptic. Dar aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu ochii, apocaliptic. Dar aceasta nu face decât să accentueze un rău mai vechi și mai adânc: exploatarea. (...) Pasiunile care vorbesc despre Expoziția jubiliară din 1906 se integrează puternic în țesătura acestei prime părți a povestirii. (...) Acolo, la expoziția regimului burghezo-moșieresc și a lui vodă Carol, ei, chiaburii, reprezentaseră «țara». Dacă partea întâia a povestirii dezvoltă premizele «cazului», partea a II-a narează cum a fost săvârșită crima, închipuita crimă a țăranilor și crima reală a boierului. În cadrul acestei desfășurări a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sociale. Deși nu este menționată explicit, prezentă numaidecât în filosofia marxistă a istoriei se află o a șasea orânduire terminală, punctul terminus al istoriei, orânduirea comunistă. Două mențiuni merită reliefate: în primul rând, borna temporală care divide orânduirea capitalistă ("regimul burghezo-moșieresc") de orânduirea socialistă ("regimul de democrație populară") este singura datată cu maximă precizie cronologică. Data de 23 august 1944, care marchează "eliberarea țării noastre de către glorioasa Armată Sovietică" (Roller, 1952, p. 11), este investită simbolic cu statutul de moment fondator
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]