256 matches
-
de tezele sale idealiste”, ci, „din tinerețe până la sfârșitul vieții, evoluția filosofică a lui Maiorescu reprezintă o lunecare din ce în ce mai spre dreapta”. Acest capitol nu putea să nu aibă și o frază comică: „Maiorescu a deschis seria reprezentanților ideologici ai regimului burghezo-moșieresc [...] care începeau campania antimarxistă fără măcar să se fi ostenit să deschidă vreo lucrare a lui Marx”. Maiorescu este un liber-cugetător, care însă acordă un anumit rol religiei, dar, peste numai opt ani, într-o altă sinteză de filosofie, criticul este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
stat la Palatul Buckingham ca musafir al Reginei, care, la rândul său, s-ar putea să viziteze România la invitația președintelui în viitorul apropiat"305. Se regăsesc la acești autori britanici temele predilecte ale propagandei comuniste din România: culpabilizarea trecutului "burghezo-moșieresc" care va merge mână în mână cu glorificarea trecutului legendar al României în etapa întoarcerii spre național, culpabilizarea istoriei potrivnice României și victimizarea acesteia ca "insulă de latinitate într-o mare slavă", urmate sau împreună cu mitizarea faptelor eroice ale românilor
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
fi pe placul puterii, ca și alții din generația lui. Pentru el, care, ca gazetar era versat în politică, P. P. Carp este, fără nici o rezervă "cel mai reacționar dintre reacționarii de pe vremuri." Vorbește și Peltz de partidele și guvernele "burghezo-moșierești" despre țara care era condusă de "regi și lacheii lor", despre fabricanți care "exploatau până la sânge pe muncitori" etc. Asemenea formule și alegații sunt pe cât de false, pe atât de întristătoare, ele aparținând unui romancier valoros, și care, din câte
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
intensă publicitate, astfel că o generație întreagă și descendenții ei, cunosc francmasoneria doar prin temele expuse în acele documente și filme. Asemenea publicații abundă pe plan internațional și astăzi. Comunismul se opune de asemeni francmasoneriei, pe care o consideră "mișcare burghezo-moșierească, cosmopolită și antipatriotică". Faptul că francmasonii pot fi de orice convingere politică democrată fără discriminări, lăsând politica "la poarta lojei" și păstrând pentru adversarii politici stimă și respect, nu este compatibil cu așa-zisa "luptă de clasă". Incompatibil cu idealurile
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
În 1944 Muzeul este parțial distrus de bombardamentele americane, ruse și germane. După moartea lui Antipa și după război, Mihai Băcescu traversează o perioadă mai dificilă, noul regim comunist ne-având prea multă încredere într-un om "moștenit" de la regimul "burghezo-moșieresc", cu mulți prieteni străini. Dar participă la refacerea Muzeului, redeschis în 1948, și capătă treptat stima noilor conducători (care, oricum, aveau nevoie de un savant competent și reputat), fiind în 1949 numit coordonatorul colectivului "Faună" al Academiei R.P.R.. În 1954
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
data această definitiv. A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu, obligat și el, o lună mai târziu, să cedeze locul Anei Pauker. Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit, de origine burghezo-moșierească”, așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi”.. Lui i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei. Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare, s-a stins din viață la 29 decembrie 1950. La 15 septembrie 2005, în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]
-
revendicările salariale și cererea de condiții de muncă mai bune pentru muncitori, s-au cerut și schimbări politice. Prin aceste manifestații s-a încercat declanșarea unei lupte a muncitorilor români pentru detronarea regelui și alungarea de la putere a clasei politice „burghezo-moșierești”. La 6 decembrie 1918, muncitorii tipografi de la atelierele grafice Sfetea și „Minerva” au declarat grevă pentru a obține condiții mai bune de muncă și viață (salarii mărite, ziua de muncă de 8 ore ș.a.). Revendicările lor nefiind satisfăcute, toți tipografii
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
audiați generalii Costin Ionașcu, Andra, Crețulescu, coloneii Ioan Lissievici, Runceanu, Borcescu, apoi istoricul Gheorghe Brătianu și Ioan Mocsony Stârcea. Deși era acuzat de încălcarea art. 193 din Codul Penal: „Crimă de intensă activitate împotriva clasei muncitoare în cadrul aparatului de represiune burghezo-moșieresc din SSI” (Serviciul Special de Informații), instanța dispune prin Sentința nr. 865, din 17 iulie 1956, achitarea sa. A fost eliberat din Penitenciarul Central Făgăraș la data de 25 iulie 1956, exact cu două zile înainte de a împlini 59 de
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
democratică, tuturor acelor care îl anatemizau. Sfîrșitul vieții și-l petrece retras și izolat de frămintarile politice la Bucov, județul Prahova. Sensul retragerii lui Constantin Stere în conacul de la Bucov este sensul unei totale renunțări la mediul politic al regimului burghezo-moșieresc de la care nu mai putea aștepta nimic. S-a stins din viață la 26 iunie 1936, la Bucov. Calitățile neobișnuite pe care le dovedise Stere de-a lungul tumultoasei sale existențe în atîtea domenii (politică, învățămînt, știință, gazetărie etc.), nu
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
și a devenit membru al Partidului Bolșevic, fiind primit cu entuziasm de Lenin și mal ales de Troțki. După victoria revoluției comuniste ruse, în speranța extinderii ei în zona balcanică și a împiedicării cuceririi și controlării Basarabiei de către armata guvernului "burghezo-moșieresc" al României, la începutul anului 1918, ca membru în conducerea RUMCEROD-ului (Comitetul Central Executiv al Sovietelor Frontului Românesc, al Flotei Mării Negre și al districtului militar Odessa) cu sediul la Odessa, Rakovski a luat parte la organizarea unei încercări de
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
delegat pentru relația cu Parlamentul în Guvernul Tăriceanu. s-a născut la data de 29 octombrie 1971 în orașul București, într-o familie cu opțiuni politice opuse: bunicul și străbunicul patern au făcut închisoare pe vremea comunismului că " elemente periculoase burghezo-moșierești", în timp ce bunicii materni au făcut închisoare pe vremea Regelui că "elemente comuniste periculoase". Tatăl său, ing. Dănuț Florin Olteanu, a fost secretar de partid la Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice (ICCE - denumit ulterior și CCSIT-CE) înainte de Revoluție și director
Bogdan Olteanu () [Corola-website/Science/302137_a_303466]
-
militeze" pentru arătarea "realităților" noii societăți. "Filmul socialist" trebuia să oglindească lupta "omului nou" împotriva "vechii societăți retrograde, a societății exploatării omului de către om, plină de capitaliști și moșieri care sug sângele poporului muncitor". Tema multor filme era: "clasa retrogradă, burghezo-moșierească", prin "cozile lor de topor" vrea să zădărnicească noile obiective ale "socialismului victorios"; dar aceste nu vor reuși întrucât "Partidul Muncitoresc Român (mai târziu Comunist)" prin "activiștii" săi vor îndruma, după caz muncitorii sau țăranii, spre victorie. Aceleași teme se
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
al Partidului Comunist Român, înainte de căderea lui în decembrie 1989. Urmașul ziarului "" este ziarul "Adevărul". Ziarul "Scânteia" (după ortografia vremii, devenit "Scînteia" în urma reformei ortografice din 1953) a apărut ilegal între 15 august 1931 și octombrie 1940 în condițiile regimului burghezo-moșieresc. Începând din 21 septembrie 1944 activitatea acestui tip de presă a fost acceptată, prin „Scînteia” înțelegându-se acel "„factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea hotărîrilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastră”". Prima echipă a "Scînteii" a fost
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
adoptat o poziție anti-reformă. Pe 3 august, reprezentanții statelor Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Cehoslovacia s-au întâlnit la Bratislava, unde au semnat Declarația de la Bratislava. Aceasta reafirma atașamentul nemăsurat față de doctrina marxist-leninistă și declara război împotriva ideologiei "burghezo-moșierești" și a tuturor forțelor "antisocialiste". Uniunea Sovietică și-a declarat intenția de a interveni în orice țară a Pactului de la Varșovia, dacă se va stabili un sistem burghez multipartinic. Politica Uniunii Sovietice de a cere guvernelor socialiste ale statelor-satelit să
Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/302835_a_304164]
-
Radu Ioanid sau Carol Iancu le reproșează că nu i s-au opus fățiș mareșalului Ion Antonescu, iar naționaliștii îi socotesc „trădători de neam”). După război, obediențele masonice, autorizate din nou, dar amenințate de partidul comunist care le socotea „organizații burghezo-moșierești", s-au unit în 1945 într-o „Francmasonerie unită a României“, în frunte cu generalul Pandele și cu scriitorul Mihail Sadoveanu. Dar în ciuda încercărilor acestora de a împăca francmasoneria cu partidul, comuniștii nu puteau tolera o organizație necontrolată de ei
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
îi infiltrase printre muncitorii de la Atelierele Grivița. Cu alte cuvinte, din motive propagandistice, PCR-ul îi furase meritele lui Constantin Negrea, grevist care luptase cot la cot cu Dej pentru drepturile muncitorilor, și i le atribuise unei unelte a “regimului burghezo-moșieresc”. Deși sub Ceaușescu, sărbătorirea însângeratului Februarie 1933 a încetat tacit și, tot tacit, din ordinul secret al lui Ceaușescu, s-a hotărât ca legendele "Griviței Roșii" și "sirenei lui Roaită" să fie scoase din istorie, totuși "eroul" Vasile Roaită continuă
Vasile Roaită () [Corola-website/Science/311671_a_313000]
-
din România, care a pus bazele sionismului român. Regimul comunist, instaurat în România după război a garantat prin Constituție emanciparea tuturor etniilor. În realitate, antisemitismul - interzis prin lege - a îmbrăcat forme noi. Dictatura proletariatului a acționat cu asprime față de "elementele burghezo-moșierești", neproletare, „cu origine nesănătoasă”, "cosmopolite", cu rude în străinătate, etc., care formau marea majoritate a evreilor din România. Antisemitismul ocult al conducătorilor comuniști, sprijinit de cel stalinist se exprima indirect dar efectiv. Evreii comuniști erau folosiți ca scule dispozabile de
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
dificultăți sub regimul comunist. A fost evacuat din casă, fiindu-i repartizată o locuință insalubră, i s-a tăiat pensia și a fost nevoit să ocupe diferite slujbe din care era în scurt timp concediat, ca exponent al fostului regim burghezo-moșieresc. Situația s-a ameliorat în 1957 când Eugen Filotti a fost numit director al Editurii în Limbi Străine de pe lângă Institutul Român pentru Relații Culturale cu Străinătatea. În același timp s-a înscris în Uniunea Scriitorilor. Din 1957 până la sfârșitul vieții
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
retragerea trupelor sovietice și în ultimii ani ai guvernării lui Gheorghiu Dej orientarea oficială a devenit treptat mai naționalistă, însă predarea istoriei contemporană abunda de descrierea „faptelor mărețe ale luptei poporului în frunte cu Partidul Comunist din România împotriva societății burghezo-moșierești”. În anii 1970-1980 era reliefată mai cu seamă activitatea „revoluționară a tovarășului Nicolae Ceaușescu și a tovarășei Elena Ceaușescu”. Totuși în această epocă a existat o puternică activitate editorială. Cu scopul de a educa „masele largi populare” , un număr foarte
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
faptului că „studiind hotărârile PMR, (...) mi-am dat seama de țelul și scopul măreț pe care-l urmărește să-l înfăptuiască în Patria noastră...”. Milea a dezvăluit într-o declarație din 20 iulie 1955 că a manifestat ura față de clasă burghezo-moșierească, deoarece în adolescență a muncit împreună cu familia că muncitor forestier în slujba unui moșier din Câmpulung Muscel: „În timpul cât am lucrat cu familia mea la lemne la acest moșier am văzut o serie de escrocherii pe care le făcea cu
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
construirii socialismului, unele elemente dușmănoase de teapa lui Teodorescu Alexandru zis Sandu Tudor, Braga Roman, Făgețeanu Alexandru și Papacioc Arsenie Anghel, în majoritatea lor foști legionari, care în trecut au deținut funcții în organizația legionară și în aparatul de stat burghezo-moșieresc și care au desfășurat o activitate intensă împotriva clasei muncitoare și mișcării revoluționare din țara noastră, prin articole scrise în presa reacționară și prin măsurile criminale pe care le-au luat împotriva elementelor progresiste și muncitorești, nu văd cu ochi
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Membrii organizației comuniste din sat au menținut legături strânse cu organizația din Chilia Nouă, distribuind pliante în care făceau propagandă pentru revoluția sovietică și răsturnarea regimului burghezo-moșieresc din România. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. În seara zilei de 15 septembrie 1924, o bandă de agitatori bolșevici de 20-30 de persoane a preluat conducerea în satul Nerușai
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]
-
NKVD, împotriva populației civile în 1940, s-au repetat atât în momentul retragerii armatei sovietice din iunie 1941, cât și, mult mai intens, după revenirea acesteia în 1944. O bună parte din aceste acțiuni ținteau și « "stârpirea urmelor imperialismului român burghezo-moșieresc" », adică eliminarea sentimentului românesc printre basarabeni și înlocuirea lui, pentru cei de limba română, prin identitatea « moldovenească sovietică », o ideologie etno-politică nouă, care nu mai era compatibilă cu românismul, cum fusese până în 28 februarie 1938 (inclusiv în RASSM din URSS
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
de cel stalinist s-a exprimat indirect, dar eficient. Regimul comunist instaurat în România postbelică a garantat prin constituție emanciparea tuturor etniilor. În realitate, antisemitismul - interzis prin lege - a îmbrăcat forme noi. „Dictatura proletariatului” a acționat cu asprime față de «elementele burghezo-moșierești», neproletare, «cu origine nesănătoasă», «cosmopolite», «cu rude în străinătate» etc., care formau majoritatea evreilor din România. Primul ziar suspendat de comuniști, în februarie 1945, a fost „Curierul israelit”, iar redactorul șef, Wilhelm Filderman, președintele comunităților evreiești în timpul războiului și fost
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
închisoarea Doftana. În 1944 Ștefan Foriș și au fost înlăturați din conducerea PCR, iar în 1948 a fost înlăturat și Lucrețiu Pătrășcanu. Remus Kofler a fost acuzat - în procesul împotriva lui Lucrețiu Pătrășcanu - de crime împotriva păcii, cooperare cu poliția „burghezo-moșierească fascistă” , cu serviciul secret britanic și de sprijinirea lui Ion Antonescu în războiul împotriva Uniunii Sovietice. Acuzația principală împotriva lui Pătrășcanu a fost că ar fi condus un grup de trădători și spioni, împreună cu Ștefan Foriș și Remus Kofler. La
Remus Kofler () [Corola-website/Science/321107_a_322436]