297 matches
-
ca un pântec de femeie. Din spatele lui venea un zgomot inconfundabil, deși înăbușit de seîndura buretoasă. Era vâjâitul insistent, înfiorător, pe care-l auzeai când așteptai la dentist, alături de chipuri străine, răsfoind vechi reviste de modă. Știai că în curând burghiul de la capătul brațului articulat avea să-ți urle și ție în dinți și în creier. Aici huruitul era însă continuu, pulsator, și nu se-auzea nici un clinchet de instrumente, nici o voce care să spună liniștitor: "clătiți... scuipați..." Herman știa că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar în cele din urmă, ca o consimțire tacită, se-ntoarse și-ncepu să urce din nou scara. Cei trei urcară-n urma ei prin cilindrul albastru-vînăt, foarte înalt, al casei scării, în golul căruia treptele se răsuceau ca un burghiu. Pe mici paliere se aflau câte două uși cu plăcuțe de alamă și vizoare coclite, fără lentilă. Ajunși sus, avură deasupra lor doar chepengul pătrat al unui pod, iar înainte o singură ușă, neagră ca unsă cu păcură. În spatele ușii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bucăți din același material, cu dimensiunile 100 x 50 x 50 mm. Tot ansamblul este rigidizat cu aracet și cuie. După montaj, prin cele două scînduri au fost practicate, din 5 în 5 cm, găuri (Ø 10 mm) cu un burghiu lung, astfel încît să fie străpunse amîndouă odată, asigurîndu-se centrarea găurilor. Prin aceste găuri sunt introduse tije calibrate (Ø 8 mm), cu diametrul mai mic decît găurile din lemn, astfel încît acestea să culiseze liber datorită denivelărilor solului și greutății
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
lași păgubaș, că nu merge să le descui doar așa, cu una cu două. Asta e valabil doar pentru tipii ăia din filme de la UFA. Cel mai adesea, un spărgător pur și simplu taie cu fierăstrăul butucul sau dă cu burghiul de jur Împrejurul lui și scoate o bucată din afurisita de ușă. Și asta mi-a adus aminte de ceva: mai devreme sau mai târziu, aveam să fiu nevoit să verific cine ar fi putut avea, În branșa spărgătorilor, destul talent ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am scos arma din buzunar. Cu mâna cealaltă m-am ținut de debarcader, ca să Împiedic barca să se Îndepărteze de mal. După câteva clipe, am auzit un alt schimb de focuri și un zgomot care semăna cu cel al unui burghiu perforând la pupa bărcii. Am tras puternic Înainte de maneta de accelerație și am cârmit din volan ca să mă Îndepărtez de debarcader. Strâmbându-mă de durere, mi-am aruncat o privire În jos spre mână, Închipuindu-mi că fusesem atins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o foame de cunoaștere. Am Început cu rafturile cele mai apropiate, cele de sub FICȚIUNE, lingînd, ronțăind, savurînd și În cele din urmă mîncînd, uneori În jurul marginilor, Însă de obicei oriunde puteam deschide un pic copertele, pînă În mijlocul cărții, asemeni unui burghiu. Preferatele mele erau edițiile Modern Library și, ori de cîte ori aveam posibilitatea, pe ele le alegeam, poate datorită logo-ului lor - un alergător cu o torță. Așa mă vedeam cîteodată, un Alergător cu o Torță. Și vai, ce cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că, așa poetică și chiar inofensivă cum pare, micuța victimă din poveste e chiar marea victimă din afara ei. »„Când auzeam cântecul colonelului - încă ne gândeam cu toții la Belle de Jour, ne imaginam chipul bestiei care o ucisese -, era ca și cum un burghiu ne-ar fi pătruns în creier, încet, după ce făcuse o gură în craniu. În fond, cântecul lui înrudit cu ouăle cerute de judecător, mici lumi degustate la doi pași de cadavru. Nu întâmplător cei doi, Mierck și Mateziev, fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
mari și mai inocenți. La etajul doi, unde stăteau fetele și puștii, m-am văzut în oglinda întunecată ca un băiețel de opt-nouă ani, privind înspăimîntat în susul scărilor crescute deodată la proporții monumentale. Urcam șovăitor, bocănind, răsucindu-mă încet în burghiul casei scării, dând capul tot mai pe spate ca să privesc spre înălțimea impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
matur." O să mă gândesc până am s-o fac într-un fel. Stănică întreținea pe bătrân într-o continuă teroare, împărtășindu-i decesuri: - Moș Costache, nu știi una? Colonelul, colonelul Constantinescu, cel din sus de lângă Arionoaei, de la care ai cerut burghiul. - Ei? - Ei, a murit azi-noapte! - De ce-a murit? întrebă îngrozit bătrânul, sperând într-unaccident imposibil de repetat. G. Călinescu - De ce moare orice om cu constituția lui. L-a lovitdamblaua. Trăsnit, nu altceva. A stat la masă până la unsprezece noaptea cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pus la nouă orizontal? — Sudate. Unite cu un fier Încins, Îi spun eu. Uitiaici una ca dracu de bună pentru tine. Doișpe orizontal. Îngâmfat. TOAL! Păcat că are cinci litere. Râsul lui Gus ricoșează În biroul tip hală aidoma unui burghiu al unui muncitor Într-o zonă de aglomerare urbană. Dau la paginile cu fotbal. DEZASTRUL DIN A DOUA ZI DE CRĂCIUN este titlul. o performanță mediocră și lipsită de strălucire a lui Tom Stronach, care În mod normal Își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ochii săi negri alunecau pe acoperișurile din jur. Păstrez și astăzi în minte cântecul acela și scrâșnetul dinților. Când auzeam cântecul colonelului - încă ne gândeam cu toții la Belle de jour, ne imaginam chipul bestiei care o ucisese -, era ca și cum un burghiu ne-ar fi pătruns în creier, încet, după ce făcuse o gaură în craniu. În fond, cântecul lui era înrudit cu ouăle cerute de judecător, micile lumi degustate la doi pași de cadavru. Nu întâmplător cei doi, Mierck și Matziev, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Elenei, acum știa, știa sigur că privirea ei minte, că figura ei pierită nu era decât un joc oarecare. Ea știa acum sigur că Elena nu mai este Elena, în imaginația ei o vedea sfredelită la pântec ca de un burghiu, în zadar încerca să se ascundă, să trișeze, în zadar juca teatru. Câtă fățărnicie! După masa de prânz se mai învioră atmosfera. Tatăl îl întrebă pe Ștefan dacă are salariu mare și dacă, așa în general era convins că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
4.11.1907, se dezbrăca în fața puștanilor și se ruga de polițiștii care îl arestau să-l bată cu furtunul pentru ce făcuse. Cletus Wardell Hanson, un metru optzeci și patru, născut pe 29.04.1904, căra cu el un burghiu electric, ca să-și poată sfredeli drumul spre noi teritorii de supt, iar toaletele de bărbați din restaurante erau specialitatea lui. La bulău își punea fundul la bătaie: și-o trăgea zi de zi cu o grămadă de tipi care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sale închisori”, observă Paul Diel paradoxul (16, p. 47). S-ar părea că, fără ghem, nici chiar Dedal nu poate ieși. Arhitect, sculptor și inginer iscusit - tradiția îi pune în seamă inventarea securii duble, echerului, nivelei cu bulă de aer, burghiului, velei de corabie, precum și construirea primilor antropoizi artificiali -, Dedal (gr. daidalos = „meșter iscusit”) este și inventatorul legendar al primului sistem artificial de zbor, conceput după cel natural al păsărilor (asemenea „ornitopterelor” concepute de Leonardo da Vinci, peste circa trei milenii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
gene vopsite strident, posedând, În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat dăltițele, burghiele și cleștii de stomatolog când un medic ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să se așeze pe un scaun. Ginecologul era tot numai mușchi, tot numai fibră. Pe gâtul său puternic, contorsionat, se rotea o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În timpul acuplării nu face nici doi bani. Muzica e necesară atât pentru ochi, cât și pentru urechi. Ce rost are să Înăbuși gemetele? Chiar și scrâșnetul de dinți tot e mai bun decât nimic... Decât tăcere mormântală, mai bine țiuitul unui burghiu sau scârțâitul pe geam al unui glaspapir... „SexPlay vă recomandă un supliment alimentar ce poate fi folosit sub formă de praf sau picături pe bază de cantharis. Reacții adverse: În cazul În care vă obosește partenerul sau partenera, faceți găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trăi. În drum spre capitala țării își repeta în gând aproape cu frenezie: "O să fiu fericită, indiferent ce o să se întâmple acolo, o să fiu fericită", de zece ori, de o sută de ori, zgomotul șinelor îi sfredelea creierul ca un burghiu, acesta se lichefia, durerea din coșul pieptului îi oprea respirația, "respir ușor, respir cu spor", își spunea ca să-și bată joc de ea, poate scapă de durere, "mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de canalizare, conducte de aer, punți suspendate, tuburi de toate grosimile, unele roșii, altele negre, coșuri scuipând în atmosferă fuioare de fum toxic, macarale cu brațe lungi, laboratoare chimice, rafinării de petrol, mirosuri fetide, amare sau dulcege, zgomote stridente de burghie, zumzăit de ferăstraie mecanice, lovituri brutale de ciocane pneumatice, din când în când câte o zonă de tăcere, nimeni nu știe ce se produce acolo. Atunci Cipriano Algor spuse, Nu te teme, ajungem la timp, Nu mă tem, răspunse ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de acolo bèiețelul adevèrat, Diana apèsându-și cu degetul arètètor buricul îi propune sè i-l scoatè prin buric, Atunci, lui Matei, pentru care garajul în care tata își ține sculele nu mai are nici o tainè, îi vine subit o idee, burghiul! Dar față, ascultând explicațiile despre burghiu ale bèiatului, închipuindu-și cu oroare un instrument asemeni unui pistol rotitor care sè dea o gaurè în burtă ei, respinge categoric aceastè soluție mult prea dureroasè, O sè mè doarè și o sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu degetul arètètor buricul îi propune sè i-l scoatè prin buric, Atunci, lui Matei, pentru care garajul în care tata își ține sculele nu mai are nici o tainè, îi vine subit o idee, burghiul! Dar față, ascultând explicațiile despre burghiu ale bèiatului, închipuindu-și cu oroare un instrument asemeni unui pistol rotitor care sè dea o gaurè în burtă ei, respinge categoric aceastè soluție mult prea dureroasè, O sè mè doarè și o sè curgè sânge! cerându-i lui Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
rupă sufletul de frumos, aia e Teatrul. Sunt bătrână acuma, dar tot mă duc la premiere, să văd și să mă bucur, să nu mai vorbesc despre moarte, să nu îmi mai fie frică, te sfâșie o durere ca un burghiu când te gândești la moartea asta... mi-e frică, băiete, de moarte... dar, unde s-au dus ăia, o să mă duc și eu, ce să fac? Și, dacă mă gândesc bine, nici nu știu ce mă înspăimântă mai mult: moartea sau viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
coapse, îi cântă încet, la ureche, un cântec pe care mereu îl zisese gagicilor, cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Urmă nu vezi, Puicăăă!... știe că ei îi place doina asta oltenească, intră ca un burghiu în ochii albaștri ai fetei, să o cunoască mai bine, să nu-l mintă, apoi îi spune la ureche, cu vocea aia a lui: zâna mea bună!, zâna mea!, nu-mi ajungi niciodată, ești nesfârșită ca singurătatea asta în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pagină a văzut niște nume, „Romanița-Dăscălița, cu țâțele ca bostanii”, urmau altele și altele, un nume unguresc, „Ildi-cea-durdulie, cu bretonul în formă de V”... și „Anita, care merge de parcă doarme în ea”, era și ea acolo, în șirul ca un burghiu, ce-i cu femeile astea?, sunt, au fost ale lui?, Dumnezeule!, nu face el așa ceva, vrea să mă facă geloasă, doar să mă facă geloasă, dar nu țineeeeeeeeeee!, băiete, nu ține!... dar gândul... a pus carnetul la loc, așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
drege la toată lumea. Toastează cu vorba lui veche, Copii, dacă v-am greșit cu ceva, eu vă iert! Pe urmă se scoală de la masă și, trecând spre bucătărie prin spatele meu, îmi vâră între omoplați carpienele lui ca pe niște burghie: Să-ți faci și tu controlu’ ăla, auzi? - Dacă plec acuma, mai prind trenul de șase! sare din locul ei Zina, înfruntând privirile mirate ale bărbaților: într-adevăr, mai putea să-l prindă, dar de unde Dumnezeu știa asta ea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Pe mine, cuceritorul atâtor femei cărora le-am stârnit râuri de lacrimi? Nu, hotărât lucru, pentru Tudor Petrican nu exista, nu se născuse încă infidelitatea. Cu toate astea îndoiala (deși până acum străină de simțămintele mele) mă sfredelea mereu ca burghiul. Și ca să mă conving de șubrezenia acestor bănuieli stupide și să scap de pacostea obsesiei, am urmărit-o într-o zi pe Mihaela cu mașina, tot așa cum făcuse bărbatul Iolandei Manole, eroul tristei drame. După ce parcurse câteva străzi, ea ajunse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]