1,654 matches
-
construit-o prin neîncetată uzură și adeseori până la ultima picătură de combustibil. De când a coborât din copac, nici n-au trecut bine câteva secole și arătarea a simțit nevoia să-și proptească talpa Într-o pedală ori să-și sprijine buricele degetelor pe un buton. E Însă capabil acest stupid ansamblu de molecule să facă un calcul mai complicat de 8×9 fără ajutorul unui computer? Poate el străbate trei kilometri fără a se urca Într-un automobil, tren sau avion
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să afle mai multe despre mine - vârsta, ocupația, numărul și seria cărții de credit. M-a Întrebat dacă voiam să-mi arăte numărul de dans la care lucra cu echipa de majorete și, aproape imediat, a trecut la treabă. Pe buricul veșnic nemângâiat al Lindei Lovelace! Pe alunița nicicând dezvăluită public a lui Bambi Woods! Nu știu cum putea echipa de dezbateri a liceului să se concentreze asupra argumentelor după un asemenea dans! Ce trucuri și ce ascunzișuri! Ce alfabet al formelor fără
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
viziunea tulbure a unor ființe aparținând aceluiași regn, cu trupurile nu atât de colțuroase ca ale noastre, așezate sub un relief prietenos, unde șesuri Învelite Într-o piele moale se transformau pe nesimțite În coline deloc abrupte, care-ți Îmbiau buricele degetelor la drumeție. Existau și pericole - mici doline unde te așteptai mai puțin, alunecușuri care te puteau Înghiți dacă nu erai atent, regiuni tenebroase nemarcate pe hartă -, dar și zone de un pitoresc care-ți tăia răsuflarea, surplombe umbrind coloane
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
forfecuțe, pensete, ceară de epilat. Ele, nicăieri. Să se fi Întors la locul lor, ca niște duhuri ieșite din sticluțele de parfum? Să se fi dizolvat În lichidul mătăsos al șampoanelor? Să se fi pitit oare printre dunele lăsate de buricele degetelor În cutiuțele de cremă? Un timp, am căutat cu disperare răspunsuri, apoi, pe măsură ce aburul ne-a Înmuiat respirația, am adormit. vasul cu fructe de ceară E curent În sala de așteptare. Văd fluxul de aer de-abia pătruns În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dormim. Când am deschis ochii, am văzut cum materia ne prinsese din urmă: apăruseră deja restaurante fast-food, peste tot străluceau reclame, mașini treceau În viteză, ca visurile dimineții, grăbite și aproape tangibile. Fiecare dintre cei care plecaseră cu noi din buricul lumii era de-acum integrat Într-o asociație atomică, fie În bordurile de granit care străjuiau bulevardul, fie În miezul incandescent din filamentul becurilor care luminau pavajul, În grilajele de scurgere pe unde cădeau cascade amețitoare, În acoperișurile metalice ale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a fost doar o iluzie, un delir consumat În numai cîteva momente. Mai tîrziu, unii dintre ei Își vor aminti, sau doar vor crede că-și amintesc, că la Început au simțit niște Înțepături plăcute și o dogoare ciudată În buricele degetelor, unda unui flux coborînd din creștet pe gît și pe umeri, În așa fel Încît musculatura li s-a relaxat spontan și, vreme de cîteva minute, aproape că n-au mai respirat - fiindcă nici nu mai era nevoie. Lumina
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
urmeze? încearcă să se mai încurajeze puțin dîndu-și seama că a ajuns la gura de metrou. O să-și tragă puțin sufletul înainte s-o apuce mai departe, e un locșor ferit și are avantajul de a fi situat exact în buricul evenimentelor, se gîndește coborînd cîteva trepte, lăsîndu-se pe vine, doar atît cît să nu fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet și balustradă. Deși în ultimele zile acumulase multă oboseală, simți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e singurul de care nu te poți plînge. El a intrat mai tîrziu în joc, după ce toată lumea uitase de pățania de la Baricadă, a revenit în prim-plan și fără să se consulte cu nimeni și-a înfipt afacerea exact în buricul tîrgului. Nu l-ai prins nicodată să te privească de sus, ți-a pus de fiecare dată separeul la dispoziție și nu și-a băgat nasul acolo unde nu trebuia. Dar, numai de dragul lui, mai merita oare să te mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
răsturnări de situație. O să-i lăsăm pe fraieri să se lupte cu barajele Armatei pînă li s-o acri, ca să aibă impresia că fac revoluție. După care ne intrăm noi în rol, ne instalăm cu arme și bagaje chiar în buricul tîrgului și așteptăm liniștiți inevitabilul. Tot nu ne-ai răspuns de ce ți se pare ție că încă nu s-a întîmplat nimic, că Revoluția abia a început, își amintește Curistul lăsîndu-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. — E limpede
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pînă la gît în afaceri mult mai serioase, se laudă. — Guvern, Parlament, se gîndește Roja, vînzări și schimburi de terenuri, spații comerciale, trafic de influență, corupție la nivel înalt, cine altcineva și-ar permite să țină un asemenea locșor în buricul tîrgului dacă nu e uns cu toate alifiile? — Tocmai de aceea să știți că a fost ultima dată cînd v-am lăsat să jucați la comun cu restul lumii, îi spune, de acum înainte sînteți poftit la separeu, alături de lumea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
observat cu ochiul liber din locul în care se afla garda. Te furișezi ca un viezure printre tot felul de tufe și bălării, ajungi la baza zidului, te asiguri că nu te-a mirosit nimeni și începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate. Dar nici n-ai nevoie de mai mult ca să te salți un-doi pe muchia zidului, și apoi să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și titluri care trebuiau ,,neapărat citite. Avea de altfel, o memorie extraordinară și o ordine În această memorie a lecturilor, desăvârșită. Vânduse de mult, Înainte de cel de-al doilea Război Mondial, o moșioară moștenită de la un unchi, și cumpărase În buricul capitalei, cele două Încăperi. Una servea drept locuință, și În alta erau rânduite cărțile pe care le vindea. Nu era carte care să-i fi trecut prin mâini și să nu fi fost măcar câteva pagini citite din ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și curajul, aplecându-se de data aceasta peste vintre, palpitând cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște fremătândă, plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi atingă buricul. Acum că mișcarea de răsturnare se opri, În loc să se umfle, sexul mi se Întări. Rulându-se fără nici un ajutor, o bucată a prepuțului era blocată momenta Într-o poziție dureroasă. Dar apoi firele crețe care se Împotriviseră la Început, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Chérie, l-am dus În curte și am Închis ușa, imediat ce am reușit să ademenesc câinele afară. Apoi mi-am pregătit o baie fierbinte și am zăcut În apa Încinsă până când mirosul de pește dispăru de tot, timp În care buricele degetelor mi-au devenit albe și degetele de la picioare mi s-au Încrețit ca niște stafide. În acea după-masă de sâmbătă, Între două coroane de trandafiri, am făcut demersurile necesare pentru un loc În cimitirul din spatele fostei mele locuințe, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trâmbițe, fără doar și poate). Miros uleiul cu care a lustruit cele patru picioare ale patului cu tăblii de mahon, unde doarme ea cu un bărbat care locuiește la noi noaptea și duminica după-amiază. Cică ar fi taică-meu. Pe buricele degetelor, deși mi-a spălat fiecare purceluș în parte cu o cârpă umezită cu apă caldă, îmi stăruie mirosul mâncării de la prânz, al salatei de ton. Poate că, de fapt, adulmec miros de pizdă, mai știi? Asta o fi! Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
copacii. Inhalezi gustul de portocale și de benzină. Mirosul de fixativ. Te pierzi în fiecare amănunt. Lipești o viță de iederă pe o latură a coșului. Cu degetele prinse în firele de adeziv ca într-o pânză de păianjăn, cu buricele încleiate și acoperite de-o crustă. Îți spui în sinea ta că zgomotul e ceea ce definește tăcerea. Dacă nu ar fi zgomotul, tăcerea nu ar mai fi de aur. Zgomotul este excepția. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mulate din piele de vițel, Helen zice: — Ia te uită ce abdomen! Stridie își scutură cămașa de pe umeri, și săculețul de mărgele îi atârnă între sfârcuri, pe pieptul umflat de ambele părți. Are pielea bronzată, fără pic de păr, până la buric. Săculețul e acoperit în întregime de mărgele albastre, cu excepția unei cruci din mărgele roșii, în mijloc. Bronzul lui pare portocaliu în lumina galbenă. Părul îi pare de flăcări. — Eu i l-am făcut, zice Mona. Din februarie m-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ședință de machiaj; Helen e la volan de mai bine de patru sute de kilometri. Este aproape întuneric, și zice, uitându-se înainte: — Fac bilanțul cheltuielilor. Mona se ridică în capul oaselor, scarpinându-se în cap printre șuvițe. Apasă cu inelarul, cu buricul degetului inelar în colțul ochiului și apoi îl trage rapid de-acolo, cu o urdoare lipită de el. Își șterge urdoarea pe blugi și zice: — Unde ne oprim să mâncăm? Îi spun Monei să-și pună centura. Helen aprinde farurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai adânc. Valul de aer ieșea din mine și pătrundea înapoi. La fiecare răsuflare, când aerul îmi umplea plămânii, imi afundam gura în trupul său. Pentru prima oară Katrin dormise toată noaptea fără să plângă. Am urcat cu gura până la buricul Ginei. Am urcat până la sânii ei. Cu un deget umed în gura ei, îi mângâi sfârcurile cu degetele celeilalte mâini. Îi cuprind cu gura celălalt sân și-i ating sfârcul cu limba. Capul Ginei s-a răsucit într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
peste zidurile Cetății Neamțului, îmi trimitea mașina la autogară, înainte. După ce-am ajuns angajatul uzinei, văzînd că nu mișc în nici un fel, să-l iau coautor ori să-l perii, mă tratează cu sictir continuu. Uite aici! arată el buricul degetului mic aici îl am la orice discuție. Dacă-l scuturi zdravăn, se îndoiește și de formula apei, pe care crede c-o știe. Facultate făcută pe bețe de chibrit! Vă rog să mă iertați! spune Mihai, ridicîndu-se. Bine, încuviințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cred că nici unul din voi nu-și merită soarta, poziția... Ce să-i facem, a surîs Theo, umbrit de fiorul durerii chiar dacă reușim să fim "pe vremuri", mai obosim și ne lăsăm încălecați de situații, că n-om fi noi buricul Pămîntului. Într-adevăr, i-a șoptit Maria maică-si cînd își lua rămas bun nu văd cu ce mi-am meritat soarta de-a-ți crește eu copilul făcut... aiurea, de vreunul cu traistă. În schimb, ai profitat de poziția celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom' pro'esor, să joc cu bani împrumutați de la dumneavoastră. Mai luăm un deget? Mai. Noroc! Noroc! După ce savurează whisky-ul băut, Lazăr se lasă mult pe spate cu scaunul, bate darabana cu buricul degetelor pe burta suptă de foame, ia apoi cărțile, începe să le amestece fără nici un chef, trage patru, le privește fără să clipească, iar le bate, iar trage patru, le bate încă o dată, le taie, plimbă pachetul prin aer, ținîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să le amestece fără nici un chef, trage patru, le privește fără să clipească, iar le bate, iar trage patru, le bate încă o dată, le taie, plimbă pachetul prin aer, ținîndu-l între degetul mare și mijlociu, apoi, apăsîndu-l în centru cu buricul arătătorului, face să curgă spre masă un șir de cărți, deplasate la o distanță perfect egală unele de altele. Atinge capătul șirului cu degetul mic și, într-o clipă, reface pachetul, cuprinzîndu-l între degetele extreme ale mîinii. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pregătită să lovească din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai bine să poată să-și umezească buricele degetelor cu salivă, pe care le întoarce pe mamelon, prinzîndu-l între primele trei, adunate ca atunci cînd faci semnul crucii. Nu strînge deloc, doar pipăie mamelonul regăsit tare. Atingerea salivei are efectul scontat: mamelonul pare să devină mai rebel, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
genunchiului lui Bull. Numai că Margoulies nu reușea deloc să se concentreze asupra răspunsului, de altfel incoerent, al lui Bull, pentru că era prea ocupat să studieze chestia. Lansase întrebarea doar din reflex, ca pe o uzanță medicală. Margoulies își folosise buricele degetelor pentru a depărta delicat labiile exterioare ale vaginului. Și cele de la interior se desfăcuseră puțin. Mucoasa era de un roz sidefiu și umed, iar clitorisul se ițea obraznic de sub pielea de la capătul orificiului. Margoulies se apropie și aprinse mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]