371 matches
-
cimitir, o liniște apăsătoare, și oricum îmi bâzâiau urechile, ca să compenseze. Ne pierduserăm de cuplul care venise cu noi, dar Tim, proaspăt ca un nou-născut, supraveghea un Phil adormit și o Baby terminată. Aerul rece era minunat. Cădea ploaia, o burniță răcoritoare. Nu-mi făceam griji; eram deja fleașcă de la transpirație. Ne-am îndreptat spre galerie, unde ne lăsaserăm mașinile. Baby făcuse abuz de substanțe toată noaptea, la toaletă cu Gabby, și era de departe în cea mai proastă stare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Fusese primăvara sau toamna, atât, vremea răcoroasă de martie sau de octombrie rămăsese singurul reper al acelui timp calp ce-i separase, lucrând totodată subtil și pe nesimțite ca să-i apropie, pe când își vedea fiecare de viața lui de nimic - burnița și vântul șuierând sincopat printre blocuri, delirând și gesticulând cu o trufie agresivă, ca un bețiv supărat pe lume, răstindu-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ultimul drum”, căci pe atunci, era în ziua de 7 noiembrie 1957, plecarea în armată părea o aventură în necunoscut, de unde doar o minune te mai putea aduce teafăr pe locurile natale. Ziua se anunțase încă de dimineață noroasă, cu burniță și vânt rece, care punea capac peste pesimismul nostru. Și zic spre necunoscut, pentru că nu știam nici unde vom pleca și nici pentru cât timp. Uitându-mă mai atent de-a lungul cozii, am observat că toți tinerii recruți nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
viața din mediul rural, cu bune și cu rele. Și mă grăbii spre stația de unde pleca spre oraș ultimul microbuz. Zi cu ghinion Ziua se anunța a fi una posomorâtă, cu cerul întunecat, a ploaie. Și chiar se porni. O burniță de aceea de durată, care-ți intră în suflet și-ți dă prin gând să-ți faci o plăcere, și anume aceea de a te sinucide prin spânzurare. De fapt asta era: pe așa o vreme, dacă n-ai vreo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
că are un suflet de femeie Într-un corp de bărbat. Multe culturi din lume operează nu cu două genuri, ci cu trei. Iar al treilea era Întotdeauna special, slăvit, Înzestrat cu daruri mistice. Într-o noapte rece, când afară burnița, am Încercat și eu. Zora era plecată. Era duminică și aveam liber. M-am pus pe podea Într-o poziție de semi-lotus și am Închis ochii. Concentrat, adâncit În rugăciune, am așteptat ca sufletul să-mi părăsească trupul. Am Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mers pe jos, de numai două poduri. Bineînțeles, se Înșelaseră. Ceea ce li se păruse pe hartă că ar fi putut fi parcurs pe jos era de fapt la câteva ore de mers cu mașina. Ieșiră entuziasmate de la metrou, Într-o burniță rece. Dacă În L.A. era vară, la San Francisco era toamnă. Cerul era Înnorat. Toată lumea avea haine groase și umbrele, doar ele erau Îmbrăcate subțire. Tremurând, o luară pe Montgomery Street, spre port. Kitty voia să vadă tramvaiele și Golden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de Chinatown din San Francisco -, intrară În primul salon de coafură care le ieși În cale, Își făcură părul, unghiile și machiajul, și plătiră totul cu cardul de credit al lui Desert Rose. Plecară câteva ore mai târziu, pe o burniță ușoară, ciripind vesele și arătând uimitor. Apoi sună Charlie. De Îndată ce Închise telefonul, Desert Rose zise nerăbdătoare: — Trebuie să ne Întâlnim cu el În holul Muzeului Societății Asiatice, În jumătate de oră. Nu o să ajungem la timp decât dacă luăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Mai ai vreun ban? Întrebă Kitty. — Mda... dar voiam să-mi cumpăr o geantă de firmă... ei, asta e. — Renunți la o geantă de firmă? zise Kitty, prefăcându-se revoltată. Ai Înnebunit? — Charlie e mult mai important decât ORICE geantă! Burnița se transformă curând Într-o ploaie torențială și nu se vedea nici un taxi. Mergeau prin frig, fără umbrele, adăpostindu-se sub acoperișurile magazinelor, fugind de la unul la altul. După vreo zece minute zăriră un taxi liber la distanță de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lucra pe șantiere izolate, spre care dosarele de cadre răzbeau cu greu din pricina norilor de praf, a hărților aproximative și a drumurilor desfundate. La construirea releului de pe vârful Coștila, a mâncat luni întregi mămăligă cu marmeladă, iar în drumurile prin burniță și cețuri către funicularul de pe Jepi, pe Valea Mălinului sau pe Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din raniță) unor bărbați cu bărbi și puști, fără uniforme, care nu-și descleștau buzele ca să-i spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fost genul visător. Și, dată fiind situația mea, cum aș fi putut fi altfel ? Însă știam și cum să-mi Înfig toate cele patru picioare bine În pămînt, atunci cînd era cazul. Și apoi - făcut fleașcă, să zic așa, de burnița realului - mă simțeam prost că nu pot să-l ajut efectiv pe Norman să iasă din situația asta. Sentimentul de inadecvare și originea depresiei la masculi. Așa că am Început să aduc acasă cîte un mic cadouaș. Într-o noapte, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în pridvorul cărora stăteau pensionari care pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau naturi moarte cu liliac. Când se lăsa amurgul pe strada Venerei, carcasele frigiderelor abandonate chiar în drum, pe lângă școala Silvestru, ruginite de ploi și burniță, deveneau de un roz mat, neverosimil, și tot peisajul părea artificial. Mă întorceam acasă plin de tristețe. Erotismul meu intrase într-o fază de inhibiție agresivă. Totul era paradoxal, irezolvabil. Căutam prin cărți sau albume de artă pasaje erotice și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înainte și o poezie a ruinurilor uzinale mai ceva decât în poeziile lui Grigore Alecsandrescu. Despre astea de pe urmă ar fi de povestit multe, numai că nu mai interesează pe nimeni, le las și eu în deplina lor uitare, în burnița toamnei, vă îndemn doar să ne amintim cu nostalgie despre cum anume se chinuie să supraviețuiască buruienile și frunzele de arțar printre fierătanii fără rost aruncate la o margine de cale ferată în curtea uzinei gospodărită de directorul și de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mai rău!, te pomenești că în România nu or fi existând partide de stânga. O ficțiune anapoda Într-una din zile, să fi fost trecut de ora patru din după amiază, vreme incertă de început de ianuarie, debut de mileniu, burniță fină cade peste hăurile de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când ochii mi-au căzut pe o balerină care se gudura șăgalnic pe lângă o roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi menestreli
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dădu cu parfum Lucky Tiger și porni cu mașina spre Beverly Hills. *** Petrecere În curte: jumătate de hectar acoperit cu copertine. Mașinile erau parcate de studenți de colegiu. Bufetul etala costiță, șuncă afumată și curcan. Chelnerii duceau tăvi cu antreuri. Burnița se așternea metodic peste pomul de Crăciun uriaș, În aer liber. Oaspeții mîncau din farfurii de carton. Felinare cu gaz iluminau pajiștea. Jack ajunse la timp și Își făcu loc prin mulțime. Welton Morrow Îl prezentă primilor săi spectatori: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îmi surîse, sigură și puternică. — Fă-mi tot ce vrei, șopti ea. Avea șaptesprezece ani și viața Întreagă Îi strălucea pe buze. 29 Se Înnoptase cînd am părăsit casa, Învăluiți În umbre albastre. Din furtună mai rămăsese un suflu de burniță rece. Am vrut să-i Înapoiez cheia, Însă Bea mi-a poruncit dintr-o privire să o păstrez eu. Am coborît pînă la promenada San Gervasio, În speranța că vom găsi un taxi sau un autobuz. Mergeam În tăcere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ajunși pe promenadă, am constatat că străzile erau, practic, pustii. Aici n-o să găsim nimic, zise Bea. Mai bine să coborîm pe Balmes. Am apucat-o pe strada Balmes cu pași hotărîți, mergînd pe sub coroanele copacilor ca să ne ferim de burniță și, poate, de a ne Încrucișa privirile. Mi s-a părut că, pe anumite porțiuni, Bea se grăbea, aproape că trăgea de mine. Pentru o clipă, am crezut că, dacă Îi dădeam drumul la mînă, Bea avea s-o zbughească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
privit, palid, și a Încuviințat. L-am luat de mînă și, Împreună, am apucat-o pe culoarul care ducea spre ieșire. Breșa de luminozitate de afară era la doar cîțiva metri. Am putut simți În aer mirosul buruienilor și al burniței. Atunci am simțit cum mîna lui Julián Îmi scapă. M-am oprit și m-am Întors, ca să-l văd nemișcat, cu privirea țintuită În beznă. — Ce s-a Întîmplat, Julián? Nu mi-a răspuns. Contempla vrăjit gura unui coridor Îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
auzul sunetului lor atît de nefamiliar, la gîndul că, În ceva mai mult de o lună, ele vor deveni realitate și că, În cele din urmă, voi avea parte chiar de un final ca În povești. În ciuda cerului Înnorat, a burniței ce pare a nu ne mai părăsi În iarna asta, mă simt Înseninată, ca și cum soarele ar fi răsărit brusc În fața ferestrei sufrageriei mele, anume pentru a-și revărsa căldura asupra mea. După cum constat În prezent, necazul cu sentimentul de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe buze. Iar În dimineața aceea de sîmbătă, cînd a sunat la ușă, m-am enervat nițel, căci abia mă instalasem ca să mă bucur de ritualul solitar al ceaiului și croasantului luate În pat, dimpreună cu un număr din Telegraph. Burnița de martie care cădea afară m-a ajutat să mai scap de sentimental de vină, pentru că nimic nu se compară cu a rămîne În așternut Într-o dimineață În care afară e urît și plouă. În plus, habar n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
front, într-una din bazele din Arizona. Din acea clipă începe copilăria de coșmar a lui Richi. rockin’ by myself Fade to black Dumitru UNGUREANU Era o vreme nesuferită. Norii lăsați peste partea noastră de lume cerneau morocănoși, mocănește, prima burniță de toamnă. Prietenii dispăruseră, furați de afaceri, fleacuri, nefericiri. Ai casei umblau după cine știe ce treburi. Singur între peretele cu cărți și cel cu discuri, m-am blocat deodată ca zidit în structura grațios-diamantină pe care o admirasem prin lentila DSLR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
arătînd cu degetul sub mașină. Mi-a căzut mingea În gaura aceea. — Și ce să fac? Să-mi mut mașina? Dacă nu vă deranjează, mă strecor eu pe dedesubt, așa că nu-i nevoie s-o mai mutați. — Bine. Hai! O burniță fină, aproape invizibilă, schimbă ruginiul pămîntului În culoarea uleiului crud. Probabil că genunchii și coatele băiatului vor avea aceeași nuanță. Ieși de sub mașină cu mingea Într-o mînă. — Cu cît mergeți pe oră? Cu o sută. — Ohooo! exclamă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dă poftă să mângâi parale. Ziua a mai lungă s-a sfârșit. La nouășpe și cinzeșcinci trecute fix, În parpalacu negru dă referință, circulam dă ceva vreme prin pelimetrele la statuie. Ploaia, care la șaptișpe și patruzeci iera decât o burniță insistentă, și-a energizat contururile dă pă la patrujnouă și io m-am temut că felinaru și chiar domnu Adrogué, jucării sub vântu uraganos dân pampa, aveau să mi se facă pălărie. Dă ailantă parte a peții, lângă eucaliptu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
greutate carul din hlei. —Cucoane! zise Gavril cu tărie; dumneata apucă de-a dreptul pe unde am venit noi... Eu fac pe drum - și am o leacă de înconjur... Carul porni cu boii blânzi, și cu omul toropit, prin fumul burniței. Boierul, tăcut, își întoarse calul și apucă prin pădure, prin răceala pătrunzătoare, prin oftările domoale ale adâncului. Mergea în pas, gânditor, și-și simțea mădularele amorțite. Ș-avea și-n el ca o nemulțămire nedeslușită. Și parcă și de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca și santinelele din Hamlet, „înspăimântătoare vedenii” („most horrible sights”): În stradă o leoaică a fătat, Morminte s-au căscat, scuipându-și morții, Aprinși războinici s-au luptat prin nouri, Așa, ca în război, în rânduri strânse, Lăsând să cadă burniță de sânge Pe Capitoliu. Zăngăneau din arme Și caii nechezau și horcăiala Răniților se auzea. Pe stradă Urlau nălucile 3... Roma devenise locul unde cei vii trăiau de-a valma cu cei morți, unde nimic nu mai despărțea spațiul uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Crăciun. Cele douăsprezece zile ale Crăciunului: favoritele Aberdeenului, Întinzându-se de aici până la capătul cel mai Îndepărtat al Union Street. Logan se opri pentru o clipă, respirând aerul tare al dimineții. Ploaia torențială se oprise și fusese Înlocuită de o burniță care făcuse ca luminile de Crăciun să arate cețoase și neclare. Luminile de culoarea fildeșului proiectau „tineri cavaleri și lebede Înotând“ pe cerul plumburiu. Străzile se umpleau Încet cu mașini. Vitrinele magazinelor de pe Union Street ofereau vederii o dezlănțuire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]