530 matches
-
1996 la meglenoromânii din Grecia și Macedonia publică în „Curierul Ginta Latină” rezultatul cercetărilor sale din care redăm unele referiri la obiceiuri și tradiții. Între obiceiurile meglenoromânilor, cele de Crăciun sunt apropiate de cele ale românilor nord-dunăreni. Astfel aprinderea unei buturugi uriașe care să ardă până la Bobotează, este o practică întâlnită și la nord de Dunăre și chiar la francezi și italieni. Între foc și vatră există o comuniune de semnificații, reflectate într-o serie de cântece de viață familială și
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
un bun echilibru între tabloul de gen și intriga foiletonistică. D. a scris însă multe alte nuvele năpădite de sentimentalism, de prolixe însăilări, de cugetări banale și acțiuni neverosimile, utilizând din plin clișeul romanțios și idilic. Cea mai ambițioasă, Lake Buturugă, nu era decât un plagiat după o nuvelă a lui A. Theuriet. Dacă ar fi rămas la proza de observație caracterologică, în care portretul se concentra în câteva linii, cu o bună plasticitate verbală, D. ar fi putut să fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
Dacă cetățeanul și-a economisit banii necesari, s-a înarmat cu cunoștințe lingvistice și ghiduri turistice, mai are nevoie și de pașaport, ceea ce nu este o bagatelă și de acest lucru s-au convins mulți, în fond un fel de buturugă mică, dar care răstoarnă planuri și visuri mari. Dacă legea ar fi respectată de organele de miliție, totul ar fi simplu ca bună ziua: înaintarea dosarului de cerere, însoțit de actele necesare, chitanța pentru plata taxelor, fotografiile. Însă neapărat se cere
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
balaurului. Căci erau siguri că s-a prins un monstru uriaș. Victor intră puțin cu pantofii în glod, apoi intră ceva mai mult, apoi nu mai contează. Peștelăul ăla uriaș era însă fleașcă de obosit. Era tras acum ca o buturugă, nu mai lupta de loc. Cînd ajunge la un metru de mal Victor observă că era un somn imens și că acesta s-a eliberat de acul mulinetei și acum era liber total. Numai că amețitul nu-și dădea seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu prea sînteți ateu... La drept vorbind, nu prea. În noaptea Învierii noi mergem la biserica ortodoxă Sfîntul Nicolae. Atunci ne întîlnim acolo, spun întinzîndu-i mîna confratelui meu întru credință. Bucuria Învierii Rafael, grădinarul, despica în bucăți mai mici cîteva buturugi de guaiaba. Pentru focul din noaptea Învierii. O face cu multă stîngăcie și niciodată nu nimerește cu toporul de două ori în același loc. Privesc cu mult interes cum lucrează omul acesta care aparține unei alte lumi. Este Vinerea Mare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dezinteresat de productivitatea muncii și, mai ales, de om pentru care timpul este infinit și nu grăbește nicicum efemerele existențe umane. Ce aștept eu oare să văd în truda grădinarului? Ce mă determină să privesc atent fiecare bucată despicată din buturugă? În adîncul sufletului meu, am o vagă speranță ca pe o parte desprinsă să văd un semn de la Dumnezeu. Poate un vag contur a lui Isus Hristos sau, poate, măcar pentru semnul crucii. S-a întîmplat de cîteva ori la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în drum spre casă, venind de la Mitropolie. Speranța mă înviorează și-mi trezește mintea la viață. La noi este deja sîmbătă. Diseară va fi marea bucurie a Învierii Domnului. Rafael se apropie cu o bucată de lemn, proaspăt desprinsă din buturugă. Asta ar fi ceva, señor? Privesc atent lemnul. Da, este un desen incomplet și în bună parte cam în ceață. Un vag contur al unei cruci. Tu ce vezi, Rafael? O macetă, señor. Nu, Rafael, este o cruce. Uite, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu cine ții, cu Steaua sau cu Rapid? Dar pentru cei care nu-și dau seama, o astfel de întrebare trebuie și tradusă: cu alte cuvinte, amice te-ai mai deșteptat la minte, sau ai rămas tot prost ca o buturugă? Cum să mai poți gândi în ziua de azi, când știm cât de mare, imens, este Universul, la un ordin de mărime ce mintea omenească nu poate cuprinde, cum poți să-ți mai închipui că specia umană este singura în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu peștele prins. De fapt șalăul acela l-am pus la congelator și a doua zi, pentru că era ziua plecării, l-am pus în plasă și l-am dus acasă. Cu șalăii prinși, seara la cabană. Se poate vedea și buturuga mare folosită ca masă, pe care am pictat în lateral, peste câțiva ani, sigla fundației „Arta Naivă Universală” Și pentru că veni vorba de pește, în alt an când am plecat acasă de la Moldova Nouă, vorbisem cu ceva timp în urmă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
noi, a rostit una din replicile sale memorabile: „Ce-ar fi să-i batem”, adică noi pe ei. Efectul provenea din voita confuzie între confruntarea militară și disputa sportivă; așa cum în fotbal, de pildă, ca să folosesc stilul cronicarilor noștri sportivi, buturuga mică răstoarnă carul mare. Din păcate nu eram nici la fotbal, nici pe vremea lui Mircea cel Bătrân (nedevenit încă cel Mare). Apropo de domnitorul muntean cântat de Eminescu în Scrisoarea III. În acele zile, pornind tocmai de la stihurile eminesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Scrie! "Prea luminați domni creștini! Mă plec înaintea domniilor voastre și vă doresc..." Șterge! Nu mă mai plec înaintea nimănui! Sari peste ploconeli și temenele. Ești de neîngenuncheat, Ștefane, spune Stanciu cu admirație. Ștefan surâde amar: Când oi pune grumazul pe buturugă, n-o să am încotro... Scrie! "Sculatu-s-au oștile Aliotmanului cu însuși Mahomed în frunte! Și vin! Vin! Pe apă și pe uscat! Vin să prăpădească Țara Moldovei!" dictează el răsuflând greu. "Ca pe Dumnezeu vă rugăm! Veniți! Veniți cu oștile voastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aud șoapte admirative din mulțime. Mă faci de râsu' târgului, hodorogule! și intră-n casă târând după ea buzduganul, cu coiful pe cap. Târgoveții râd și părăsesc comèdia. Dumitru, văduvit de coif mândria lui -, amărât-amărât, se lasă moale pe o buturugă din fața cârciumii. Lasă, moș Dumitre, îl consolează Niculai. Ț-a ajunge... Ți-ai făcut datoria, cu vârf și îndesat. Du-te cu baba la codru. Mergem împreună. Ce să facem? oftează el. Parcă eu n-aș vrea? spune cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țanțoș, cu coiful în cap și buzduganul la spinare. Mă cheamă Vodă-Ștefan!! Ai grijă de tine!! Să ne vedem sănătoși!! Și cu Petrică alături, pornesc la luptă cântând: "Hai frați! Hai frați! La năvală dați!" Savastița se lasă moale pe buturugă și izbucnește în hohote, bocește văitându-se încetișor: Mitrică, Mitrică, iar te-ai dus și m-ai lăsat... Lasă, maică Savastiță, o consolează Niculaie. Lasă, se întoarce el... Moșu-i dat naibii. Scapă și d-aiastă dată. Parcă eu n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
captiv. Da, Preacuvioase, răspunse În aceeași limbă Simeon. — și ai lucrat În Konstanz? — Numele mi-e necunoscut. Nu, am lucrat Într-un alt oraș. Avea un nume latinesc, parcă... Starețul Otto se Întoarse gânditor către Eglord, care ședea pe o buturugă sorbindu-și vinul dintr-un pocal de argint. — După părerea mea, omul e nevinovat. Vine Într-ade văr din Răsărit, vorbește elina și e cu totul străin pe aici, pe deasupra și eretic. Cu treaba noastră nu are nimic de-a face
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să se adăpostească În jurul lui de răcoarea neașteptată a nopții. Unul dintre slujitori, cel mai În vârstă, scoase de la coburi o pâine uscată și o ciozvârtă de carne de mistreț, atât de afu mată și de tare, Încât părea o buturugă Înnegrită de ploi. O Împărți atent, dându-i și lui Simeon o bucată. Hugo, care urmărea scena, spuse rânjind: — Ce? Îi dai și lui să mănânce? Oricum, prea mult tot nu-i folosește! Bătrânul Îl privi mustrător: — Lasă, Hugo. Ai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
copii ce nu se încumetă să se depărteze de părintele lor. Nu se îndepărtau nici unul de altul, de parcă își presimțeau soarta lor de a munci în pereche când vor ajunge buni de jug. Stăpânul lor, Costache Gheorghiu, stătea pe o buturugă de stejar bătrân ce căzuse doborât de vânt, și privea în preajmă la frumusețea pădurilor, a cerului albastru închis, ascultând glasurile păsărilor ce parcă ridicau imn de slavă spre Dumnezeu pentru bunătățile ce le lăsase pe pământ. Asculta glasul cucului
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sculați și sunt gata de muncă și cleveteală. El se sculase odată cu răsăritul luceafărului de dimineață iar acum, când soarele se ridicase deasupra copacilor, juncanii lui erau sătui de iarba ce o păscuseră cu mare hărnicie. Costache se ridică de pe buturuga pe care șezuse, își scutură pantalonii cu palma dreaptă, apoi se apropie de juncani ținînd în mână funia cu care îi adusese la păscut. înnoadă cu meșteșug funia printre coarnele juncanilor, lăsându-le lungime deajuns ca să se poată apăra de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acela trebuia să fie al meu sau, hai să zic, al soră-mi, Ileana, și nu în stăpânirea pricopsitului de Costache.” Strânseră sapele, Ion luă și pe a ei în spate iar Gheorghe o ducea pe a lui și o buturugă ce aducea cu un cap de om, pe care Gheorghe se gândea s-o meșterească el acasă. Marița ducea traista în care fuseseră cărate merindele . Ajunși la drumul luncii și trecând pe lângă ogorul cu pricina Marița privi la ovăzul ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dracu în patru ca să intrăm noi în această curea de pământ cu ovăz, că al nostru trebuia să fie (sau al soră-mi Ileana, își spuse în gând), ați înțeles, bre? Ion făcu semn din cap că da apoi ceru buturuga găsită de Gheorghe ca să o privească mai bine. Ajunseră acasă la casa din deal, și-au lăsat sapele, puseră buturuga pe prispă gândind cum or s-o spele și s-o fasoneze, apoi plecară la treburile lor. Marița îl luă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
al soră-mi Ileana, își spuse în gând), ați înțeles, bre? Ion făcu semn din cap că da apoi ceru buturuga găsită de Gheorghe ca să o privească mai bine. Ajunseră acasă la casa din deal, și-au lăsat sapele, puseră buturuga pe prispă gândind cum or s-o spele și s-o fasoneze, apoi plecară la treburile lor. Marița îl luă la întrebări pe Ghiță, bărbatusău, dacă a muls vaca și dacă a isprăvit celelalte treburi, „că iaca-i noapte și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-l mai atingeau obișnuitele vorbe de batjocură ale nevesti-si, se urcă în podul șurii unde avea niște lucernă cosită mai demult, își făcu un culcuș și adormi de îndată. Marița încercă să adoarmă dar în spatele pleoapelor se perindau imagini înfricoșătoare. Buturuga găsită de Gheorghe lua forme diferite, ba părea un cioroi fioros, ba o vietate de spaimă, cu două coarne și barbă ca de țap, ba devenea un taur ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
scăpăm odată de el să nu-l mai văd! Ochii lui Marița, plini de ură și îndemnul hotărât al mamei lor îi făcură pe cei doi feciori să acționze imediat. Lăsară sapele la pământ, înșfăcară cele două vițe groase ale buturugii, ce le tăiaseră în drumul spre ogor și o luară la fugă călcând în smârcurile mlăștinoase din vale, care îi împroșcau cu apă murdară. Ajunseră lângă Costache și începură să-l lovească cu cruzime, neoprindu-se nici când moșul lor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bandajat, căci fusese găsit după opt, nouă ore, pe jumătate îngropat în zăpadă, însă el nu știe ce s-a întâmplat. Dar Albini, conducătorul anchetei, îi explică că a fost găsit la zece kilometri de Casa de Odilmă pe o buturugă, în zăpadă, aproape dezbracat; s-au făcut analize, dar nu era cazul unei beții, cum se presupusese, căci nimeni nu-și putea justifica de ce a fost găsit astfel. Albini este interesat să afle ce s-a întâmplat după 11:30
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
suverană; 5. Vasili Ivanovici O'Glup (cunoscut și drept Mogâldeața) pentru că, în sfârșit, a fost luat în seamă. (Mai mult, cu timpul, personajul acesta a devenit legendă, un adevărat erou, cel ce se potrivea atât de bine cu înțeleptul proverb "Buturuga mică răstoarnă carul mare", iar în celebrul serial de televiziune, Alberto Chiorul, haiducul "Apostolul dreptății", eroul principal, a fost distribuit după aspectul fizic al lui Vasili Ivanovici O'Glup (cunoscut și drept Mogâldeața). Și cine nu l-a admirat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ce preferă mediile oxidante. Mai departe, În urma colmatării pe care plantele de felul stufului o promovează, Își vor face apariția plantele lemnoase. Din râu, prin stadiul de baltă, se ajunge la pădure. Și asta, În urma unei acțiuni nefondate, minore chiar. Buturuga mică răstoarnă carul mare. S’a impus, În urma acelui impact informațional, ca o reacție de apărare a naturii, o stare de tranziție. Natura se adaptează, dar tranziția, care va dura desigur mult timp, nu va oferi, În tot acest interval
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]