30,198 matches
-
mai răspundă. myinvizibil am un bungalow pe malul mureșului nu departe de oraș un cătun cu aer aparent de deltă aici a locuit o vară echipa de muncitori care consolida digul excavatoristu mi-a povestit cum a furat el un cîine de la mănăstirea bîntuită cum a trecut el cîinele cu barca: bruno! (din cauza drumului petrolier regiunea e aproape sălbatică cei de la stația meteo afirmă că în zonă e cel mai bogat aer și totuși sunt atît de puțini oameni o familie
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
mureșului nu departe de oraș un cătun cu aer aparent de deltă aici a locuit o vară echipa de muncitori care consolida digul excavatoristu mi-a povestit cum a furat el un cîine de la mănăstirea bîntuită cum a trecut el cîinele cu barca: bruno! (din cauza drumului petrolier regiunea e aproape sălbatică cei de la stația meteo afirmă că în zonă e cel mai bogat aer și totuși sunt atît de puțini oameni o familie de refugiați și un deținut politic locuiesc aici
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
toți ne-a scos din sărite cu schelălăiala lui oricum se pare că-i ceva lent și dureros stă ascuns în bălării plec că e tîrziu trebuie să sosească mașina cu mîncare am rămas pe loc vulgar și inutil urmărind cîinele cum se tîrăște inconștient s-a tîrît pînă jos pe digul de pietre zvîrcolind-se acolo adulmecînd apa cu botu părea că pentru o secundă a găsit ieșirea ajuns aproape pe marginea pietrelor cu un ultim efort s-a aruncat am
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
care Jimmy a locuit non-stop 497 de zile, record mondial, Muzeul Jucătorilor de Table, tomberonul poetului Dudu, acoperișul blocului pe care făcea plajă Mimi cînd era mică, subsolul în care strămoșii noștri jucau vrăjitroaca și făceau sacrificii rituale de șobolani, cîini și pisici, cea mai veche conductă spartă și nereparată din lume, care curge continuu de 35 de ani, expoziția permanentă „Dactăr Nicu & His Skyzoid Band. Din precambrian pînă astăzi". Ce-i drept, banu' iese la greu. Că turistu-i fazan, are
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
texte, Vă glosez tot ca poveste Cu imagini erudite, Eu cărunt student în mite.) 1959 Cumpănă Lui Serban Cioculescu Prin stinse, lungi oglinzi alunecînd, Întreb, răspund, mă cert tot mai dușman: O, nu-i un dialog! Dar mai curînd Doi cîini se latră aprig la palan. Iar alteori cu-acel strigoi istoric, Ce sunt și nu sunt, parcă mă împac: Atunci, cert veacul, cînd rîzînd ca Yorick Si cînd ca Hamlet priveghind posac. Si nu pot ști: e veacul vinovat Că
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
care-l luminează Luna născută din ovare de pămînt - femeia despre care scriu. Hamleta - distrugătorul ei este chiar Hamlet, un prinț ce joacă rolul unui biciclist căzut în aceeași buclă în care locuiesc un rege și un biet om. Un cîine care latră toată noaptea fără dinți. Și stelele vor râde pîn' la ziuă. Dragostea e un copac de la sfîrșitul lumii Un stigmat din care mîncăm pe săturate, crengile atîrnă la pămînt, gurile noastre atât de aproape - ca funia de gîtul
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
grădinari care aspiră iarbă, femei cu pielea prinsă în ace, oameni unși cu toate alifiile. În mod sigur nu ți-ar plăcea. Dar măcar am avea ce povești împreună, așezate pe pătuiagul de sub cireși. încet, în surdina, să nu trezim cîinele negru, de apă. *** Am urcat din greșeală în 301 și am ajuns la Băneasa. După ce treci de Herăstrău, te întîmpină altă lume. Aici tunsul gazonului n-are noima, nici Feng Shui-ul după care-și poziționează patul vedetele noastre și nici
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
s-au dus, Caută iar urme, însă urme nu-s... Uite, văd trei umbre, însă nu de magi, Din brădeturi sure vin la loc cu fagi. Coborând ei panta, sar din piatră-n piatră, Înspre luminișuri se grăbesc spre noi, Câinele nu-i simte, câinele nu-i latră, Umbre tot mai limpezi, dispărând apoi. Prieteni de demult, prietenii mei dragi. 1. Laurențiu-n față, fiul lui Ulici, Cel ce avea-n grădină merele rotate, Vine de la Rona, face pașii mici, Parcă
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
iar urme, însă urme nu-s... Uite, văd trei umbre, însă nu de magi, Din brădeturi sure vin la loc cu fagi. Coborând ei panta, sar din piatră-n piatră, Înspre luminișuri se grăbesc spre noi, Câinele nu-i simte, câinele nu-i latră, Umbre tot mai limpezi, dispărând apoi. Prieteni de demult, prietenii mei dragi. 1. Laurențiu-n față, fiul lui Ulici, Cel ce avea-n grădină merele rotate, Vine de la Rona, face pașii mici, Parcă i-ar fi teamă
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
coboară, coboară tot mai mult. e o pajiște acolo. cineva împarte binecuvântări cu gura plină de nisip. și cobori, mai jos de râsul tău, mai jos de ape și pentru ca totul să fie foarte frumos cineva aruncă în urma ta un câine. îl privești. nu te oprești și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci și cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma ta și câteva oarbe
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
foarte frumos cineva aruncă în urma ta un câine. îl privești. nu te oprești și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci și cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
pe strada care coboară, duci o vreme o roabă de copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc de mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
el, căzând în urma ta, și întreaga lume arde, doar tu continui să mergi și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci. și drumul se rupe, nu te oprești, totul arde în jur, și tu mergi liniștit, tot cobori, cu un câine, și nimeni nu află. implorând, așa, cu genunchii înveliți în nori, să apuce cineva capătul sforii. și eu sus, sus și ușor, văd deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga policarului drept, al treilea, ca 'ntr-o oglindă întoarsă pe frunte îi e pus. În iarba uscată moțăie un cîine, un motan tarversează carosabilul și-și înfoaie blana năpîrlită: coada lui are cîrlig. În piața mare printre palate și ruine poetul își savurează exilul. Cerul deasupra mării un spectacol al norilor: Occidentul își întinde degetul mic înspre Orient. 08.2005
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
mai avem de-o săptămână, iar pe malul Dâmboviței au apărut zeci de case noi. Lumea se schimbă, prietene, iar eu nu vreau să rămân de căruță. Mă duc la peruchier!" "Și dacă te schimbă în ceva groaznic, într-un câine de exemplu", își dădu cu părerea Nane. Rață nici măcar nu se obosi să răspundă. Pe cine văzuseră ei ieșind de-acolo-n patru labe? Asta așa era. Nane își petrecu din ochii prietenul până când deschise ușa prăvăliei de peruci. Apoi
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
zărea nimic, nici măcar un zbenghi cât unghia. - Vezi, a continuat zmeul cu același glas neînduplecat, rana din ceafă s-a închis, dar cea din suflet va rămâne până-oi muri. Știi ce-ai zis, că am coada și botul de câine? - Da', așa-l ia pe om, câteodată, gura pe dinainte și spune vrute și nevrute! - Rău, îi! - a mai mormăit nemulțumită gadina și s-a aruncat pe neașteptate asupra omului, hotărâtă să-l mursece și să-l piardă de tot. Lui Anghel
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
păliturii, tot zmeu rămânea și nu putea fi îngenuncheat, cu una, cu două, de către un biet om făcut din carne, oase și sânge. Când pe sus, când pe jos, zornăindu-și solzii zbârliți și tăioși, când cu botu-i bălos de câine smintit și ochii-i ceacâri dogorâtori, când cu coada-i încovrigată și șfichiuitoare, schimbat, de nerecunoscut, acesta se repezea întruna peste el, și-l covârșea, silindu-l să-i țină piept din răsputeri... Încăibărarea se încinsese binișor și Anghel Furcilă
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
astfel , ziceau ei , puteau să-și dea, în clar, cu presupusul despre proveniența acestora... Apariția lui în faptul serii a aprins satul. De mare ce se stârnise vâlva, hăuiau ulițele pe unde trecea. Cum prindeau de veste că se apropie, câinii și celelalte dobitoace, cât și orătăniile de prin curți porneau să se zbuciume pe limba lor, de ți se ridica părul măciucă. Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau ieșea
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
așa ești zi antumă somnoroasă în mușchiul nord întunecat din rasă pe topoganul zdrențuit și mic - zi lăbărțată-n miercuri și nimic (19 iulie 2008) Ritual (altar) m-am tupilat în altar ca o șopârlă cu ochi de șarpe și câine de târlă degerau sfinții unși cu frescele prunce din care-ncercau întunericul nesfințit să-l arunce mic altar de suspine creștine! ai plâns în subțioara mea pe ascuns tu ai pus peceți pe suflete mute pe năframa Sfintei Fecioare, cusute
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
să zboare. Construcția Azi nimeni nu mai lucrează la casă (ea se clădește singură uneori cînd nu bagi de seamă) azi urcă pe schele doar un izvor o culme cum ar veni de băut un șuierat din degete cheamă lumînările (cîinii rămîn deoparte) iarna descinde din întunecoasele neisprăvitele poduri și deodată începe să ningă peste tălpile zidarilor încă înveselite de vin. Rustică Stîncă pe limbă știrbit îmbrîncit dihorul peste grui și-adîncuri în altele iască-n crîngul cărunt al minții cîmp înlăuntrul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
cameră video, reportofon, ceas deșteptător, teletext, jocuri, agendă electronică, mp3 player, e-mail, internet... Să-ți rezolvi toate problemele. Să nu mai depinzi de nimeni. Să ajungi să te simți cât mai singur și mai de căcat cu putință. Tatîl Tuturor Cîinilor Pe-un cîmp de la marginea cartierului, dactăr Nicu a ridicat o statuie: un cîine uriaș de bronz, înalt de 3-4 metri, care privește spre cer. Din ochi îi curg lacrimi. "Tatăl Tuturor Cîinilor", așa l-a numit. În nopțile cu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
-ți rezolvi toate problemele. Să nu mai depinzi de nimeni. Să ajungi să te simți cât mai singur și mai de căcat cu putință. Tatîl Tuturor Cîinilor Pe-un cîmp de la marginea cartierului, dactăr Nicu a ridicat o statuie: un cîine uriaș de bronz, înalt de 3-4 metri, care privește spre cer. Din ochi îi curg lacrimi. "Tatăl Tuturor Cîinilor", așa l-a numit. În nopțile cu lună plină, javrele din cartier se-adună acolo și-ncep să latre. Sute și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
mai de căcat cu putință. Tatîl Tuturor Cîinilor Pe-un cîmp de la marginea cartierului, dactăr Nicu a ridicat o statuie: un cîine uriaș de bronz, înalt de 3-4 metri, care privește spre cer. Din ochi îi curg lacrimi. "Tatăl Tuturor Cîinilor", așa l-a numit. În nopțile cu lună plină, javrele din cartier se-adună acolo și-ncep să latre. Sute și sute de cîini, înghesuiți unul în altul, un covor de cîini, de toate culorile, care latră prelung la lună
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
bronz, înalt de 3-4 metri, care privește spre cer. Din ochi îi curg lacrimi. "Tatăl Tuturor Cîinilor", așa l-a numit. În nopțile cu lună plină, javrele din cartier se-adună acolo și-ncep să latre. Sute și sute de cîini, înghesuiți unul în altul, un covor de cîini, de toate culorile, care latră prelung la lună: "Ha-uuu! Ha-uuu!". Apoi apar hingherii, care încep să-i adune. Nu se zbat, nu mușcă, nu încearcă să scape. Numai privesc la lună și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
cer. Din ochi îi curg lacrimi. "Tatăl Tuturor Cîinilor", așa l-a numit. În nopțile cu lună plină, javrele din cartier se-adună acolo și-ncep să latre. Sute și sute de cîini, înghesuiți unul în altul, un covor de cîini, de toate culorile, care latră prelung la lună: "Ha-uuu! Ha-uuu!". Apoi apar hingherii, care încep să-i adune. Nu se zbat, nu mușcă, nu încearcă să scape. Numai privesc la lună și latră-nainte. Pînă ce hingherii își umplu dubele
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]