3,622 matches
-
mult Privești în gol, în înserare,Când cupa dorurilor plinăți se revarsă cu-ntristare.Privirea ta, demult, seninăSe zbate palidă, cum cearaTopindu-și trupul, dă lumină.Ești singură în înserare,Afară plâng stele-n grădină,În carne simți o-nfiorare.Un cânt răzbate în surdină.În inimă se lasă searași în privirea fără vină...... X. MESTECENI ALBI ÎN NEGRE PLOI, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. S-au spus atâtea despre noi, Noi nimic nu ne-
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul eu îl pun în vorbă, Un plâns se iscă, fulgerat. Ca
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Singurătate Privești în gol, în înserare,Când cupa dorurilor plinăți se revarsă cu-ntristare.Privirea ta, demult, seninăSe zbate palidă, cum cearaTopindu-și trupul, dă lumină.Ești singură în înserare,Afară plâng stele-n grădină,În carne simți o-nfiorare.Un cânt răzbate în surdină.În inimă se lasă searași în privirea fără vină...Arzând mocnitArzând mocnit, ca focu’-n sobă,În care-ai pus un lemn crăpat,Amarul eu îl pun în vorbă,Un plâns se iscă, fulgerat.Ca frunzele îngălbenescDorințe-aprinse
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
În ziua aceea...... XXVII. POEM TÂRZIU, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016. Am să scriu cu o mână de gheață Un poem ca un fum risipit, Va fi cer, va fi iar dimineață, Un cânt va rătăci-neauzit. Am să las pe-un copac, pe o scoarță, Un inel ce atâta m-a strâns, Va fi cer, va fi iar dimineață, Pe iarbă va fi rouă și plâns. Citește mai mult Am să scriu cu o
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
a strâns, Va fi cer, va fi iar dimineață, Pe iarbă va fi rouă și plâns. Citește mai mult Am să scriu cu o mână de gheațăUn poem ca un fum risipit,Va fi cer, va fi iar dimineață,Un cânt va rătăci-neauzit.Am să las pe-un copac, pe o scoarță,Un inel ce atâta m-a strâns,Va fi cer, va fi iar dimineață,Pe iarbă va fi rouă și plâns.... XXVIII. LOTCA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
sânge pe o spadă. Nucul bătrân, doar el, o știe, În vremurile când stăteam la masă, Sub frunza lui de patimi vie, Eram cu toții, eram acasă. Și fericirea mea a fost frunză De nuc ce a cântat în vânt Un cânt amar cu amară buză, Făptura ei de sevă plină S-a rupt din lume, e-n lumină Și doarme frumos în pământ. Citește mai mult Și fericirea mea s-a dus,De parcă a fost din zăpadă,Un soare rece în
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Pete de sânge pe o spadă.Nucul bătrân, doar el, o știe,În vremurile când stăteam la masă,Sub frunza lui de patimi vie,Eram cu toții, eram acasă.Și fericirea mea a fost frunzăDe nuc ce a cântat în vântUn cânt amar cu amară buză,Făptura ei de sevă plinăS-a rupt din lume, e-n luminăși doarme frumos în pământ.... XXX. GÂND, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016. Apoi, n-a mai fost nimic
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
plece, e ca un jar aprins în carne; E durerea ,e iubirea, e torță ,și e frământare! Acum sunt jar aprins,și totuși rece... Sunt o zăpadă,sunt o ploaie, un bulgăre ce se topește în primăvara Ta. Sunt un cânt,o partitură în Simfonia Ta. Acum sunt nor,pe urmă soare, sunt tunet,sunt o fulgerare,sunt ploaia Ta. Tu ? România,tu ești pământul meu, pe care pot să plâng mereu. Sunt o vară,braț deschis spre câmpul tău. Sunt
ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381635_a_382964]
-
clipa, Să cer, să vreau, să pot. Silvana Andrada Tcacenco 20.10.2016 ... Citește mai mult NU CER NU SOARENu vreau, nu pot, nu cer,Nu soare și nici mareîntr-un destin de fierFără de legănare,Genunchii-s prinși în glieși-i cânt de leagăn stins,Stau in statornicieDoar gânduri ce am plâns,Nu vreau, nu pot, nu vis,O lume tulburatăși chiar dacă n-am zisAș mai trăi-o o dată,Să-mi vindec doar aripa,Căci încă mai socot,Că va veni și
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
nu rămâi ecoul memoriilor din mine, Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vine În căutarea acelui început de bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată ... Citește mai mult RUGĂPoate că vei putea ierta, tu poezie a mea,Că
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
imperfect,Să nu rămâi ecoul memoriilor din mine,Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vineîn căutarea acelui început de bine,Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutândAdes’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt,Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii,Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt,A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt,Te-aș fi creat spun, căci
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
de bine,Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutândAdes’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt,Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii,Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt,A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt,Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată... Abonare la articolele scrise de silvana andrada
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Unind în hornul drept a lor bătaie când toate inimile bat a sărbătoare, auzi prin aer rece, acolo de sus prin șoapte de mătase, acuș, acuș, auzi prin vuietul ce fierbe cântul lor, inimi imberbe, ce au plecat pentru un crez al libertății miez de legi. Astăzi cuvintele ne plâng și râd când totul se arată... în uitare iubirea adunată! Citește mai mult Unind în hornul drept a lor bătaiecând toate inimile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
TOAMNA! Sub privirea mea-ndrăzneață Totul s-a schimbat și-mi pare Că din umbra unui nor Nu mai iese-același soare La doi pași câteva frunze Au căzut de ceasuri bune Cu sfială mă apropii Vântul vrea să le-mpreune Niciun cânt de ciocârlie Niciun zbor de rândunea Nu e o-nșelătorie Vine toamna!și n-aș vrea! Referință Bibliografică: VINE TOAMNA! / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela
VINE TOAMNA! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381726_a_383055]
-
păstrez, pe al prezentului cer.... VIII. POEZII TRILINGVE VOL 3, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016. Azi-noapte am visat un stejar Azi-noapte am visat un stejar, Stătea acolo, între coline, mângâind vântul, Și prin cânt nostalgic și-atât de plin de hâr, Ne împărtășea curajul, puterea, cuvantul. Se făcea că eram iar mică, azi-noapte, Alergând după fluturi, pe aceleași coline Îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapte Și nu mă obosi fugă pe
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Citește mai mult Azi-noapte am visat un stejarAzi-noapte am visat un stejar,Stătea acolo, între coline, mângâind vântul,Și prin cânt nostalgic și-atât de plin de hâr,Ne împărtășea curajul, puterea, cuvântul.Se făcea că eram iar mică, azi-noapte,Alergând după fluturi, pe aceleași coline îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapteși nu mă obosi fugă pe cărări
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
dragostei fiori. Cu haina-i verde plină de miresme, Natura iar plenar sărbătorește viața Cu gingășie scrie iar poeme Cu razele de soare luminându-i fața. Iar noaptea când se lasă ca-n minune, Compune-n ape de izvoare dulce cânt... De florile adorm când vântu-n strune, Le mângâie pe creștet suspinând. Cluj Napoca 20 aprilie 2016 Primăvara în noi Printre flori de cais Eu te caut ca-n vis Și își scriu mai gingaș Un poem pe-al petalei răvaș... Strâng
TAINĂ DE PRIMĂVARĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381738_a_383067]
-
deasă! E atâta viață în cântarea din mine! E atâta veșnicie la mine-n iubire! E atâta primăvară! Și iar înfloresc! Și atâtea speranțe iar înverzesc! E atâta iubire ce din ceruri o simt! E atâta mulțumire la mine în cânt! Cluj Napoca 20 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Taină de primăvară / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TAINĂ DE PRIMĂVARĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381738_a_383067]
-
Peste tot împart săruturi Ghiocei trecând prin gheață, Minunate flori și fluturi În explozie de viață. Stânjenei se-ntrec cu brusturi, Toporașii se răsfață, Iar brândușa îndrăzneață Saltă de sub așternuturi... Minunate flori și fluturi. Rondel cu semn de primăvară În cânt din graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin, Se-ntorc cocori la vechi cămin Și râuri vesel clipocesc. Un ghiocel discret și fin Salută soarele-ngeresc În cânt din graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin. Vâlcelele se-mpodobesc Cu-amenți
INVOCÂND PRIMĂVARA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381786_a_383115]
-
Saltă de sub așternuturi... Minunate flori și fluturi. Rondel cu semn de primăvară În cânt din graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin, Se-ntorc cocori la vechi cămin Și râuri vesel clipocesc. Un ghiocel discret și fin Salută soarele-ngeresc În cânt din graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin. Vâlcelele se-mpodobesc Cu-amenți de sălcii și anin Și albăstrele se-mbulzesc Să-și spele chipul cu senin... În cânt din graiul păsăresc. Renaștere Aștept să vină primăvara, Să-ți împletesc
INVOCÂND PRIMĂVARA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381786_a_383115]
-
râuri vesel clipocesc. Un ghiocel discret și fin Salută soarele-ngeresc În cânt din graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin. Vâlcelele se-mpodobesc Cu-amenți de sălcii și anin Și albăstrele se-mbulzesc Să-și spele chipul cu senin... În cânt din graiul păsăresc. Renaștere Aștept să vină primăvara, Să-ți împletesc cu flori cosițe, Să ne-alergăm prin poienițe De dimineața până seara. În răsărit să ne sărute Izvorul de lumină fruntea Și-mbrățișați să trecem puntea În ciclu nou
INVOCÂND PRIMĂVARA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381786_a_383115]
-
Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016. Amărăciunea este în inima mea; clipă cea grea, ce nu se mai vrea, o alung prin Cuvânt. Tu esti Stâlp Sfânt,aud. Pentru ce amar gând, străpunge al inimii cânt? Inima Ta,Isuse,o simt pulsând, tremurând în a mea. Isuse,Prea-sfânt, purifica inima mea, și fă-o să bată, sa simta cu a Ta! Alunga al morții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb! Citește mai mult Amărăciunea
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb! Citește mai mult Amărăciunea este în inima mea;clipă cea grea,ce nu se mai vrea,o alung prin Cuvânt.Tu ești Stâlp Sfânt,aud.Pentru ce amar gând,străpunge al inimii cânt? Inima Ta,Isuse,o simt pulsând,tremurând în a mea.Isuse,Prea-sfânt,purifica inima mea,si fă-o să bată,să simtă cu a Ta!Alunga al morții frământ,ce se zbate în lanțuri de plumb!... XXII. SPECCHIO, de Ileana
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
O copilă flamanda , se-nalță spre Templul de argint. Hrănindu-se cu mană cerească, Harul cel sfânt! Un dor mă cuprinde, nespus de Isus. Mâini decopil obosit, se ridică în ruga, spre Dumnezeul cel Sfânt! Amar gând, străpunge al inimii cânt. Isuse, transformă al minții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb! Susure blând,al Duhului Sfânt, transforma al vieții tumult! Izvor nesecat de Cuvânt, șoaptă Duhului Sfânt. Prezența Ta, Isuse, mă face să mă simt îmbrăcată cu brâul de
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]