735 matches
-
la ei cu indignare în glas: - Nu vă e rușine, oameni fără suflet ce sunteți! Deșelați bietul animal, hai? Ați merita să-mi pun bâta pe voi, pe cinstea mea! Cei doi au descălecat, iar țăranul a luat măgărușul în cârcă, ajutat și de fiu, pentru că i-ar fi fost greu să care singur ditamai animalul. Intrând pe poarta gospodăriei sale, nevasta și-a bătut palmele de mirare văzându-l: - Te-ai dus în târg să cumperi un măgar, bărbate, dar
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
s-a răsturnat și se alesese cu o paraplegie asociată, curând, cu inerente escare și dor de mobilitate. Dar „mucigaiurile” s-au prefăcut în sobră melodie. „Sunt natură statică? Ființă vie-s oare? / Nu știu. Simt mișcare nefăcând nimic. / Iar cârca mi-a plesnit ca argila-n soare / sub gutuile prinzând tentacule adânc”. Mariana nu se intimidează în fața imposibilului, așa că, fără să aibă mașină de scris și fără să fi dactilografiat până atunci vreun rând, s-a oferit să-i bată
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
întregi cercetate, răscolite și intimidate de „civili” în limuzine negre. Mi-aduc aminte de firava noastră solidaritate, ba poate, în neputința noastră de a-l ajuta efectiv (altfel decăt negând sau dând din umeri!) la ce i se punea în cârcă, de faptul că-i ridicasem mental (doar) o statuie a devoțiunii față de principii, că-l văluream cu priviri de mândrie și înțelegere față de calvarul pe care-l trăia, în faldurile unui alt steag decât în cel care crezuse (m) : cu
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
iunie 2013 Toate Articolele Autorului Mândra mea cea mai călare, Șa ți-aș fi pe-un cal vânjos Și șa moale-ntre picioare Bicicletei de sub dos Când te bate și te doare, Mândra mea cea mai pe jos. Sau pe cârca mea bucită Să te duc la pas la dus Și-napoi încolăcită Cu picioarele de fus Peste șalele-mi sucită, Mândra mea cea mai pe sus. Sau, mai bine și mai bine, Să te las să-ți afli loc Unde
ŞI CĂLARE ŞI PE JOS de ROMEO TARHON în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363672_a_365001]
-
că este supărat că l-a exclus din partidul comunist și din funcție etc. Am bănuit că minte, că este o provocare și că vrea să mă tragă de limbă. Era informator, probabil plătit, pe statele Securității. Îmi pusese în cârcă faptul că, în drumul meu spre Cârțișoara, m-aș fi întâlnit cu băieții lui Fabrici, un italian care avea grădină alături de pogonul nostru, dar cu care nu schimbasem nicio vorbă și nici nu ne cunoscusem. Băieții lui Fabrici, funcționari la
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
care trebuie tăiat : De ce să plătească statul federal ajutoare sociale și să asigure tot felul de facilități celor care nu muncesc, celor care aleg să se stabilească în Belgia, deși asta nu este patria lor ? De ce să poarte flamanzii în cârca lor pe cei leneși și bețivi și șmecheri ?! Cum să acorzi cetățenie belgiană cuiva care nici măcar limba țării nu se sinchisește să învețe? Aceasta este, de fapt, întrebarea la care nici ultimul mediator, domnul Waterbeek, președintele executiv al celui mai
PARTEA A II-A de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349672_a_351001]
-
da, eram sigur, era singurul răspuns pe care mi-l puteai da, te amuzi copios de farsa pe care mi-ai jucat-o, de dorința mea de mascul orgolios și mai ales de absurda idee de a-i pune în cârcă Creatorului toate acestea... Am să-mi spun rugăciunile și am să alerg la Dannot, confesorul meu, poarta mea către imuabil, către sfințirea eului și uciderea josniciei umane. * Au trecut luni chinuitoare, aride. Nici spovedaniile către Dannot, nici ruga fierbinte, nici
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
tălmăcesc din mers, ce mă-nconjoară Ce-am pătimit, ce-a fost odinioară... Și toate cele! Să scriu de el, de ea, să scriu de ambii, Să-nșir troheii-n versuri dar și iambii, Că am ce scrie... Da, Euterpe-n cârcă mi-a pus jugul, Simt cazna sacră de a-mi trage plugul, O jucărie! Măicuța mea n-a apucat să știe Ce scrijelește fii-sa pe hârtie... Că ea se duse... Și brusc apoi m-a năpădit talentul Și tot
REPERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349126_a_350455]
-
ani, toată lumea știe, fără calendar, când este ziua de 25 a lunii și când e ziua de 5. Pe la orele 10.00, în fiecare zi de 25 din lună, îl vezi trecând pe Silviu al lu’ Năcăjitu’, cu dormeza în cârcă, cu un zâmbet mare desenat pe față și cu buzunarul de la cămașă umflat de parale muncite. Se duce întins, acasă la Adriana lu’ Ridichie, către capătul celălalt al satului, că, tot de atâția ani, trăiește o ciudată poveste de dragoste
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
limpezimea privirii lui nevinovate, ca vioreaua, puțin misterioasă, ca apa din fântânile de suprafață, când se oglindește cerul în ea. Ochiul stâng e plecat o țâră hai-hui, dar asta îi dă un farmec ciudat. Când se duce cu dormeza în cârcă la metresa lui, îl mai întreabă câte unu: ‒ Bă, Silvică, de ce te ții mă, după curu’ lu’ uscătura aia de Adriana, că nu face de tine!? ‒O iubesc, bă, fir-ar mă-sa a dracu’! Aia e! O iubesc și
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Bă, da’ea te iubește, mă?Ai!? ‒ Mă iubește, bă, fir-ar mă-sa a dracu’! Aia e! Mă iubește și gata! Pe data de 5 a lunii îl vezi pe bietul Silviu trecând în sens opus, cu dormeza în cârcă și cu buzunarele goale, trist și abătut. Atunci se ceartă cu Adriana și îl gonește aia de acasă că, deh, nu mai are bani. Iar se găsește câte unul, care să-l înțepe: ‒ Ce zici , bă Silvică. De ce ești supărat
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
mult pentru un om normal dar nu destul, încât el să se îmbete și, așa cum am mai spus-o, este și bine plătit. De fumat, nu fumează... Așa că, să nu mire pe nimeni, de ce omul duce lunar o dormeză în cârcă, de parcă ar fi un sac cu paie. Unul, mai șugubăț, l-a întrebat odată: ‒Bă, Prigoană, da’ când oi mai îmbătrâni, cum faci cu dormeza? Ai? Cum faci?... ‒ Bă, da’ prost ești! Păi, nu-i pui eu două roți la
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
după o zi întreagă de săpat șanțuri sau morminte. Doarme ‒ mormânt. Du-te vreme, vino vreme, într-o zi, pe data de 5, cum stăteau babele la poartă și așteptau curioase să vadă, mai trece Prigoană acasă cu dormeza în cârcă, sau nu și sporovăiau despre toate secretele lumii lor, numai ce văd venind de la deal pe Silviu dar... fără dormeză: ‒ Fa, Maarioaroooo, gata, s-a dat pământu’ cu curu’-n sus, să știi că vine apocalipsa! ‒ Măre, fată- lică, să
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
curu’-n sus, să știi că vine apocalipsa! ‒ Măre, fată- lică, să ai tu gura aurită?!... Da’ de ce zici tu prăpastia asta de vorbă?Ai? ‒ Păi, uite-te și tu la deal, să vezi, cum vine Prigoană fără dormeză în cârcă. Unde s-a mai pomenit asta?! ‒ ...Bagă de seamă, fa, că ai dreptate, în prostia ta! Machia, ce s-o fi întâmplat, că ete, e cam supărat!? Ție nu ți se pare tot așa?... Ba da, fa, nu țâ-ți spusăi
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
treacă pe lângă noi! Când ajunse omul cam în dreptul lor, asta a lu’ Cocostârcu’ îndrăzni: ‒ Bună ziua, mă, Silvică, mamă! ‒ Bună ziua, la dumneavoastră! Da’ de ce ești, puță, așa de supărat, ai? Și unde îți e dormeza, aia de-o cărai tălică în cârcă?... I-a dat foc aia, dă-o dreacu!... Cine, puță, cine?!... ‒ Adriana. Cine altcineva?!... ‒ Ai?... Păi, de ce, puță, de ce? ‒ D-a dreacu ce e. D-aia! ‒ Oleleoooo, fir-ar ea a Pârdalnicului!... Păi, vă certarăți? îl descusu și asta, a
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
legi mai „omenești”. Chestiune de gust. Înalta știință Se crede că omul este singura ființă gânditoare. DA! Dacă ne referim la ceea ce omul „gândește”: cum să fure capra vecinului - cum să înșele omul de bună credință - cum să pună în cârca altuia deciziile sale. Nici o altă ființă nu poate concepe asemenea „gânduri” pe care omul le pune și în practică. În cea ce privește proiecte constructive, omul mai are multe de învățat de la animale sau chiar gâze. Am văzut structura socială
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 221 din 09 august 2011 Toate Articolele Autorului În căutarea lui Dumnezeu Soarele crăpase cu lama razelor usturător de luminoase Piersica dimineții ce-și scurgea zeama galbenă peste mine, Eu îmi luasem picioarele în cârcă să-L caut în orele rămase Pe Dumnezeul meu ce-L simt aproape, dar nu vine. Se lăsase o tăcere adâncă în juru-mi ca zeama de struguri Jucată în lin pe rit de sârbă de picioare tinere, frumoase, Undeva spre
ÎN CĂUTAREA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348252_a_349581]
-
pot deloc! Geme neputința-n mine, vreau, dar nu mă mișc,nu pot Nu scăpai bine de una ce m-aduse-n sărăcie Și mi-a luat tot ce-am avut, inima cu trup cu tot, Mi-a rămas doar noaptea-n cârcă, ca să văd că sunt netot. Din mireasma de iubire și a nopților noroc, Nu mai am nimic, deloc!... Doamne, cât aș vrea să aflu ce-i femeia, ce-i păcatul?... De vrea cineva să-nvețe... nu e greu deloc, Eu
NU,DELOC! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362039_a_363368]
-
cu cel văzut, și cu cel nevăzut; să lupți cu tine, să lupți cu lumea, să lupți și cu dracul. Diavolul - faci cruce - se mai depărtează, măi. Ăștia văzuți nu se depărtează, ba te asaltează și-ți mai pun în cârcă și altele; ba vine cu 666, ba vine cu cărțile de identitate, cu cardurile, cu tractorul, cu motorul, cu cipuri, cu radiațiile, holocaustul - toate se răsfrâng asupra ta. De aceea credincioșii aceștia, de pildă, care vin din toată lumea înspre mănăstiri
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361997_a_363326]
-
privirea, Să-mi vină-mbrăcată-n rochiță, A mea Maricică, să-i dau ,,nemurirea” Și-n păr să-i mai prind, o fondiță! Întoarce-te, Roată, să văd pe Alina, Ținută sub braț de Marcel, În tabăra de la Sulina Și dusă în cârcă de el! Întoarce-te, Roată, s-o văd pe mămuca,(Domnica) Cu doi nepoței lângă ea! Zâmbind ,,sub mustață”, să-l văd pe tătuca, Cum spune că viața nu-i grea!. Întoarce-te, Roată și de. . .nu se poate, Întoarce
ÎNTOARCE-TE ROATĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365830_a_367159]
-
la nivel de țară, să facă tot posibilul și imposibilul, pe plan național, în vederea redresării noastre socio-economică decât să se cramponeze în demersuri umilitoare, fără noimă și rezultate pozitive... Pentru că nu vrea nimeni să se împiedice, sau să ducă în cârcă un bolnav, care timp de șapte ani a bolit și a zăcut fără leac, așa că ar trebui să ne vedem de treabă, să devenim buni gospodari, și când fructele vor da în pârg, culesul o să vină de la sine în avantajul
DESPRE TÂMPENII ABERANTE, NEADEVĂRATE ŞI TENDENŢIOASE de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365981_a_367310]
-
din 14 iunie 2014 Toate Articolele Autorului (ca un pamflet, dar nu e ) Mă adresez, azi, vouă, pretinși bărbați de stat, Voi, dornici să munciți... ca musca la arat, Îngurgitând iluzii... c-ați tras în brazdă plugul Stând cocoțați în cârcă la cel ce duce jugul. Voi, burduhane pline și gard pentru Armani, Specialiști în biruri și ași... la furat banii. Clienți de tribunale... ș-apoi de pușcării, V-ați îtrebat vreodată ce e cu voi pe-aci ?? Mă adresez și
SCRISOARE FĂRĂ PLIC de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365482_a_366811]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SUNT LA FEL CA VOI, UN MURITOR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mă condamn pentru orice eroare De care aud la tot pasul Lumea îmi pune în cârcă impasul Că viața mea devine o teroare Și-și pierde rațiunea lui, compasul Nu mai sunt același care sunt Nu mai sunt același care-am fost Rostul meu e să fiu luat la rost Pentru toate relele de pe pământ, Și
SUNT LA FEL CA VOI, UN MURITOR de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366582_a_367911]
-
tu ai dorințe, ca noi toate, de altfel... - Ce?! Asta este o jignire! Melestri, chiar de la tine nu mă așteptam la așa ceva. Dacă asta zici tu, ce să mai aștept de la celelalte? Da, poate am dorințe, dar nu cu o cârcă de bărbați, ci cu unul și bun. Dacă găseam pe corabie, îl aveam, dar nu vezi ce prăpădiți sunt în preajmă?! - Cred că nu mai are rost să discutăm! continuă Melestri. Treci în față și zi ce crezi de cuviință
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
și sufletul), ne costumăm la carnavaluri în țigănci cu fuste colorate și salbe de galbeni la gât, visăm ca măcar o dată în viață să iubim și să fim iubiți cu aceeași pasiune cum o fac ei, dar le punem în cârcă toate fărdelegile care ne înconjoară și îi arătăm cu degetul, acuzându-i de murdărirea imaginii noastre în ochii lumii europene. Aceștia sunt țiganii în viziunea noastră, chiar dacă de cele mai multe ori expunem doar partea jegoasă a cămășii cu care îi îmbrăcăm
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]