307 matches
-
după o clipă, că nu e un infarct, clipă în care m-am gândit, ca la ceva neplăcut, că acuma va veni să mă ia salvarea de aici, sub ochii atâtor oameni. Dar durerea nu era de infarct, era de cârcel, un junghi amplu, ca un cuțit împlântat spre partea stângă a brațului. O doamnă de alături, care m-a privit o clipă, a avut impresia că am intrat brusc în meditație, ca cineva cuprins deodată de un acces de reculegere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Pierce cade pe bune? Zece ore de cînd făcuse scenariul. — Poate chiar În seara asta. — Atunci să-l fut pentru zborurile alea groaznice. — Chester, spune-mi pe Îndelete. Yorkin se ridică În picioare și făcu cîteva mișcări, ca să scape de cîrceii de la picioare. Știi care-i nasoleala cu Pierce ăsta? Pe cînd eram io-n zborurile alea urîte, stătea lîngă mine și zicea toate alea ca și cum aș fi fost inofensiv, ca și cum era sigur că n-o să-mi amintesc nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care o tulburase. Poate chiar era nevinovat. Nici nu arăta a criminal. Suspectul tresări, iar Welles slăbi strânsoarea. După doar o clipă, scoase un geamăt și se împinse înspre ea. Fața îi era schimonosită de durere. - Ce e? întrebă Hank. - Cârcel, gâfâi el. Mă doare... O, Doamne! Cătușele! strigă el. Piciorul stâng îi era tare ca lemnul și tremura. Gardianul o întrebă: - Îl dezleg? Welles ezită. Apoi spuse: - Nu. Apoi lui Weir: Întinde-te, pe partea ta dreaptă. O să te masez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bine zis dacă. Închiseră telefoanele și, depărtându-se de fereastră, Rhyme reveni la panoul cu indicii. Mâna e mai iute decât privirea. Numai că nu e. Ce plan avea maestrul iluziilor, Erick Weir? Simțind că e pe cale să aibă un cârcel la mușchii cefei din pricina încordării, privi pe fereastră cu gândul la enigma pe care o aveau acum în față: Hobbs Wentworth, asasinul plătit, era mort, iar Grady și familia acestuia erau în siguranță. Evident, Constable se pregătise să evadeze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
stîrnea lumea prin simpla lui prezență, întotdeauna în preajma lui stăruia un aer de senzualitate nedeslușită. Și nu era vorba doar de femei și bărbați care se înfiorau în apropierea sa, ochii deveneau mai strălucitori, privirile mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii de viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde scosese adjutantul părerea că prințul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii tineri, de frunzele acrișor-amărui ale viei, cum înțelege dintr-un semn ce se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia știu că Radul Popianu e din alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci începuse să devină sincer interesat, curios de ce aveau de gînd să facă domniile lor în Vladia. Chiar în Vladia lui, nici măcar aceea a domnișoarei K..F., fantasmagorică, imaginară, ci în Vladia lui, cea așezată pe pămînt și încîlcită în cîrceii viței de vie. "Întîi, domnule adjutant, o să vedem cu cine avem de-a face în Vladia. Altfel spus, o să facem un fel de recensămînt. Dar nu așa cum s-au făcut pînă acum, să ne luăm după spusele unuia sau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum te prăpădești tu! se bocea împrejur nana Floarea. Puneți-l jos și legați-l, creștini dragi și oameni buni! Culi stătu deodată, ca izbit dinlăuntru de ceva. Se întoarse de cătră maică-sa și de cătră oameni, făcându-se cârcel, ca să verse din el veninul. Lasă-l, Trăiane, dă-i pace, zise Badea Toma. Acuma se răcorește; mai nainte a pălit cu securea și pe diavol și l-a alungat în piscul lui... Badea Toma râdea singur, pe jumătate încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întîmplase. Dar nimeni nu știa de ce se înecase Laura. Domnul Andrei mi-a zis întîi că de vină fusese probabil un cârcei. Apoi mi-a șoptit misterios că nu era exclus ca portarul să fi jucat un rol necurat în toată povestea, deoarece tocmai în dimineața respectivă avusese loc o scenă pe care el, Domnul Andrei, o văzuse cu ochii lui. Portarul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă ocup cu grădinăritul. Ceara de la trandafirul roșu se topește, curge ca sângele, un trandafir ce părea kitchos pe un suport de metal, ca un nufăr roșu și în sus un fel de spirală turtită ce se termina într-un cârcel înspre sine răsucit, în aer. Se scurge ca sângele, mi l-a adus Pinochio când s-a întors din Ungaria, când a dat probe pentru serial și eu și Miau îl așteptam să se întoarcă și îl iubeam în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
expresie înțelegătoare, ca și cum tocmai i-ar fi citit gândurile. Făcu un gest prin care îi indică locul de alături. Era ceva fragil și deopotrivă puternic în alcătuirea acelei femei, cu o singură șuviță rebelă pe liniștea castă a obrazului. Un cârcel de viță sălbatică pe o tulpină de viță nobilă. Ce idee! zâmbi Marioritza, intuind că singura strategie prin care i-ar fi putut câștiga încrederea era sinceritatea. ― Tocmai vă admiram soțul, Alteță! Și vă mărturisesc că o făceam cu deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zâmbetele frumoaselor sale copile, îi ținuse o veritabilă prelegere despre avantajele curei cu apă rece. Experiența dobândită în douăzeci de ani de practică dovedea că acea cură conserva sănătatea și vindeca o grămadă de boli precum tusea măgărească, spaima, cancerul, cârceii și sughițul. Concluzia nu putea fi decât una: să se lase pe mâna medicului. Acceptase de bună voie să se scoale înainte de răsăritul soarelui, ca să alerge desculț prin iarba udată de roua nopții, înghițise licori foarte amare sau foarte dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Rusiei. După trei ani, așa, peste noapte, a primit ucazul de numire undeva, în Crimeea. Trebuie să fie un coteț tare neprimitor, judecând după tristețea neagră a bietului mitropolit când a tulit-o într-acolo. Cred că stăpânul are deja cârcei la mână de atâta scris. Dar el nu se lasă! Uite-l, uite-l că iarăși își înfige pana într-un alt ghem și acum începe o nouă coală ministerială. Cică o flotă sub pavilion englez tot dă târcoale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prinși apoi cu mâna sau plasa. Sunt tehnici arhaice de pescuit, care au supraviețuit în unele enclave. Le întâlnim, de pildă, la triburile de indieni din junglele sud-ame- ricane. Printre altele, acolo se folosește o plantă numită timbo, „ai cărei cârcei, odată zdrobiți, secretă un drog ce paralizează peștii fără a le contamina carnea”. „Știu să pescuiesc cu acest narcotic indigen - declară un explorator american. Atât indienii din bazinul Amazonului, cât și cei din Orinoco sunt instruiți să folosească multe varietăți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dădea seama că alerga prea repede, că nu mai avea timp să se uite după cărări sau priveliști pe lângă care mai trecuse. Însă sentimentul care-l invadase îi era deja mult prea cunoscut. Nici aici oamenii nu-l plăceau. Când cârcelul din șold l-a făcut să cadă în genunchi, Danny era înconjurat de pădure, iar el nu avea habar unde se afla. Și-ar fi dorit să-l aibă chiar și pe Charlie cu el. Ba ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ducea taurul, apucat, duios și cu milă, de gât, Îl ducea, zic, În spatele casei, sub cireșul sub care sta, el, de obicei; cum, sărmana Mierla, În costumația ei, deosebită, de mireasă, Îl bocea, pe mort, Înlănțuită, de el, ca un cârcel de viță-de-vie, de tutorele, pus la locul său, de către marele viticultor; În fine, cum, ca o ființă fără putere, se lăsă, la un moment dat, moale, pe o parte, leșinând. Cineva aduse o căldare cu apă și azvârli apa peste
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mea, care mi-a lansat, înainte de-a se așeza pe bancheta unsuroasă: - He, he, se mai strânge funia de par, începe să-i mai strângă cu ușa, nu? Am... Dau din mână și-mi trag haina peste cap. Un cârcel îmi îndepărtează degetul mare de la dreptul de celelalte. N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era ceva extrem de periculos, dar nu aveam puterea să mă opun. Eram Într-o stare În care sinele meu dispăruse, ca atunci când era să mă Înec În apă. Pe vremea când eram În școala primară, mi s-a pus un cârcel la picior pe când Înotam În piscină. Nimeni nu a sesizat ce se Întâmpla cu mine și am fost la un pas de moarte. Copiii se mai scufundă din când În când, se știa asta, așa că nimeni nu ar fi observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
îl dea în judecată pe Luke? Rămân o vreme nemișcată, încercând să pun totul cap la cap. Dar nu ajung nicăieri și, brusc, îmi dau seama că ar trebui s‑o șterg acum, când pot. Mă ridic, strâmbându‑mă din cauza cârcelului și‑mi scutur picioarele, în clipa în care simt sângele punândumi‑se din nou în mișcare. Apoi îmi ridic pachetul și pornesc cât de nonșalant pot pe coridorul spre lifturi. Exact în momentul în care apăs pe buton, începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
orașului, pietros, este ca un șvaițer, plin de garaje subterane, chiar și gara fiind în subteran. Mă pregătesc pentru o nouă zi și mă rog Domnului să-mi ia durerea de la picior, căci ieri devenise aproape de nesuportat, asemănătoare unui cârcel. Acum sunt ieșit din Monaco, în drum spre Nisa, unde mă voi caza la niște surori, grație intervenției lui Alain Le Stir. Este o zi ca toate celelalte, caldă, temperatura urcând la 31, 32 grade, deci suportabilă, iar briza mării
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aruncam o manta soldățească și un covor dedesubt; acesta era adăpostul nostru, căci nu dormeam niciodată două nopți la un loc. " Îmi aduc aminte - povestește Lăcusteanu - că, într-o dimineață, bărbierul roatei, tunzîndu-mă, mă lăsă jumătate tuns, fiindcă îl apucase cârceii, sărmanul; peste un ceas au fost mort. Într-o altă zi, pe câmpul Herăstrăului făceam bivuacul de prânz; mie îmi făcuse culcușul, ca să zic așa, pe muchea unei văi; îmi așterne covorul, îmi pune perna de piele, mă trântesc, văz
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a camerei unde este îngrijit. În ce privește instrucțiile publicate în amintitul periodic de "d. arhimedic" Constantin Estiotis, după ce se recunoaște că holera ce a venit din Industan "s-a preumblat în toată Europa, secerând ticăloasa omenire", îi determină simptomele: vărsătură, urdinare, cârcei nesuferiți la toate mădularele trupului..., care de multe ori sfărâmă organismul și ridică viața omului în câteva ceasuri". Medicul mai precizează: "De este lipicioasă sau nu, această dezlegare nu-și are locul aici", dar afirmă că lingoarea, ca și holera
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
clistiruri de scrobeală calde". Împotriva vomei, "băutura ce se zice a lui Rivier, lipitori sau vizicătoare pă lingurea". Spre potolirea setii, "care frige pe ticăloșii bolnavi, gheață sau în lipsa ei apă cât de rece. Când bolnavul se chinuiește și de cârcei, atunci să acopere partea bântuită cu cataplasme cu muștar cât de tare, nu numai pe mâini, dar și pe picioare și pe tot pântecele și pe tot spatele, iar mai vârtos pe lungul spinării". De câtva timp - mai scrie medicul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
trimes la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiței, unde erau și oile noastre, să șăd acolo până s-a mai potoli boliștea. Însă peste noapte a și dat holera peste mine și m-a frământat și m-a zgârcit cârcel; și-mi ardea sufletul în mine de sete, și ciobanii și baciul habar n-aveau de asta, numai se întorceau pe ceea parte în țipetele mele și horăiau mereu. Iară eu mă târâiam cum puteam până la fântână în dosul stânei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]