773 matches
-
el exclamă. „Nu se poate... De necrezut... Domnule inginer, arătați groaznic - ce s’a Întâmplat...!?” „Dacă nu mă Înșel, am fost grav intoxicat cu pește...!” - răspunse Tony Pavone bâlbâindu-se destul de pronunțat. „Cum a fost posibil...!?” - strigă Nando furios, adresînd cârciumarilor câteva Înjurături. „Ar trebui, dați pe mâna poliției!!” „Nu te neăji prietene, peștele a fost viu când l’am cumpărat. Împreună cu Carla l’am pregătit. Curios nu...?” Nando evident contrariat, câteva secunde rămase mut de uimire. Reuși totuși să articuleze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zgârcciți, dumnealor fac economie și nu risipesc necontrolat banii, Încercând din puțin să facă mult. De fapt, nu trebue să fim invidioși deoarece să zicem: dacă eu găsesc În drum 100 lei, fug repede la cârciumă și fericit Îi ofer cârciumarului, contra costul celor câteva pahare cu - Poșircă*În timp ce el evreul, dacă găsește și el 100 lei, merge și-i depune la bancă pentru a se Înmulți...Deci, fără cuvinte! În ce mă privește, apreciez hotărârea lor de-a se centraliza
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
perioadă de timp cam lâncezise În activitatea profesională, lucrătorii ocupându-se de unii ospătari ce Încărcau nota de plată consumatorilor, de speculanții dela Aprozar ce vindeau cartofii cu lipsă la cântar și jumătate amestecați cu pământ și alte gunoaie, de cârciumari ce falșificau băuturile alcolice adăugând apă ori alte ingrediente pentru a păcăli populația mărindu-și venitul, de tot felul de potlogari furând din avutul oamenilor, de unii borfași prinși cu mâna În buzunarul altora. De data aceasta Însă, captura era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sandule, cine ești tu și de unde vii? Eu sunt unul din lume. Fără părinți. Am dezertat de la oaste. Ce ești tu acuma? Acuma sunt tălhar cu faimă. Avea câțiva tovarăși, oameni de prin satele noastre. Veneau la el: Neică Sandule, cârciumarul nostru a adus marfă. Altul: negustorul nostru a scos bani de la bangă. Își puneau obrăzare; ieșeau cu luntrea la un grind. Păleau unde trebuia. Se arătau cu putere și îngrozire. Dacă era nevoie, dădeau cu pușca. Încărcau marfa, încasau banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu-i apuca noaptea. Luni, în amurg, s-adună la un cocioc în loc poruncit; intră în luntre toți tovarășii. Dălcăuș îi cercetează pe sub sprâncene. Se duc ei pe cărările lor. Ies într-o margine de Olteniță. Mai era lumină la cârciumar. Dălcăuș a intrat singur, cu pușca. —Sus labele! Câți oameni au fost au stat smirna, cu brațele sus. Nene cârciumare, vino acilea. A venit cârciumarul. —Cum te chiamă? —Tănase. — Nene Tănase, află că eu sunt Sandu. Cunoști-mă au ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duc ei pe cărările lor. Ies într-o margine de Olteniță. Mai era lumină la cârciumar. Dălcăuș a intrat singur, cu pușca. —Sus labele! Câți oameni au fost au stat smirna, cu brațele sus. Nene cârciumare, vino acilea. A venit cârciumarul. —Cum te chiamă? —Tănase. — Nene Tănase, află că eu sunt Sandu. Cunoști-mă au ba? — Am auzit. Am nevastă și copii. —Legea lor de nevastă și copii; nu-i vorba de asta. Scoate vin și dă la rumâni. A scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cum te chiamă? —Tănase. — Nene Tănase, află că eu sunt Sandu. Cunoști-mă au ba? — Am auzit. Am nevastă și copii. —Legea lor de nevastă și copii; nu-i vorba de asta. Scoate vin și dă la rumâni. A scos cârciumarul vin. Au băut oamenii de s-au îmbătat. Râdeau unii de alții. Să n-aud râzând. Să n-aud vorbă. Beai și ridici iar brațele sus. Ieșiți câte unul și duceți-vă. —Bogdaproste, au spus oamenii. —Hăt! cine deschide clonțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se întâmple? Să nu-l fi călcat cumva Sandu Dălcăuș. Plutonierul Chiriță s-a mirat și mai tare. S-a sculat și s-a dus să vadă. Sandu a pus pe masă o hârtie de o sută; a râs cătră cârciumar, s-a dus. De aci, de la acest Chiriță i s-a tras necaz lui Sandu. Că l-a văzut Chiriță și l-a ținut minte. De-acum e al meu, zice Chiriță. Iau prețul pus pe capul lui. Cât îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se dedau plăcerilor interzise ale alcoolului. Pentru unii bigoți, cumpărarea unui buchet parfumat devenea o vină abia un pic mai mică decât procurarea unei carafe cu vin, iar vânzătorii de flori nu făceau, în ochii lor, mai multe parale decât cârciumarii, cu atât mai mult cu cât și unii, și alții erau adesea andaluzi, prosperi și libertini. Salma însăși nu uita să-și modifice mersul când trecea prin locul de formă pătrată unde se afla piața de flori, nu atât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
patra crâșmă. E mai lumină aici, ni se pare nouă. Deslușim lângă ușă un chip. Barba asta, profilul ăsta, înfățișarea asta, ale cui sunt oare? Îmi trag capul înapoi și o pornesc în goană pe uliță. Nu fug nici de cârciumari, nici de slugile care îi aruncă afară pe scandalagii. Chipul pe care vreau să-l las departe, în urma mea, este cel al tatălui meu stând în crâșmă la o masă și având alături niște bucle despletite. Eu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fusese transformată pe jumătate - la lemnul de trandafir, la plușul jilav, la perdelele care atârnau moi peste geamurile murdare, la postavul tocit al mesei de biliard, la pocherul mecanic, la Fat Paul cu ochii lui șterși, cu fața lui de cârciumar, cu gura căzută în timp ce urmărea marșul ticăit al pendulului spre amiază. — Aici. M-am născut la etaj. Asta e proprietatea tatălui meu. — Nu zău? Expresia glumeață își luă în mod ciudat zborul de pe buzele pline, de un măsliniu viu. Dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căminul comunității de băutori din K, centrul de informații al orașului. Potrivit planurilor sale, trebuiau să intre, nu numai ca să găsească un loc de înnoptat, dar și ca să-l prezinte pe Vultur-în-Zbor orașului K. Așadar, trebuiau să-l întâlnească pe cârciumar. Cârciumarul se numea O’Toole. — Ana radar era, are radar Ana, murmură Virgil Jones. în afară de limba numită malayalam, era singurul palindrom pe care și-l amintea. TREIZECI ȘI DOI Vultur-în-Zbor a fost primul care a văzut-o. Și ce formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
comunității de băutori din K, centrul de informații al orașului. Potrivit planurilor sale, trebuiau să intre, nu numai ca să găsească un loc de înnoptat, dar și ca să-l prezinte pe Vultur-în-Zbor orașului K. Așadar, trebuiau să-l întâlnească pe cârciumar. Cârciumarul se numea O’Toole. — Ana radar era, are radar Ana, murmură Virgil Jones. în afară de limba numită malayalam, era singurul palindrom pe care și-l amintea. TREIZECI ȘI DOI Vultur-în-Zbor a fost primul care a văzut-o. Și ce formă ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
intră în saloon. Băieții își bat joc de el înainte să-l împuște. Nouă nu ne place să vedem piei-roșii în acest oraș. Ne place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann O’Toole cățelei. Apostrofarea cârciumarului îi spori lui Vultur-în-Zbor presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele tejghelei. Mâinile lui Flann O’Toole: niște bucăți mari de șuncă atârnate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
domnul Jones să învețe bunele maniere. Nici măcar idioții nu-s scutiți de asta. Mâinile sale îi dădură drumul lui Virgil, care se clătină, se dădu un pas în spate și trase disperat aer în piept. Vultur-în-Zbor văzu dreapta lucioasă a cârciumarului încleștându-se și începându-și călătoria. Descoperi că era țintuit locului. într-o mișcare derulată cu încetinitorul, văzu pumnul plutind prin aer către Virgil, care gâfâia, iar zgomotul impactului păru mai slab decât ar fi trebuit să fie. Virgil îndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
epocă, cea mai însemnată sursă de venituri, lumea satului s-a nuanțat prin plusul de culoare dat de prezența unor elemente autohtone sau alogene, ce aparțineau atât noilor cât și vechilor structuri sociale, așa cum erau arendașii moșiilor, negustorii de vite, cârciumarii sau vătafii moșiilor, dar și oameni de condiție socială modestă, precum slugile și feciorii de curte, argații sau robii țigani ce aparțineau mănăstirilor. În categoria celor dintâi se disting arendașii autohtoni, proveniți mai ales din rândul micilor boieri care și-
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
responsabilul bufetului avea să-i pună să descarce butoaiele, ceea ce Însemna că erau Îndreptățiți să primească primii licoarea. Cei ce se așezau la coadă cu găleți În mâini așteptau cu orele căci, după cum s-a dovedit mai târziu la proces, cârciumarul și ajutorul său botezau bine de tot berea cu apă și, pentru a face spumă cât mai multă, turnau În butoaie detergent de rufe. Când au aflat, unii aproape că s-au sufocat de indignare: de-aia nu se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai bani să-ți cumperi ață ca să-ți cârpești pantalonii-n tur. Mă-ntorc. Abia apucai să te amețești nițel dintr-o vadră care era jumătate spumă, dar pe care dăduseși cât pe douăzeci de halbe. Dar cui Îi păsa? Cârciumarul era cel mai Îndrăgit și cel mai urât om din sat, iar de la băuturile lui nu murise nimeni. E adevărat că berea lui avea gust de pișat de măgăriță fecioară - cum zicea poetul Foiște - și, dacă nu turnai În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care nu izbutea să-i convingă altfel În Înfruntarea de cugetări despre ale vieții. Tatapopii păstrase câteva halbe În care le servea bere oamenilor mai Însemnați. Ceilalți Își sorbeau licoarea Îndoită cu apă din borcanele de conserve pe care cârciumarul le luase pe mai nimic de la câțiva bețivi ce se bucuraseră la câte o litruță de țuică făcută din nu se știe ce la un cazan ilegal ce funcționa zi și noapte În fundul grajdului unde rumegau În nesimțire trei vaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
odăița din fund a cârciumii ce aparținuse, nu cu multă vreme În urmă, bătrânului grec Costas Dagdelinis. Pentru Început, la primele căni de vin fiert, aveau să dea gata niște mizilic sărat, măsline și brânză de capră, timp În care cârciumarul avea să frigă cu meșteșug, pe un grătar cu mangal, bucăți de carne, cu pricepere alese din tot soiul de orătănii. Cănile cu vin aveau să apară pe masa lor Încet, dar neîntrerupt; ar fi venit și Căloii și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare nădede și-a pus biata Măriuța lui Statie în cei doi fii de suflet. Întrebarea-i dacă și ei au răspuns pe măsura nădejdii acestei femei. Asta numai Dumnezeu o știe, părinte. Acest Stratul, care a primit dania, era cârciumar. În aceeași zi a primit vizita vornicului de poartă Gavriul Pilat și a uricariului Simion Cheșcul, care, din porunca vornicului Sandu Sturza, au măsurat și hotărnicit locul dăruit. Să știi, dragule, că Ulița Bărboiului se află de fapt în Armenime
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
afli ce minune e! Te întrebi cine-i tejghetarul? Îi un flăcău care mai dă pe la mine pe la chilie și mă mai ajută la câte o trebușoară. În schimb, l-am învățat și eu ce trebuie să știe un adevărat cârciumar, care din când în când primește în vizită „fețe subțiri” sau, cum ai mai întâlnit prin zapise, „cinstite fețe”... În timp ce îl ascult, îi urmez sfatul privind felul cum trebuie să mă comport cu pârdalnica licoare...Și câtă dreptate are bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cugetător; Avocatul, zis și Fratele fost magistrat. Pasionat de ezoterism, ca și prietenul Poet; Big Sile dipsoman. O problemă pentru cei din jur; Adrianus, alias Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar ciufut; Domnișoara Rodica o proprietăreasă posesivă; Nea Ghiță Patiserul un Criminal fără vocație; Nae Contrabandă un chefliu. Un libertin. Un crai de mahala; Coco ( poreclită și Cău-Cău) concubina flușturatică a Bossului; Pale Botîncur vărul lui Nae; Popa Costică un preot
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spre satul Vaideei, în care Grigore îi arătase mai în fund conacul lui Cosma Buruiană. Chiar în colț văzu cârciuma cu streașina foarte lată și o bătătură în față, cu ușa deschisă larg. Doi țărani se tocmeau de afară cu Cârciumarul voinic și gras, țăran și el, care stătea în prag și cu pălăria pe ceafă. Văzând pe Titu, Cârciumarul salută foarte respectuos... Mai încolo, tot pe dreapta, despărțită de cârciumă numai prin câteva case, venea primăria, cu ogradă mare, apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cârciuma cu streașina foarte lată și o bătătură în față, cu ușa deschisă larg. Doi țărani se tocmeau de afară cu Cârciumarul voinic și gras, țăran și el, care stătea în prag și cu pălăria pe ceafă. Văzând pe Titu, Cârciumarul salută foarte respectuos... Mai încolo, tot pe dreapta, despărțită de cârciumă numai prin câteva case, venea primăria, cu ogradă mare, apoi pe stânga, școala și pe urmă iar pe dreapta, biserica. În dreptul bisericii tânărul se opri: n-o fi trecut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]