628 matches
-
mascaradă, parodie, cacealma, caricatură etc. Există și alți termeni inventivi: Timothy Garton Ash vorbește despre refoluțiile (revoluție + reformă) din 1989 în fostele țări comuniste, fără să includă și România între acestea (întrucât revoluția română i se pare confuză), iar un cârcotaș precum eseistul Luca Pițu utilizează termenul loviluție pentru a indica amestecul de revoluție și lovitură de stat, hibrid pe marginea căruia s-a glosat contrapunctic în literatura de specialitate - și nu numai - apărută în postcomunismul românesc; am întâlnit și termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Bicaz, unde un puști vânzător de ziare, maghiar, admonestase niște călători români pentru că nu vorbeau ungurește în "țară ungurească". Autorul celebrului roman Norodul Pustelor - după propria-i mărturisire - a sărit în apărarea românilor și l-a pus la punct pe cârcotaș. Petru Groza, premierul de mai târziu al României, cu ocazia unei vizite în Transilvania de Nord, a dat glas mirării când i-a auzit pe românii de acolo folosindu-și limba în public. Că aceste drepturi nu erau chiar evidente
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
n-are cum fi evitat. Acum aceasta este situația. Acum. 34. Situl cu cei mai vechi străbuni evenimente și consecințe (2) Situl cu cei mai vechi străbuni reprezintă o descoperire epocală, fapt ce nu poate fi contestat nici de către veșnicii cârcotași atât de răuvoitori. Artefactele scoase după atâtea milenii la suprafață dovedesc nu numai vechimea lui Homo Sapiens pe Terra, ci și evoluția extraordinară a speciei umane: pe de o parte, s-au găsit nenumărate texte pe un fel de nailon
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
personalități importante ale strămoșilor noștri. După cum se știe, situl cu cei mai vechi străbuni a fost pus sub controlul unei comisii de arbitraj internațional numită de ONU, NATO, UNESCO + Federația Rusă, China, Japonia și Trinidad Tobago. Da, însă nici veșnicii cârcotași atât de răuvoitori n-au îndrăznit să nege că terenul respectiv se află pe teritoriul celor două Republici Surori Vandana de Nord și Vandana de Sud. De aici un nou pocinog: sectorul "biblioteca", cel cu scrierile pe un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
kilometri de sârmă electrificată. Mândria națională este sfântă și nici un om conștient nu poate permite să fie terfelită. Sub nici un chip! Situl cu cei mai vechi străbuni rămâne o descoperire epocală, fapt ce nu poate fi contestat nici de către veșnicii cârcotași atât de răuvoitori. Să fie limpede! 35. Scrierile din situl cu cei mai vechi străbuni (I) știința De când lumea, când știința a devenit politică lucrurile au luat-o razna. De când lumea! Nici în cazul textelor descoperite în situl cu cei
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Auziți vocea divină? „Zboară gândul meu pe aripi de aur...” Da! Corul Robilor... Nabucco... Câtă emoție la întâlnirea cu Distinsa Soprană! Gestul domniei sale a fost ca al unei îmbrățLșări atotcuprinzătoare, generoase în măreția sa. Frumoasă. încă foarte frumoasă (pentru eventualii cârcotași). De o distincție princiară. A fost onorată, de foarte curând (11 mai 2011) de Fătre Majestatea Sa, Regele Nostru, Mihai I, cu Ordinul „Nihil Sine Deo” pentru întreaga sa activitate. Virginia Zeani rămâne Diva. Virginia Zeani este „Prima Donna Absoluta
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
înșiși drept oameni de știință și ingineri. Dar în anii ’60 viermele edenic începuse să „roadă” temeliile Marii Izbânzi - știința universală a curriculumului. În timp ce „savanții” și „inginerii” trudeau la edificarea teoriei generale a proiectării, dezvoltării și optimizării curriculare, au apărut „cârcotașii”. Criticile și observațiile lor au combătut pe rând încercarea de a fundamenta știința pozitivă a curriculumului (Beauchamp, 1961), tentativa de a construi un curriculum democratic prin reorganizarea întregii cunoașteri (Broudy, Smith și Burnett, 1964), edificarea teoriei generalizate a dezvoltării curriculare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adevărat. Radu Popescu, cu toate defectele lui ca istoric, are însă mai multă cursivitate în povestire decât Stoica Ludescu. El nu se pierde în lungi și oțioase imprecații biblice, ci dizolvă indignarea și ura în narațiune. Este o limbă rea, cârcotașă. Înregistrează toate zvonurile răutăcioase, chiar și vulgare ale timpului, când e vorba de adversari.[...] Dar Radu Popescu are ceva din darul marilor cronicari moldoveni, izbutind să scoată la lumină colțuri interesante din trecutul zbuciumat al țării, în care se vede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
numai prin citirea acestei scurte fraze: control total asupra întregului tineret și nimic mai mult. De aceea, vrând-nevrând, tov. Dimitrev acceptase principiul parității (false!) în structurile de conducere ale mișcării „Tineretul Progresist”, deoarece, mai devreme sau mai târziu chiar și cârcotașii pesediști urmau să le pice în burdihan comuniștilor ca o pară mălăiață în gura lui nătăfleață. Mai departe, în raportul „juniorilor” roșii se mai spuneau următoarele: „...după aceea stătea de vorbă un tovarăș cu el (cu tânărul din AP sau
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
drept. Și ce propui? Am proiectul. Un mic zid, cu două laterale și un canal mic de scurgere. Și cei care locuiesc în spatele zidului? N-au ce vedea. Doar urinează cu spatele spre ei. Lumea îi dă dreptate, dar un cîrcotaș, invidios pe idee, intervine: Dar știi că bețivii, după ce se ușurează, întîi se întorc și abia apoi se încheie la pantaloni. Sînt copii care pot să vadă... Asta cam așa este, aprobă lumea. Să punem și un paravan în spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din scîndură, se oferă proprietarul unui gater, el însuși cu o muscă mare pe căciulă. Asta să fie contribuția noastră la proiect. Alături să punem un coș de gunoi. Lumea părea entuziasmată și ca întotdeauna trebuia să mai apară un cîrcotaș. Era chiar agentul sanitar-veterinar. Dar cu spălatul pe mîini? Cei prezenți ar fi suportat mai ușor cîte o măciucă în cap. Se uită unii la alții și constată că problema este mai complicată. Pascu nu se dă bătut și aruncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știuci. Pardon, știucă nu, pentru că înghite alți pești și ar fi imoral să... Nici rechini, nici lei, nici păianjeni și nici alte viețuitoare care stau prost cu morala. Doar vrăbiuțe, papagali... Asta sînt morale?! Ei acum să nu mai fim cîrcotași. Mănîncă și aceștia gîzuțe și alte gîngănii mici, dar... sînt atît de mici! Dar oare ce-ar face savanții? Și ăștia ar fi șomeri, pentru că ar fi fost deja descoperit tot ce era de descoperit. Nu mai spun că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
corect este mai dificilă și niște pile sus-puse te pot spăla de păcate și să ieși corect pe la instanțe (trebuie să eviți musai DNA). Respectul îl obții mai ușor dacă ești mai sus pus și îi plesnești peste bot pe cîrcotași. Să fii rezervat poți să forțezi puțin înțelesul în sensul că "să-ți fie rezervat''. Să fii sobru este aproape obligatoriu, fără această calitate este greu cînd soliciți imunitate, amînări de procese și condiții excelente la "zdup". Mama dracului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
picioarele au un suport odihnitor. Săgeata noastră Albastră constituie un exercițiu de rezistență, te dor oasele chiar dacă nu ai reumatism. Pînă încălzești scaunul metalic, pe care cu puțin noroc îl poți ocupa, faci deja un sfert de drum, gîndesc eu cîrcotaș despre ce și cum este pe la noi. Așa-i omul, tot timpul se întoarce la locurile de care este legat, la locurile care l-au născut. Călătorii citesc, lucrează pe computer sau privesc absenți pe geam. O mămică are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar nu conta, el avea totdeauna dreptate. Cultul lașului se menține, dincolo de mizeria orașului. Din Ciric, din Galata, Tătărași, Sărărie și Țicău, din toate străzile prăvălite ale vechiului Iași, de peste tot, răsare acest cult. Până și bucureștenii, mai snobi, mai cârcotași, mai subțiri, mai intelectuali, cum or fi, mai șmecheri, mai Mitică (cei mai mulți mitici din lume sunt concentrați la București), deci până și bucureștenii au acest cult al lașului. E un fel de obligație națională, nu merge altfel... "Trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
picotelii lipsite de riscuri face dintr-un disident o ființă mereu aflată sub lupă. Numai că s-a ajuns la „un exercițiu democratic” în care foști nomenclaturiști și copii de mingi ai acestora, papagali ai eternei Securități sau doar simpli cârcotași iau peste picior oameni cărora nu le prea ajung la genunchi. Te apucă sila când vezi cine uită sistematic de Carmen Popescu, cine îi dă ghionturi lui Gabriel Andreescu, cine îl denunță drept „chiabur” pe Mircea Dinescu, cine consideră că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pregătite. Numai că - nota bene - depășiseră sfera noțiunilor abstracte și primise explicații absolut practice și cu finalitate imediată: ameliorarea stărilor de slăbiciune fizică (hai să le spunem de-a dreptul: boli!). Oricât de complicată se dovedea mintea lui, oricât de cârcotaș (chiar răutăcios, uneori), partenerul său de dialog (sahaja yoghinul de lângă el) se dovedea nu numai un cunoscător sigur pe el, ci și un om răbdător, înțelegător și - foarte important ! - un tip cât se poate de uman și de plăcut! EXPOZIȚIE
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ne-a adus și ne-a cinstit cu două băuturi răcoritoare, un fel de iaurt îndulcit și aromat. Foarte gustos! Cât despre bijuterii... soția și fetița mea cea dragă s-au bucurat tare mult de ele. Acasă, însă, am redevenit cârcotaș: prelucrarea metalului nu mi-a mai părut ca fiind de prima calitate. Sunt convins că existau bijuteri și mai bine executate dar eu, uitându-mă mereu după ce era mai ieftin... Ce am mai cumpărat? De la un alt magazin am achiziționat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
A. : VĂd că apare la Editura Polirom o a doua ediție a eseurilor dumneavoastră, unele publicate ca editoriale de mare succes, cu titlul De ce nu iau românii premiul Nobel. O să fiu direct și o să întreb : de ce nu ar putea un cârcotaș să vă întoarcă această întrebare ? De ce nu lucrează să ia premiul Nobel chiar Alina Mungiu-Pippidi, căreia Monica Lovinescu, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache îi prevesteau un mare viitor literar, criti‑ cii de teatru i-au premiat Evangheliștii în 1992 drept
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și un mehenghi din cei obișnuiți, ci un vrăjitor al cuvântului și un îndrăgostit de viață mai ceva ca de o femeie. Iar eu îți făgăduiesc ca n-am să te fac de râs în fața acestei lumi”. O lume cam cârcotașă, aș adăuga eu, dar care, până la urmă, va aprecia cum se cuvine gestul generos al autorului acestei cărți, care, sper, va fi parte dintr-o serie începută cu Mihai Eminescu. La asemenea rugăminte, Vasile Ilucă a băgat de seamă că
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
D-aia v-am ales sfetnici, "să mi-o ziceți". Cât despre limbă, numai prostul se supără de înțepătură. Noi, boierii, boierimea cea mare avem o durere... Apăi, unde-i buba? Poate i-om găsi leacul... Domnia ta, boier Stanciule, "Marele cârcotaș", stai mărturie; mă judeci ca pe hoții de cai când greșesc și mi-o spui de la obraz: "Aiasta nu se poate, Măria ta"!... Hapul e amar. Îl înghit și-ți mulțămesc că m-ai ferit de greșeală. Iaca pentru ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este oleacă de trufie. Fapt ce nu stă bine unui voievod, când e vorba de cele sfinte. - La ce te gândești când spui asta? Nu cumva cazi în greșeala...nodului în papură? - Nu știu, nu-mi prea dau seama. Dar cârcotaș cum cred că sunt... Mai curând mă simt un neliniștit, în căutările mele. De aceea tot pun întrebări și mă tot îndoiesc. Dumnezeu înțelege și poate mă va ierta. Dar, mai bine să reluăm câteva vorbe din inscripția despre care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și de stat, Direcția de Protocol a M.A.E. trebuia să organizeze vizite de documentare cu șefii misiunilor diplomatice din București, menite să tempereze aprecierile că autoritățile române procedau la o distrugere sistematică a satului românesc, să convingă pe "cârcotași" că se efectuau doar lucrări de sistematizare ale satelor și comunelor. Prima din aceste "excursii oficiale" a fost organizată în localități din județele situate în estul țării, a doua, în sate și orașe din partea centrală și de sud. Cu acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
-se aproape cu gardul formează această zonă întunecată. În mod legal, nicio proprietate nu trebuie să afecteze în niciun fel pe niciun vecin, cu excepția umbrei, care uneori e binefăcătoare și destul de rar poate deranja un vecin chiar dacă acesta ar fi cârcotaș. Presupun că niciun vecin nu are nici o nemulțumire față de noi. Ei se bucură de un plus de securitate, prin obligațiile autorităților locale de a proteja fiecare misiune diplomatică, protecție care în fapt se realizează prin servicii reciproce și de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
micuț, ca s-o trimit în Cișmigiu. III 12 ianuarie [1951], vineri Îmi pare foarte rău că te-ai „închis în carapacea ta“ de sărbători. De ce, pescărușule? Mă crezi în stare de o asemenea pretenție stupidă, crezi că eu, bătrână, cârcotașă, înecată de acest „sfârșit de veac“, cum se spunea în copilăria mea, sau de acest „mijloc sau amiază“ a secolului 20 în atâtea griji și sâcâieli, de nu mai sunt în stare să fiu o femeie de lume, ci doar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]