926 matches
-
un singur salt dacă ar fi contat vreodată de unde îmi trag liniștea toată lumea mi-ar fi stat în vârful frunții urlând cu pieile goale chemarea sinelui colectiv dar nu sunt decât eu în pustiul îngrămădit de toți umblații cu un cârd de cuvinte înglodate-n datoria buzunarelor sfârtecate cu refuzul de a crede pur și simplu câmpiile unde îmi alerg eu nebunia au crescut păduri de picioare zvelte în ultima vreme deja înnodate unul din celălalt până la inconștiență deși singura realitate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
sunt vinovat pentru nașterea dintr-un singur saltdacă ar fi contat vreodată de unde îmi trag linișteatoată lumea mi-ar fi stat în vârful frunții urlând cu pieile goalechemarea sinelui colectivdar nu sunt decât euîn pustiul îngrămădit de toți umblațiicu un cârd de cuvinte înglodate-n datoria buzunarelor sfârtecatecu refuzul de a crede pur și simplucâmpiile unde îmi alerg eu nebuniaau crescut păduri de picioare zvelte în ultima vremedeja înnodate unul din celălalt până la inconștiențădeșisingura realitate palpabilă sunt femeile din puținul oglinziiunde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
GIB Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Întâlnire întâmplătoare cu Gib, Povestire onirică de Al.Florin ȚENE Sunt la vârsta când, din când în când, amintirile năvălesc peste mine precum cârdul de vrăbiuțe asupra unui codru de pâine aruncat în grădina din fața casei. Mă întorsesem în orașul natal, Drăgășani, atras de un dor inefabil. Luasem o cameră la etajul întâi la Hotelul Rusidava și priveam pe fereastră la concetățenii mei ce
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
goală - În pânza de păianjen Uitat-o gutuie. Muzică nouă: Zumzetul albinelor Printre păpădii. Ascult ploaia - Mirosul zambilelor Și mai puternic. La malul mării O barcă părăsită - Cuib pentru rațe. Niciun trecător - Înmiresmând pustiul Regina nopții. Sub luna plină - Lungul cârd al rațelor Sălbatice. Salcâmii tăiați - Albine dând târcoale Păpădiilor. Drumeag de țară - În lumin-apusului Roiuri de țânțari. Frunze arămii - Purtate de valuri Spre nicăieri. Parcul părăsit. O cioară ciugulește Umbra statuii. Referință Bibliografică: Livia Ciupav / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare
LIVIA CIUPAV de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355161_a_356490]
-
Ediția nr. 908 din 26 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Parcă mi s-a strecurat în oase Un soare fâsâind târziu prin trestii. Vântul plimbă scamele păroase Și-n ape se ascund ciudate bestii. Satul murmură-n bezna cărnoasă, Iluzii cârduri iară vin de-a dura, Visu-mi te păstrează-n veci mireasă, Iar puii de lumini îți sărută gura. Bătrâne crengi se leagănă greoi, Sub viitor cernit tac laolaltă, Și-om lăcrima văzând că fără noi S-au sinucis toți nuferii
MADRIGAL de STELIAN PLATON în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346174_a_347503]
-
omidei I-a promis castele, SUV În care să locuiască Sau să plece-n depărtări, Veșnic să călătorească Ca un rege-n patru zări. Chiar vrea să-și înlocuiască Aripile mult prea mici, Cu o flotă ce-o să crească Precum cârdul de furnici, Nimeni să nu îi perturbe Viața plină de huzur, S-aibă drumuri fără curbe, Timp în care țara-i ciur. Vulturului nu îi pasă Din înalt privind în jos C-ai lui semeni n-au pe masă Nici
VULTURUL SI FAUNA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368966_a_370295]
-
ești Rang de Semiramidă. Ridică-ți fruntea! Da, fruntea, hai, spre Înalt Ridic-o! Așa vei ști Că „De-acolo vii Și-ntr-acolo tânjești mereu Să te întorci”. Ridică-ți fruntea! Răsfaț-o-n freamătul Neobosit al plopilor, Al mestecenilor, Al cârdurilor de cocori Ce ni se-ntorc. Și nu lua în seamă murdare clevetiri. Ele aparțin Nu lumii tale. Fii deasupra lor! Ridică-ți fruntea! Și vei spori, Cu-o neprețuită oglindă, Lumina lunii. Ridică-ți fruntea! Și n-o pleca
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
umane , a ticăloșilor, care indiferent de epocă în care trăim, ei tot își fac veacul, să-i descoperim ura împotriva mentalităților și a obiceiurilor rău famate, cu care s-a întâlnit de-a lungul vieții sale. Năpădit de amintiri „precum cârdul de vrăbiuțe asupra unui codru de pâine aruncat în grădina din fața casei,”echilibru scriitorului este susținut de dragostea mereu vie a soției sale, de zâmbetul ei cald, de atmosfera plăcută ce i-o crează și care are rolul de a
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
așezat pe pătură. Când se mișca bambina, aruncam totul pe platou și alergam să înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci amica mea își vedea calmă de masă și privea cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci amica mea își vedea calmă de masă și privea cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe luciul lacului. Părinții aveau un colorit de un alb imaculat, cu chenare negre la cap și ciocurile viu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
de parfumuri sălbatice și corbii care-și caută cuiburile zburînd repeziți cîte doi, cîte patru și iar cîte doi, inversul este imposibil întocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcini la întoarcerea de la vreo ceremonie festivă mă cuprinde dorul și cîrdurile de gîște sălbatice înșirate pe cer atît de mărunte, atît de noi. Nu împrumuta de la ziua de mîine ceea ce n-ai în ziua de azi, spune ... Citește mai mult Mai sigur sîntem departe de noi înșine,ascunși și distorsionați de
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
apoi urmele taleo înserare curgînd spre imensitateplină de parfumuri sălbaticeși corbii care-și caută cuiburile zburînd repezițicîte doi, cîte patruși iar cîte doi,inversul este imposibilîntocmai cum arborii nu pot trăi fără rădăcinila întoarcerea de la vreo ceremonie festivămă cuprinde dorulși cîrdurile de gîște sălbatice înșirate pe ceratît de mărunte,atît de noi.Nu împrumuta de la ziua de mîineceea ce n-ai în ziua de azi, spune ... XXV. LECTIO DIVINA, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1034 din 30 octombrie
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
în buzunar și cu o sticlă cu vin la el, să-l cinstească pe cioban, se alătură celorlalți săteni ce se îndreptau spre prund. Lume multă, ca și mioarele grase și frumoase. Fiecare sătean aștepta să-și aleagă oile din cârd. Venindu-i rândul și lui moș Constantin, acesta constată că-i lipsește o mioară. Luându-l la întrebări pe cioban despre oaia lipsă, acesta dădea din colț în colț că ar trebui să fie, însă oaia nu era nicăieri. La
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
bleg prin holde de pământ, Contrariu cum canoanele învață, Doar tu mi-ai fost mireasmă și povață Sub nu știu care straniu legământ. În jur, încet, trăgându-mi azi hotar Eu ignorez pogoanele de spațiu. Tăcut și dârz adulmec cu nesațiu Himere cârd, și-al lor mărgăritar. Surpat ades în vânturi și restriști Nu m’am sculat un ceas pentru tăgadă, Ci mi’am purtat tot visul meu grămadă, Cu ochii veseli, niciodată triști. Întrezăresc în tine, ireal Erou de comedie zăpăcită: Străfundul
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
a înțeles sensul vieții: E un ratat! Din 2000 de naiști câți cântă astăzi pe terra, nimeni n-a înțeles adevăratul sens al NAIULUI, al adevărului. În 1968-1970 eram singurul naist concertist din lume. Azi s-au deversat pe pământ cârduri și cârduri care nu spun nimic. Între ei și ADEVĂR sunt 7 ani lumină, căci ADEVĂRUL este cu totul și cu totul în altă parte. Mai pot cânta căci timpul există și nu vor găsi nimic. Restul e iluzie, INIMĂ
CREZUL LUI GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353372_a_354701]
-
sensul vieții: E un ratat! Din 2000 de naiști câți cântă astăzi pe terra, nimeni n-a înțeles adevăratul sens al NAIULUI, al adevărului. În 1968-1970 eram singurul naist concertist din lume. Azi s-au deversat pe pământ cârduri și cârduri care nu spun nimic. Între ei și ADEVĂR sunt 7 ani lumină, căci ADEVĂRUL este cu totul și cu totul în altă parte. Mai pot cânta căci timpul există și nu vor găsi nimic. Restul e iluzie, INIMĂ și DUMNEZEU
CREZUL LUI GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353372_a_354701]
-
apele cum curg, Iar trandafirul vesel înflorește. Petale lungi de lună la ureche, Cu nopțile scăldate-n apa vie, Natura care s-a trezit și -nvie Și doina noastră, fără de pereche. Se-aprind în zare stelele făclii, Coboară de pe dealuri cârd de oi, Se-aude cântec vechi ca de oboi În triluliu de glas de ciocârlii. E noaptea îmbrăcată-n umbre mov Venită ca o zână din povești, Pe-astfel de noapte tot ca să trăiești În vise dulci scăldate în alcov
A VENIT VARA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352938_a_354267]
-
vizibil amorală, devenită, culmea, acea normă societară de bază în ceea ce privește modul de reușită a individului contemporan, un pattern decadent dezvoltat de întreaga tagmă a transpartinicilor actuali sau „curluntriștilor” (C.T. Popescu) de serviciu ai nației. M-am tot întrebat de la un cârd de vreme încoace cum de a fost permisă în mod repetat de-a lungul tuturor anilor ce au urmat sângerosului eveniment decembrist al anului 1989 încercarea de anulare a adevăratelor valori identitare ale poporului român prin nașterea sau, mai bine
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
zarvă mare, în zborul lor spre Țara Zăpezilor. În fruntea alaiului, pe un cal alb înaripat, în costumul său alb, de mătase sclipitoare, viteazul Ghiocel zbura printre nori, având alături pe credinciosul locotenent Sabie de Raze. Mult mai pe urmă, cârdurile de păsări făceau mare larmă cu țipetele lor. Cântau flăcăii cântece de dor, iar luptătorii, cântece de slavă pentru împăratul lor. Veselindu-se mereu, nici nu își dădură seama când văzură-n zare troienile viscolite. Locotenentul îi spuse lui Ghiocel
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
scule și să fie împinse pe apă, unde să li se monteze motoarele, gata de o nouă aventură pe mare, în căutarea guvidului sau al hanusului. Deocamdată nu ne puteam îndeplini acest vis permanent al pescarului, marea fiind agitată. Doar cârdul de lebede înota elegant în apropierea malului, știind că există șansa ca atunci când se apropia cineva de apă, acea persoană să vină tocmai pentru a le da de mâncare. Cele mai curajoase ieșeau pe nisip și fără de teamă, ciuguleau frămiturile
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
putut lucra-mpreună, Ar fi ieșit o treabă bună ! Însă la prima întâlnire, Vulpea, urmându-și a sa fire, A-nghițit rața netoată, Apoi s-a rezemat de-o cioată: „Cred că în stilul acesta, încetul cu încetul, Voi învăța întregul cârd de rațe alfabetul !” Se gândi vulpea șireată Și căzu în somn de-ndată. Morala: Decât să înveți carte Cu un dușman de moarte, Mai lesne poți s-ajungi poet Dacă rămâi analfabet. ȚAPUL ȘI BERBECUL Păscând lacom pe-o fâneață
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
sale argintate împărțea lumina în mod egal și totul respira în tihnă. De priveam de pe malul pe care mă aflam, pe retine mi se imprima munții stâncoși ai Măcinului care părea îmbujorați de razele aplecate pe fruntea lor de foc. Cârduri de păsări brăzdau cerul cu zămislirile lor în zbor. Câte o pată blândă sau mănunchiuri în ședere pe coastele muntelui, se arăta ca în rugăciune ! Îmi întrebam ochii de s-au săturat de atâta priveliște tămăduitoare în care vuiește cerul
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
doar de orizontul gâștelor... Soarele își continuă răsăriturile și apusurile la nesfârșit, rotițele sunt lubrifiate de lacrimi după ce sunt înfierbântate de zâmbete, mașinăria nu obosește să fabrice scrisori care scot la iveală minunăția creatoare a sufletelor noastre. Undeva, cândva, un cârd de lebede preiau din zbor, zborul gâștelor spre căldura Soarelui, ajungând în cele din urmă să devină critici ai acestuia sau să se piardă în filosofii interminabile... Sfârșim în cele din urmă în răsăritul lui, când auzim un scâncet de
AZI, DUMINICĂ... (4) CAPCANA DINTRE RĂSĂRIT ȘI APUS... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354224_a_355553]
-
să o curețe sau să o înlocuiască pe alocuri. Toate casele aveau spre drum o grădiniță plină de flori, după anotimpuri, care era îngrădită cu sârmă întinsă pe câțiva araci. Prin curte se plimbau agale gâștele și rațele, care, în cârd plecau spre gârlă dimineața și se întorceau seara. În naivitatea mea de copil le consideram deștepte, pentru că fiecare cârd își cunoștea singur casa la care revenea o dată cu apusul soarelui. Pe găini le găseam proaste, nu făceau decât să ciugulească toată
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
după anotimpuri, care era îngrădită cu sârmă întinsă pe câțiva araci. Prin curte se plimbau agale gâștele și rațele, care, în cârd plecau spre gârlă dimineața și se întorceau seara. În naivitatea mea de copil le consideram deștepte, pentru că fiecare cârd își cunoștea singur casa la care revenea o dată cu apusul soarelui. Pe găini le găseam proaste, nu făceau decât să ciugulească toată ziua, fie prin curte, fie prin grădina mare, care se întindea de la grajd până spre fundul curții. Cel mai
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]