927 matches
-
la mure coapte sau să doarmă în vâlcele . Gâze iau în stăpânire totul , văi sau jnepeniș iar turiști își dau pornire urcând muntele pieptiș . Vesel susură pâraie alergând zglobii la vale. Sufletul ți se înmoaie când auzi cântând cavale . Iată cârdul de mioare , câinii care stau de pază. Un asin se-ntreabă , oare ce mai car pân-la amiază ?! Orășelul se trezește. Ziua-i pe deplin stăpână , toată lumea forfotește . Trece iar o săptămână ! Doi bătrâni stau pe șezlonguri să-i mângâie soarele
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1467726542.html [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]
-
litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid[iv] trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400177519.html [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
cuminte până luni. Luni, domnul Popescu intră în hala aproape goală a uzinei sale în care se aflau acum numai 10 utilaje de un format ciudat, câte unul pentru fiecare colaborator. Reprezentantul INTC începuse instruirea primului, iar ceilalți formau un cârd în jurul lor la care s-a alăturat și patronul. După o zi de instruire în care au rezolvat și toate comenzile în curs. Patronul a avut o singură nelămurire și s-a adresat reprezentantului INTC: - Cât curent consumă noua instalație
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1400581535.html [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
Iosif își făcea bilanțul activității sale preoțești, învinovățindu-se de puținul rod adus. Avea pe masă foile albe pe care urma să scrie articolul de fond pentru primul număr al foii pe 1923. Pe sub geamul său trecea tocmai atunci un cârd de bețivi, făcând așa larmă cu înjurăturile și cântecele lor de pahar, încât s-a trezit din somn și copilașul iubit, Titus. Cu inima zdrobită, a îngenuncheat și, aplecat peste Psaltirea mamei, începu să se roage cu lacrimi și cutremur
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 by http://confluente.ro/Scurt_istoric_al_miscarii_duhovnicesti_oastea_domnului_din_cadrul_b_o_r_.html [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
omidei I-a promis castele, SUV În care să locuiască Sau să plece-n depărtări, Veșnic să călătorească Ca un rege-n patru zări. Chiar vrea să-și înlocuiască Aripile mult prea mici, Cu o flotă ce-o să crească Precum cârdul de furnici, Nimeni să nu îi perturbe Viața plină de huzur, S-aibă drumuri fără curbe, Timp în care țara-i ciur. Vulturului nu îi pasă Din înalt privind în jos C-ai lui semeni n-au pe masă Nici
VULTURUL SI FAUNA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 by http://confluente.ro/ilie_marinescu_1458373482.html [Corola-blog/BlogPost/368966_a_370295]
-
moment dat, nu mai reprezintă nimic... Își face la matematică lecțiile în modul ei particular: stă în genunchi și scrie pe pat. Scrie și se gândește. La altceva. Că afară e frumos și cald, cerul plin de nori grași , un cârd de miorițe din turma ciobanului Soare, că rândunelele și-au schimbat cuibul de la fereastra ei la cea a vecinilor.Sau, poate, că astea sunt cu totul altele, ale ei or fi plecat... Hmm! La fel de gureșe ca Marilena, Lena, Lenuța, prietena
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Culoarea_cea_mai_frumoas.html [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
căruțele pline cu haine, a coborât din casele tatălui ei de pe deal și și-a făcut, vrednică, toată treaba. Iar acum, când a apărut din senin străinul acesta magnetic, așteaptă să se usuce straiele la soare. Construcții aberante de imperfect, cârduri de particule, atematice groaze, supletivism, forme ionice, aoriste fără augment, misterioase pasive, pronume înviate și regăsite, dualul, uitatul dual, hapax legomena, politeți numai la a doua singular, șuvoaie de cuvinte necunoscute, unele țăndărite metri gratia, alte mai lungi decât e
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi by https://republica.ro/zsorosul-meu-un-miliardar-grec-m-a-dus-trei-ani-la-rand-pe-o-insula-minunata-sa-citesc-texte-vechi [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
părinților. Câte un cormoran flămând făcea scufundări repetate, căutându-și hrana pe fundul eleșteului, printre puietul de pește. Acesta este dușmanul declarat al pescarului de apă dulce și aliatul celui ce pescuiește chefal la mare. Când cormoranii se adună în cârd și încep pescuitul în bazinele portuare, bancul de chefal se repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406540742.html [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
-mi vine să fug. Dar uneori când trec din aceste spelunci ale durerii în splendida lumină a soarelui, îmi vine să întind brațele spre cer întrebând: De ce, de ce, de ce?! Altă priveliște impresionantă o formează nevestele și copiii care se adună cârduri pe drum când trec eu și vin să-mi spună nenorocirile lor”. Groaznici ani de cenușă și drame, ai războiului. Regina a simțit durerea, ura, moartea, până în tenebrele sufletești. Pe front, pe la casele românilor, prin localități, în Iașiul răvășit de
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Nemiloasele_mahniri_ale_regin_aurel_v_zgheran_1374222734.html [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
CEALALTĂ Vom afla atunci, că am trecut ultima vamă Când firea cunoscută a lucrurilor Va fi inversată Și îndărătul va deveni înainte, când toți cei deja plecați Cu toată uitarea lor Ne vor sta în față Precum cocorii în vârful cârdului, Iar noi, vom veni din urmă Învățând cum să continuăm moartea În partea cealaltă Proaspăt înlănțuiți în galera timpului. MEMORIA ÎNGERILOR CĂZUȚI Libertate a zborului doar înapoi Și doar prin sângele propriu Ca amintirea poemului zbătându-se În labirintul grâului
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1427286129.html [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1493037991.html [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
apele cum curg, Iar trandafirul vesel înflorește. Petale lungi de lună la ureche, Cu nopțile scăldate-n apa vie, Natura care s-a trezit și -nvie Și doina noastră, fără de pereche. Se-aprind în zare stelele făclii, Coboară de pe dealuri cârd de oi, Se-aude cântec vechi ca de oboi În triluliu de glas de ciocârlii. E noaptea îmbrăcată-n umbre mov Venită ca o zână din povești, Pe-astfel de noapte tot ca să trăiești În vise dulci scăldate în alcov
VARA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1401357540.html [Corola-blog/BlogPost/357515_a_358844]
-
am mai stat la discuții, am lăsat-o și-am plecat dracului acasă...și ce credeți, domnule, că s-a întâmplat, le-a făcut inventarul și i-a băgat la zdup! Ei, ce zici, dumneata, dacă intram și eu în cârd cu ei , nu eram și eu acu la mititica? Dumnezeu, pupa-l-aș!” “Și v-ați despărțit?” “I-am tras vreo două-trei labe peste bucile popoului și-am trimis-o acasă la mă-sa! și vine mă-sa la mine
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1443683348.html [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
părinților. Câte un cormoran flămând făcea scufundări repetate, căutându-și hrana pe fundul eleșteului, printre puietul de pește. Acesta este dușmanul declarat al pescarului de apă dulce și aliatul celui ce pescuiește chefal la mare. Când cormoranii se adună în cârd și încep pescuitul în bazinele portuare, bancul de chefal se repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424069026.html [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
scule și să fie împinse pe apă, unde să li se monteze motoarele, gata de o nouă aventură pe mare, în căutarea guvidului sau al hanusului. Deocamdată nu ne puteam îndeplini acest vis permanent al pescarului, marea fiind agitată. Doar cârdul de lebede înota elegant în apropierea malului, știind că există șansa ca atunci când se apropia cineva de apă, acea persoană să vină tocmai pentru a le da de mâncare. Cele mai curajoase ieșeau pe nisip și fără de teamă, ciuguleau frămiturile
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444140151.html [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
regretabilă confuzie istorică și culturală ! În vinele acestui adevărat Canaan foșnesc miriadele de frunze ale aurului nativ crunt exploatate de tot soiul de păsări de pradă , începând cu acvila de romană a lui Traian și terminând cu cele ale noului cârd de ereți masonici ce s-au abătut după anul 1990... Râurile de lapte și miere acum se varsă în gâturile hămesite ale unor trândave și viclene popoare ale căror cohorte de șomeri trebuie , de cineva, întreținute !... Acest meleag vândut și
ROMÂNIA ȘI NOUA ORDINE MONDIALĂ de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 by http://confluente.ro/andrei_toader_1476459916.html [Corola-blog/BlogPost/350273_a_351602]
-
mai târziu hortystă, de maghiarizare a fost exhaustiv și sistematic destinată politicilor de deznaționalizare - și ca atare, întârzierea dezvoltării național-statale a românilor din aceste provincii românești. *** Eroarea de calcul a studentului Trușcă a fost însă alta: a „matematizat” tema ! Un cârd de formule și simboluri matematice, un limbaj frust al semnelor hieratice (pentru noi, umaniștii) devenise pentru profesorul coordonator al lucrării Vasile Hurmuz, indescifrabil și de neacceptat. A fost povățuit să o rescrie, în termenii consacrați ai științei istorice la zi
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 by http://confluente.ro/Fronda_si_cate_ceva_despre_lasitati_.html [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pescar_pe_marea_neagra.html [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
și vederea asupra pământului era fascinantă. Acolo era răcoare, treceam peste atâtea obstacole fără vreo grijă și simțeam stăpânirea unei părți din lume, acea lume pe care o credeam mică și bună. Acum... cer un pahar cu apă și aștept. Cârduri de fluturi mici albaștri îmi ocupă crochiul. Sunt însoțiți de cei albi și roșii, ca apoi la o comandă de undeva de sus, să facă întrunirea cu cei dantelați. Nu lipsesc ochioșii. Aripile lor pufoase, duc idei de romane fără
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1408538465.html [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
asupra timpului sfredelitor. Apoteoza cerculuidevine ilustrare a poemului clepsidră, frazare apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel corolaral împlinirii celeste. Torturante sunt „triburile gândurilor”, a gândului gând vatră a logicului, „cârduri de gânduri” (Cunoașterea necunoașterii)! „Doamne, / cum se mai ciocnesc / înfrigurate umbrele!...”(Spre împărăția luminii) - pare-a rosti „sufletul-spirit”, în trinitatea dimensiuniilor sale: intelect, sentiment, voință (după judecata lui Noica). Are dreptate Kahlil Gibran - cei care doresc să pătrundă în împărăția
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_smerenia_cuv_marian_malciu_1376404583.html [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
deșertic Porneau spre aventuri stârnind ciulinii Prin Bărăgan de praf și uscăciune - Întindere aridă - un tăciune - Rostogolește vântul mărăcinii. Angoasă de final...amărăciune... Imperiul tiranic al luminii Absoarbe și substanța rădăcinii; Crepusculul se stinge-n rugăciune . Hălăduiau senini tămădăienii; În cârduri mari - ispititoare dropii... Prin timp uitarea și-a nălțat troienii: Niciunde azi fântânile și plopii; Te urmăresc deșertice vedenii, Iar ploaie-amintirii nu-și cerne stropii. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Imperiu deșertic / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IMPERIU DEŞERTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Imperiu_desertic_george_nicolae_podisor_1326697965.html [Corola-blog/BlogPost/362113_a_363442]
-
convin, îl oprește pe unde-i taie capul (inima are „cap care cugetă”, se pare totuși că a mea cugetă greșit!), se ceartă cu mine, uneori se răzbună, și nu știu cu ce i-am greșit și când, mă rog! Cârdul anilor grei pot fi de vină ... Și ritmul acesta de „marș forțat” ține până la miezul nopții. Se numește Stres spun medicii și mai nou, spun că este necesar, că fără el nu am simți că trăim cu - adevărat. Concilianți medicii
SE NUMEŞTE STRES... de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Se_numeste_stres_.html [Corola-blog/BlogPost/341729_a_343058]
-
dărâmături. Măcar, bine că n-au murit fără lumânare. Au avut oule roșii în buzunare și lumânările aprinse în mâini!” „Ce bine că la noi azi-noapte, n-a căzut nicio bomba!” ...gândeam eu. Totuși, în vara aceea, la înapoierea unui cârd dintr-o misiune s-au aruncat asupra comunei două bombe. Noroc că au căzut aiurea, într-o matcă, departe de locuințe și fără să facă victime, dar care pe mine - că le-am auzit șueratul în cădere și suflul exploziei
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492327239.html [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
de jumătatea lui Gerar. Norii iuți și lunecoși începu să învăluie ziua de zici că-i toiul nopții. Clipă după clipă, ei trec vibrând peste chipul orașului. Privesc în dreapta și în stânga mea și mi se creează o dispoziție expansivă. Un cârd imens de ciori zboară deasupra capului meu și croncănesc un cântec neștiut. În zborul lor grăbit, ele coboară și urcă, de parcă ar vrea să cunoască orașul de-aproape sau să vestească trecătorii întâlniți în cale. Privesc iarăși în sus și
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Zile_de_iarna_constanta_abalasei_donosa_1391092438.html [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
nemuritoare - întâmpinându-i cu voie bună. Din marea ei iubire Dunărea le-aduce cântări îngerești și izbăvire. Priveam Dunărea, însă dinspre Răsărit, vântul sălbatec m-a alungat ca un vrăjitor. Treceam pe lângă copacii cu frunze îngălbenite și din largul Dunării cârduri de păsări se opreau pe crengi să asculte vuietul vântului învăluit prin frunze. Profetică iarnă ! mi-am spus cu uimire. Mă îndepărtam puțin câte puțin cu vântul și gerul în brațe. Uneori lacrimile se scurgeau pe față ca niște mărgăritare
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Zile_de_iarna_constanta_abalasei_donosa_1391092438.html [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]