1,366 matches
-
și să și să... Spun stop și spun: exist, trăiesc, gust libertatea și o beau, și o respir prin cuvânt, prin iubirea Lui, învăț să ating picătura de rouă fără să-i stric hotarele bucuriei de a fi. Restul este cârja, dureroasă recunosc, pentru a învăța să trăiesc, să mă trăiesc. Încercările ajung să cred că sunt cuiele pe care El ni le aruncă înapoi (în joacă? serios?) pentru a le prinde exact așa cum noi le-am bătut și I le
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CÎRJĂ DE LUMINĂ Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cînd ne iubim parcă fugim departe, Spre ceru-mbrățișării ca de foc, Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
îți propun luciditate, Prin vrajă, hai să trecem precaut, Se sting iubiri uriașe vinovate De a fi ars prea mult de la-nceput. Am să te rog atunci ca pe-o străină, Cu care s-a-ntîmplat a mă-ntîlni, Să-mi împrumuți o cîrjă de lumină, Cu tine-n gînd spre-a nu mă prăbuși. Referință Bibliografică: Cîrjă de lumină / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
De a fi ars prea mult de la-nceput. Am să te rog atunci ca pe-o străină, Cu care s-a-ntîmplat a mă-ntîlni, Să-mi împrumuți o cîrjă de lumină, Cu tine-n gînd spre-a nu mă prăbuși. Referință Bibliografică: Cîrjă de lumină / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
sticla cu țuică, mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmbure de vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje se întorc la vetrele lor! E timpul să-ntindem hora, să dăm din mînă în mînă ligheanul cu ciorbă de pește!” Mai cinstiți sînt greierii fostului stadion comunal, ei măcar își fac datoria cînd dă să plouă pe întrerupătoarele memoriei
CHEF ÎN SECŢIA DE NUIELE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383066_a_384395]
-
vrut să dărâme biserica Slobozia răspunsul patriarhului dat delegației trimisă pentru a-i obține asentimentul a fost categoric: „Spuneți-i domnului Președinte că are puterea să le demoleze pe toate dar nu cu consimțământul meu. Dacă o face eu depun cârja și plec la mănăstire. Spuneți-i că Patriarhul nu este un funcționar oarecare în Republică și acest lucru va fi cunoscut în toată lumea.” Demolările au început numai după moartea patriarhului Iustinian (26 martie 1977, la numai trei săptămâni după cutremur
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
bărbat înalt, îmbrăcat într-un trening bleumarin. Sub bluza treningului purta un tricou roșu. Era tuns scurt și cărunt, avea ochii negri și o față plăcută. Avusese un accident la fotbal cu o săptămână în urmă și mergea cu ajutorul unei cârje. Ca toată lumea, îl cunoștea bine pe căpitan și viața sa, și îi părea rău de suferința lui. Îl aprecia foarte mult și de multe ori mai vorbea cu el despre una, despre alta. Auzindu-l cum făcea din spatele ușii, se
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
când stăm noi de vorbă? Uită-te la mine, nu în jos, că nu-s acolo eu, sunt în fața ta, îi spuse Miță cu tonul puțin ridicat, dar cu blândețe. Având privirea în jos și tulburat cum era, căpitanul văzu cârja lui Miță. Deși nu-l privise, știu de prima dată că era el, pentru că-i cunoștea vocea. După ce-o privi câteva secunde, ridică ochii lăcrimați spre el și îl întrebă curios: - Da ce-ai pățit, de umbli așa? - Aaa
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
pe care o pierduse cu aproape doi ani în urmă, când bărbatul iubit se transformase în fiară. Acum era liberă, va știi, ce să facă cu propria libertate? Va căuta, să învețe, să trăiască fără sprijin, să fie propria ei cârjă. Avea un serviciu, era primul pas spre libertate De a doua zi, după ce a instalat-o pe maică-sa în casă, a plecat la muncă împreună cu verișoara ei. Deși măturase toată viața, aici părea a fi stângace, dar cu răbdarea
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
moarte,Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș.Ca două jumătăți de carne vie,Unul poate mai mult ca celălalt,Am sîngerat, ca-ntr-o copilărie,Cu picături de viață pe asfalt.N-am înțeles niciunul, niciodată... XXVII. CÎRJĂ DE LUMINĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Cînd ne iubim parcă fugim departe, Spre ceru-mbrățișării ca de foc, Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte, Noi, două simple
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sticla cu țuică, mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmbure de vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje ... Citește mai mult V-am spus de mult,nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci,în vremurile astea se poate interpreta orice,mai ales că bătrînii boieri ai speculațieimai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină,îmbibate de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
albastru prin sticla cu țuică,mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmburede vișină trasă în ciocolată,dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înfloripe mormîntul făgăduinței.Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje... XXIX. ACELEAȘI, VECHI ZĂPEZI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningea Frumoasa, trista iarnă pe sufletele noastre Și mîna ta subțire prin fulgi mai flutura, Și ascultam colinda
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
anunțe că era timpul alegerilor. Oare unelteau ceva pe ascuns? De ce nu fusese convocat la conclav? Totuși, el urma să fie cel care va decide cine va fi succesorul lui Bonifaciu. Ba chiar, tocmai lui urma să Îi fie oferită cârja de episcop, iluminat de Har... — Intrați! strigă el către ușa care vibra, În timp ce o urzeală de lumini scăpărătoare se strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răsuci el spre călugări - mergeți înapoi la Papa și spuneți-i că eu, Sima-Voevod, sunt gata să-i lovesc pe osmalâi cu primul prilej potrivit! — Măria-Ta!... - făcu uimit Ximachi. — Am zis! - îi tăie vorba Voevodul și se sculă în cârjă. Apoi grăi cu glas mai blând: Ruxăndriță, porumbița mea, până deseară la ospăț, n-ai vrea să mergem să facem nani? — Nani? - ganguri Ruxăndrița. Ba da, vreau, vreau! - și bătu din palme ca un copil, sărind cu putere în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
12 ore, să admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile cărucioarelor pentru faza ultimă, se înghesuiau pe chei în așteptarea vizitatorilor pe care apoi, cei care mai puteau, îi conduceau ca niște ghizi destoinici prin oraș, arătându-le cutare palat, cutare canal sau cutare mătușă de 106
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Fă și mneata socoteala, Acilea nu ie mai mulți dă 300 sute dă oameni, eh? — De, ar trebui să ajungă, dar — Mai s-atașează, n-ai grijă, că vin alea borțoasele și țiganii cu toată liota și schilozii ăia În cîrje și LÎngă perete o față galbenă, lividă, o cămașă decolorată de soare, doi ochi care privesc În gol, un bărbat fără vîrstă - nu vede, nu aude, nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu picioarele În sandale cobori scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși pe alee, unde copacii, pămîntul, roiurile de muște au Înțelepciunea copiilor, par a nu se sinchisi de ce va fi mîine. La scara 3 bărbatul În cîrje cu piciorul amputat Își fumează senin țigara; trec două fete În șorturi: Bună ziua. Bună ziua. Trece o țigancă: Sticle goale cumpăr. La capătul aleii o siluetă bondoacă, greoaie, cu două sacoșe pline de gogonele. Doamna Oprișan. — Ptiu, că Dumnezeu mi te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
colegii dumneavoastră. Deja i-am anunțat că v-ați revenit. Din păcate, lama cuțitului s-a rupt și a rămas în rană. A fost o intervenție dificilă să scoatem bucata de metal, pentru că se afla foarte aproape de inimă, chiar deasupra cârjei aortei. După locul unde a lovit, cel ce v-a atacat chiar a avut intenția să vă omoare. Noroc că a rămas fără armă, pentru că dacă acest lucru nu se întâmpla, probabil că ar fi continuat să vă aplice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avut un duel cu un neamț care-l insultase pe el și pe români, în general. A fost lovit cu sabia în cap, avea o cicatrice pe care o arăta cu mândrie. Cobora des de la curtea lui ținându-se în cârjă (era din trestie de mare, a folosit-o și tata!) la școală unde era și locuința noastră și totdeauna era servit (nu refuza niciodată) cu dulceață sau miere de albine și apă rece, apoi, după un schimb de amabilități și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
l-a dezgustat cu miasma ei grea, compusă din mirosul de tutun al bărbaților și fetidul iz senzual al pudrei râncezite pe fețele femeilor. După grupul compact au ieșit alți spectatori răzleți - cam o jumătate de duzină -, un bărbat În cârje și, la urmă, pocniturile În serie ale scaunelor rabatabile au anunțat că plasatoarele se apucaseră de curățenie. Orașul New York nu dădea impresia că se trezește la viață, ci mai degrabă că se Întoarce pe partea cealaltă În pat. Treceau grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în ea cu un obiect dur care o nimerește în umăr, încât femeia se cutremură. Iar o să‑i iasă o vânătaie. Dacă îmi permiteți, curvă. Nu cer prea mult, atât cât îți cer. Dacă nu, te pun la pământ cu cârja. Altă dată m‑aș fi aruncat cu forța asupra ta, ceea ce‑mi este imposibil acum, pentru că un om cu un singur picior nu se poate arunca nicăieri (deoarece nu se mai scoală așa de ușor). E ca peștele care n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apoi acasă. Anna și Rainer își urăsc părinții pentru că tineretul se pripește adesea și nu‑i dispus la compromisuri. Cei doi frați fac tot felul de răutăți la adresa tatălui pe care‑l detestă - îi maimuțăresc disprețuitor fiece mișcare, îi smulg cârjele, îi pun piedică (deși n‑are decât un picior), îi scuipă în mâncare și nu‑i aduc ceea ce‑și dorește. Îmi faceți șicane, bombăne mânios bărbatul între două vârste. Dar nu poate să dovedească niciodată că o fac intenționat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îndesat. Se rotește în jurul axei sale și încearcă să se ridice pe picior, ceea ce nu‑i reușește decât ajutat de Margarethe, cu o mișcare numai de ea știută, hei‑rup, gata. Acum stă iar în picioare și‑și strânge îndată cârjele sub braț; a crezut că poate renunța la cârje când îi aplică lui Gretl o corecție, cândva n‑avea nevoie de asemenea instrumente ajutătoare. Dar, puișorule, hai totuși în pat că‑i mai comod acolo. Patul cedează, iar eu tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se ridice pe picior, ceea ce nu‑i reușește decât ajutat de Margarethe, cu o mișcare numai de ea știută, hei‑rup, gata. Acum stă iar în picioare și‑și strânge îndată cârjele sub braț; a crezut că poate renunța la cârje când îi aplică lui Gretl o corecție, cândva n‑avea nevoie de asemenea instrumente ajutătoare. Dar, puișorule, hai totuși în pat că‑i mai comod acolo. Patul cedează, iar eu tare te‑aș mai îndesa în pământul dur, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aș mai îndesa în pământul dur, care nu cedează. Totuși acolo‑i moale, cald și bine, scumpete, mai am și‑o gură de rom, hai, vino, drăguțule. Otto are dureri mari în diverse regiuni ale corpului atunci când se opintește în cârje și‑și balansează picioarul rămas înainte și înapoi, dar nu lasă să se observe nimic. Autoritatea pe care o emana înainte o mai face pe soția lui să‑l urmeze și azi. Am o oboseală permanentă, trebuie să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]