542 matches
-
articole, studii despre români și valorile lor de patrimoniu (din Japonia, SUA, Suedia, Marea Britanie, Germania). Dintre scriitorii contemporani sunt prezenți D.R. Popescu, Fănuș Neagu, Dumitru M. Ion, Carolina Ilica, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, C. Zărnescu, Constantin Cubleșan, Nicolae Cârlan, Mihai Duțescu, Florea Miu ș.a. Revista consemnează înființarea Centrului Cultural „Marin Sorescu” din comuna Bulzești, relatează despre Festivalul Internațional „Nopți de poezie la Curtea de Argeș”, omagiază aniversările lui Eminescu, Caragiale, Brâncuși, Zaharia Stancu, Șerban Cioculescu, Nicolae Titulescu. Prompte, numeroase recenzii, cronici
LAMURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287741_a_289070]
-
pe noii noștri colegi, tovarășul Bălineanu, profesor de franceză - vă rog tovarășe profesor să vă ridicați să vă cunoască și tovarășul președinte, mulțumesc, luați loc - tovarășul Dănilă, noul nostru profesor de educație fizică, tovarășul Speranță, profesor de agricultură și tovarășul Cârlan, profesor de matematică. Avem și trei tovarășe învățătoare, venite din Oltenia, cărora le urăm deasemenea bun venit printre noi. Și acum vă rog să luați cuvântul și să expuneți ce probleme aveți! Părea treabă serioasă! începuse să devină interesant. S-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pentru nevoiașii acestei țări, anunț care provine de la o firmă din Timișoara: s-a băgat colivă pe Internet... Mă spionează USA Al dracului mai sunt și americanii ăștia? Spionează dom’le tot ce mișcă-n lumea asta, râul, ramul și cârlanul și bibanul din fundul nevăzut al apelor. Păi altfel cum se poate că tocmai când eu mă apucasem să compun la modul serios mica mea scriptologie, aceea despre noua prigonire a vrăjitoarelor și arderea lor creștinească pe rugul fiscului cel
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lucrări dramatice, teatrul începând să-și ia în serios rolul său social. Costache Negruzzi, director al teatrului ieșean, și-a continuat preocupările legate de literatura dramatică. Autor de traduceri și localizări se face cunoscut pentru prelucrările: Doi țărani și cinci cârlani (Cârlanii) și mai ales Muza de la Burdujeni, cea mai realizată dintre ele. Muza de la Burdujeni satirizează maniile lingvistice ale epocii devenite ridicole prin pretențiile absurde de a reforma limba. Piesa continuă direcția satirică inaugurată cu Franțuzistele, O bună educație. Nedepășind
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dramatice, teatrul începând să-și ia în serios rolul său social. Costache Negruzzi, director al teatrului ieșean, și-a continuat preocupările legate de literatura dramatică. Autor de traduceri și localizări se face cunoscut pentru prelucrările: Doi țărani și cinci cârlani (Cârlanii) și mai ales Muza de la Burdujeni, cea mai realizată dintre ele. Muza de la Burdujeni satirizează maniile lingvistice ale epocii devenite ridicole prin pretențiile absurde de a reforma limba. Piesa continuă direcția satirică inaugurată cu Franțuzistele, O bună educație. Nedepășind nivelul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
a statului în cap. Jocurile cu bunghii, palanca, de-a untul, oina rămâneau pentru mijlocul verii când, datorită secetei, pământul devenea tare și se crăpa. Păscutul animalelor cădea în sarcina mea, eu fiind cel mai nevârstnic din familie. Îmi plăceau cârlanii și vitele pe care le îngrijeam, îmi plăceau orizonturile largi care mi se deschideau la câmp, mă bucuram că aveam tovarăși de joacă, de scaldă și de năzbâtii cu care mă înfrățeam pe durata primăverii, a verii și toamnei, împreună cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
anilor. Când am început să explorez pe propriile picioare curtea, livada și grădina, am descoperit în fața casei celei mari grădinița cu flori - o mică porțiune de teren împrejmuită pentru a fi apărată de invazia păsărilor de curte, a câinilor, a cârlanilor sau a vițeilor. Acolo erau amenajate straturile cu flori în care își etalau frumusețea mai multe varietăți: stânjenei, condurași, portolac, crini, bujori, regina-nopții, zarnacadele, ochiu’-boului, guraleului, panseluțe, garofițe, bunghișori, dumitrițe, mușcate, trandafiri agățători, bună dimineața, mâna Maicii Domnului și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcut vreo drăcie și s-au hotărât ăștia să-ți taie gogoloaiele? Lasă, nu fi supărat, nu ești nici primul, n-o să fii nici ultimul. Am auzit că nici nu doare așa tare, În câteva zile o să zburzi ca un cârlan. Oricum, la anii tăi, nu mai vine nimeni la tine cu iapa la montă.” „Ce spui, domnule?!? Poate că o să mă și gâdile, o să-mi facă plăcere, nu vrei să poftești și mătăluță lângă mine?” Apoi glasul i se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nobil al presei Într-o societate democratică, ați fi aflat destule lucruri: domnul Primar și-a achiziționat o bicicletă nouă, cu zece pinioane și trei foi de angrenaj; armăsarul Canafas, scăpat de cuțitoaiele măcelarilor, a fost zărit zburdând ca un cârlan În Codrul tăcut de la Miazănoapte, Înconjurat de un harem de ciute - să-i fie de bine și la mai mare!; consilierul local de sorginte bolșevică - l-am numit aici pe domnul Untură-n Căciulă - a pierdut o sumă imensă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chimic. „Băiatul meu Ion a montat iapa cu sămânță de taur. Pe taur În chema Oțel. Peste nouă luni iapa a fătat ceva care nu era nici vită, nici cal. Am crezut că e semn rău. Am omorât vițelul ori cârlanul ori ce-o fi fost și l-am Îngropat departe de casă și adânc. M-am Întors acasă și l-am bătut pe Ion până a leșinat. Când s-o face mare, o să-i spun de ce.” În anii din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
înclină adânc ducând, mâna dreaptă la inimă. Bine estem venit sfințiia ta la bietul Alî! Se vede treaba că la ziua de azi are să fie cu alișveriș bogat dacă sfinția ta calcă la mine pragul... Apoi, lupul unde a mâncat cârlanul, mai trage și la anul, cum se spune la noi, Alî. Înca odata estem bine venit sfinția ta și sluga la mata...Intrați! Intrați! Turcul însoțește vorbele cu o nouă plecăciune și cu gest de poftire în dugheana lui. Așteaptă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
potrivit pentru... a nu mă uita... De uitat nu te pot uita, sfințite, atâta vreme cât încă știu drumul încoace și, ce-i mai important, sperând că sfinția ta mă așteaptă... Oi mai da pe aici. Vorba ceea: Lupul unde a mâncat cârlanul mai trage și la anul... Să te audă Cel de Sus, fiule! Dar nu trebuie numai să speri, ci să fii sigur că te aștept!... Am mâncat în tăcere, iar la sfârșit bătrânul m-a trimis, ca de fiecare dată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie, Viața-i numai veselie Pentru cine nu-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cine nu-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-ar fi oprit nici un moment de când a început și nici n-ar mai vrea să se oprească niciodată. În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cam țanțoș, ca un cocoș tânăr când se gătește să cânte. Grupul porni în sus, spre Lespezi. Numai Toader Strâmbii cu toporul și Chirilă Păun cu bățul, încolo toți cu mâinile goale. Între ei parcă cel mai mândru era Ilie Cârlan, care se tot uita înapoi și râdea spre cei mulți, rămași tăcuți pe loc. ― Da oare unde se duc tocmai în sus? zise Vasile Zidaru după ce ceata se mai depărtă puțin. Ori umblă tot după Babaroaga? Cârciumarul Busuioc, care rămăsese
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi se împărțiră în două. Cei mai mulți trecură cu Nicolae Dragoș înainte. ― Duceți-vă, duceți-vă, că suntem destui aci! zise Petre. Și de-or mai trebui oameni, nea Matei știe vorba noastră! ― Eu rămân cu tălică, nea Petrică! vorbi Ilie Cârlan cu însuflețire. ― D-apoi dânșii ce treabă au? răspunse Matei Dulmanu, arătând pe cei cu care stătuse. ― Tocmai! făcu Petre. Da să nu pierdem vremea cu multă vorbă nici noi, că ceilalți uite-i cum zoresc! Nadina transformase, cât s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne-a batjocorit destul și... ― Pe tine te-a batjocorit, ori pe mine? ― Dacă tu te lași, treaba ta! urmă Toader mai înfocat. Dar eu sunt văduv, mă, și stătut și... Na, Ilie, ține-mi... adăugă brusc, întorcîndu-se către Ilie Cârlan și agățîndu-i de braț toporul. Că n-am să mă iau eu după alții care... Se repezi bodogănind în cerdac și dispăru în casă. Ileana, îngrozită, apucă pe Petre de mînecă: ― Petrică, nu-l lăsa, că vrea s-o omoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut silitor, cu toate că nu făcuse armată niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fraților!... Opriți, fraților!... Dumnezeul lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era târât și el în goana mulțimii, neputincios, ca o frunză pe un puhoi de ape ce au rupt zăgazurile. Ilie Cârlan, strângând cu mândrie pușca goală, gâfâia lângă Petre, desperat de desperarea lui. Mai departe, Nicolae Dragoș se zvârcolea să se apropie de Petre, să schimbe împreună două vorbe. Dar mulțimea îngrozită îi cuprindea pe toți, irezistibil, în aceeași fugă dezmățată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vor fi înjugați ca vitele. Barem el n-are să se aștepte la nici o milă sau cruțare, căci el va fi arătat chiar de sătenii lui drept căpetenia tuturor relelor. ― Nea Petrică, nea Petrică, noi ce facem? strigă lângă dânsul Ilie Cârlan cu fața galbenă de spaimă, cu cămașa înroșită de sânge. ― Eu nu mă las, Ilie, mai bine să mă omoare! făcu Petre fără să se uite la dânsul, parcă i-ar fi fost rușine. Când sosi în bătătura cârciumii, la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la dânsul, parcă i-ar fi fost rușine. Când sosi în bătătura cârciumii, la încrucișarea drumurilor, se opri. Mulțimea se împrăștiase. Câteva grupuri de oameni mai alergau, unii pe uliță spre Vaideei, alții spre Ruginoasa. El rămăsese numai cu Ilie Cârlan, care iar întrebă: ― Nea Petrică, ce facem, spune, că eu nu mă despart de tălică! ― Facem pace, măi Ilie! mormăi Petre, văzîndu-l însîngerat. Da unde ești împușcat tu de ți s-a roșit cămașa? ― O fi în umărul ăsta, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apropie de trăsură cu mâna la cozoroc, cu glas triumfător: ― Domnule prefect, am onoarea a vă raporta că în Amara s-a restabilit liniștea și ordinea! Baloleanu văzu la câțiva pași cadavrul gol de la brâu în sus al lui Ilie Cârlan și trupul ciuruit de gloanțe al lui Petre, iar între ele cămașa albă, desfășurată ca un drapel prosternat. Bolborosi înfricoșat, întorcînd capul: ― Da... liniștea și ordinea... Prea bine, domnule maior!... Mulțumesc! Capitoul XII APUSUL 1 Până la amiazi, Grigore Iuga își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nea Toader a omorât pe conița, domnule, după ce și-a făcut poftele cu dumneaei... Eu I-am văzut când a intrat în casă și l-am auzit pe urmă cum s-a lăudat și l-a îndemnat și pe Ilie Cârlan să-și facă poftele cu conița până nu se răcește... Poate să spuie și nea Matei Dulmanu, c-a fost și dumnealui de față cu Petrică a Smarandei când am scos-o pe conița moartă din casă, dacă am văzut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a trecut de șaptezeci de ani, unchiul Lazăr și-a păstrat obiceiurile, ceea ce pare să-l țină în putere... La tanti nașa iarăși nu prea mergeam, căci era o femeie îngălată, în casa ei, copleșită de copii mici, anul și cârlanul, mirosea mereu a murdar, a stătut. Eu tot trăgeam să mergem totuși pe-acolo (stătea în Ferentari, undeva pe o uliță de țigani, întortocheată și gălăgioasă, cu o biserică galbenă, oribilă, și un closet public care puțea de la o poștă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]