628 matches
-
Butoiul de bere nu se termină așa de repede cum ar vrea ospătarul, care stă proptit Într-un cot la bar și cască - și-a pus o haină pe umeri să nu Înghețe, după cum ne-a sfătuit să facem Însuși CÎrmaciul. CÎnd totuși se termină butoiul, Îl Întrebăm dacă nu are vin. Cerem patru fiole, pe care ni le aduce reticent. Între timp, toată lumea are de povestit cîte o fază și rîdem pînă aproape ajungem sub masă. Dar cea mai tare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
maică- mea a reușit să mi-l cumpere de la fabrica de confecții, dintr-un lot pentru export, pentru Italia, mai precis. — Moise, să mori tu că ai mai văzut un trening ca ăsta! Ne Întoarcem spre salon, Însoțiți de vocea CÎrmaciului, vine din difuzoarele de deasupra ușilor - stația spitalului Îi difuzează discursul. Spune prostiile lui obișnuite, vorbește cu o Încredere În sine care poate să fie rău prevestitoare și caraghioasă În același timp. Însă recunoaște că În țară există tulburări provocate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
primit, așa că rămîn În pat, citind. Există un difuzor deasupra ușii fiecărui salon. Stația spitalului transmite prin ele programul radio oficial. La buletinul de știri de la ora 10 se anunță mitingul din fața Comitetului Central al PCR, la care făcuse referire CÎrmaciul În discursul de cu o seară Înainte. Nu mă mișc din pat, citesc În continuare făcut covrig de frig, chiar dacă afară țipă soarele și salonul e scăldat de o lumină intensă, neașteptată. Îmi revine În cap expresia fratelui Rodicăi: bizare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mișcare și În uzinele din București oamenii sînt instruiți pentru miting. Deși apropiații lui Încearcă să-i schimbe planul, Clarvăzătorul pare să-și fi pierdut de tot simțul realității: pare Îmbătat de titulaturile propagandei (Cel Mai Iubit Fiu al Poporului, CÎrmaciul Neamului etc.) și trăiește cu convingerea că cineva, clasa muncitoare, Îl iubește. Vrea să vadă spectacolul obișnuit: clasa muncitoare scandîndu-i numele În piață. Ceaușescu nu renunță la idee. Nu vede (sau se face că nu vede, pentru că, de fapt, trăiește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o provocare, scapă el În microfon, dar cuvintele sînt adresate celor care-l Însoțesc În balcon, În special Elenei Ceaușescu. Pare la fel de cuprinsă de uluire, dar Își ține firea mai bine și are cîteva intervenții În care se suprapune peste CÎrmaci: Liniștiți-vă odată! Măi, ce e cu voi? Scena are ceva ireal, așa ceva NU s-a mai Întîmplat pînă acum. Anchetele ulterioare nu au reușit să facă lumină asupra acestui prim episod - care s-a soldat, după intervenția forțelor de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui, dar În același timp un interes crescut Îl Încarcă cu exagerări, iar adevărul, indiferent de natura lui, ajunge să se prefacă și mai tare În mister. Cineva a aprins o scînteie În pulberărie. Era momentul ca Ceaușescu să dispară. CÎrmaciul Își reia discursul, dar cuvintele sînt mai putregăioase ca niciodată, e lipsit de vlagă, șovăielnic și absurd. Nu e acel absurd viclean și monstruos din raportările exagerate ale realizărilor regimului, ci unul venind dintr-o neadecvare la realitate: pune În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
steag erau de in subțire din Egipt, cusut la gherghef, iar învelitoarea ta era de purpură albastră și roșie, din ostroavele Elișei. 8. Locuitorii Sidonului și Arvadului îți erau vîslași, și cei mai înțelepți din mijlocul tău Tirule, îți erau cîrmaci. 9. Bătrînii Ghebalului și lucrătorii lui iscusiți erau la tine, și-ți dregeau crăpăturile. Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu tine. 10. Cei din Persia, din Lud și din Put, slujeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pe mare, erai în culmea bogăției și slavei, în inima mărilor! 26. Vîslașii tăi te duceau pe ape mari: dar un vînt de la răsărit te va sfărîma în inima mărilor! 27. Bogățiile tale, tîrgurile tale și mărfurile tale, marinarii și cîrmacii tăi, cei ce îți dreg crăpăturile corăbiilor, și cei ce fac schimb de mărfuri cu tine, toți oamenii de război care sunt în tine, și toată mulțimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuși în inima mărilor, în ziua căderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
fac schimb de mărfuri cu tine, toți oamenii de război care sunt în tine, și toată mulțimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuși în inima mărilor, în ziua căderii tale. 28. Toate valurile mării se vor cutremura de țipetele cîrmacilor tăi! 29. Și toți vîslașii, marinarii, toți cîrmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii și vor păși pe uscat. 30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de război care sunt în tine, și toată mulțimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuși în inima mărilor, în ziua căderii tale. 28. Toate valurile mării se vor cutremura de țipetele cîrmacilor tăi! 29. Și toți vîslașii, marinarii, toți cîrmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii și vor păși pe uscat. 30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în cap și se vor tăvăli în cenușă. 31. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pe cei de la Phoenix, după care i-a folosit necinstit pe cei de la Iris pentru a excita până la demență tineretul, dus pe culmi cu acorduri ACDC, pentru ca la miez de noapte să fie aruncat direct în gura osanalelor pentru „Marele Cârmaci“. Când a făcut revista și cenaclul Flacăra, s-a cutremurat lumea gazetărească și piața artistică, s au zguduit structurile Partidului, Miliției și Securității, pentru ca apoi, an de an, revista să decadă hilar, cu vraci paranormali, min ciună paranoică, fotbal politic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să împodobim lumea cu zori de zi și cu dimineață nesfârșită... Corabia nebună se duce purtată de valuri și marea va s-o poarte ca pe o mărturie a unui lung ev de beznă fumegândă”. Cât sarcasm manifestă autorul împotriva cârmaciului ce se pretinde genial în ,,Nevoia de Agora”, când înțelepții și cărturarii sunt puși în lanțuri și uciși, iar poporul este înfometat. Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi cerând să fie alungată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
unui zmeu imens. FRONT CONTRA FRONT Teritoriul României. Al doilea război mondial. Undeva, pe front. Un contra front. O mare nenorocire contra unei alte mari nenorociri. Că așa e să fie, când, turmele mulțimii sunt mânate, către acolo unde vor cârmacii lor temporari. Între firul aproape invizibil al apelor micului curs, față în față, la foarte mică distanță, liniile de atac ale armatelor în înfruntare. De o parte - cea hitleristă; de alta - cele ale fostului imperiu sovietic. România se afla sub
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
zice: "Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare... 17. Atîtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!" Și toți cîrmacii, toți cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, și toți cei ce cîștigă din mare stăteau departe; 18. și, cînd au văzut fumul arderii ei, strigau: "Care cetate era ca cetatea cea mare?" 19. Și își aruncau țărînă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
de acolo, plutind și alunecînd, spintecînd apa și înaintînd spre dreapta, spre stînga după cum tăiau apa cu vîslele lor lungi, îndepărtînd-o, apoi lăsînd-o în voie din nou, opt oameni în cămăși albe într-o cadență perfectă, urmați de un mic cîrmaci într-o jachetă albastră cu un megafon de alamă la gură, ca un punct sub un lung semn de exclamare. Totul s-a întîmplat preț de cîteva secunde, dar atîta timp cît am putut, am privit nu doar după vîslași
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încă există. Nu trebuie nici să închid ochii, nici să privesc în spatele meu, ca să știu cum arătau atunci. Pe podea erau rînduite bărcile, semețindu-se din pîntece într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vasele, mă abăteam din drumul dinspre școală spre casă ca să pot face asta, și, firește, mă interesam de tot ce privea vasele cu vîsle și echipajele lor. Am învățat să deosebesc clasele de concurs între ele: opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia de debarcaderul clubului ca să ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de cele mai multe ori niște
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
drumul dinspre școală spre casă ca să pot face asta, și, firește, mă interesam de tot ce privea vasele cu vîsle și echipajele lor. Am învățat să deosebesc clasele de concurs între ele: opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia de debarcaderul clubului ca să ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de cele mai multe ori niște uriași cu mustață. Schifurile
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
clasele de concurs între ele: opt vîsle, patru cu cîrmaci și patru fără cîrmaci cu bărbatul de la proră, privind constant în jur ca să stabilească traseul și, mai ales, atunci cînd barca se apropia de debarcaderul clubului ca să ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de cele mai multe ori niște uriași cu mustață. Schifurile care nu păreau să aibă trăsături intrinseci, ci împrumutate pe de-a întregul de la bărbatul sau femeia care mînuia cele două vîsle, laborios croindu-și drum, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
într-un ritm elastic, natural, cînd barca însăși vroia să înainteze și era împinsă încă puțin de valuri. Echipajele de doi ori doi care păreau, adesea, a fi mînate cu mai mare greutate înainte, decît înapoi. Și, desigur, dublu fără cîrmaci, precum o libelulă printre ambarcațiuni, uneori nesigur în mișcările sale, dar întotdeauna plin de grație, cu vîsle care păreau prea lungi pentru linia lui suplă. Am ajuns să cunosc echipajele, băieții și bărbații care mergeau pe apă în fiecare zi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lemnul să-mi fugă dintre degete. Simțeam cum nesiguranța în propriile-mi puteri începea să sape și am încercat să înăbuș forțat sentimentul, aplecîndu-mă mai tare către vîsla mea. Bărbatul în jachetă încheiată pînă sus s-a strîns în scaunul cîrmaciului, de unde pulpanele hainei atîrnau peste bord în dreapta și în stînga și s-au închis repede la culoare. Numărînd cu voce tare, ne indica cînd este timpul, perfect sincronizați, să lăsăm lama în apă și în același timp să exercităm presiune
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu am avut nici pornirea și nici curajul să ridic mîna. S-a făcut primăvară. Ne-am reluat antrenamentul. Erau una sau două fețe noi în echipaj și ceva ce semăna a întrecere, două grupe a cîte opt băieți cu cîrmacii lor gălăgioși au parcurs o porțiune din rîu sub un cer greu de nori, frămîntînd apa și tușind. Nu m-a surprins că am pierdut. De data asta, instructorul cedase locul de cîrmaci unuia de vîrsta noastră, un băiat mic
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
două grupe a cîte opt băieți cu cîrmacii lor gălăgioși au parcurs o porțiune din rîu sub un cer greu de nori, frămîntînd apa și tușind. Nu m-a surprins că am pierdut. De data asta, instructorul cedase locul de cîrmaci unuia de vîrsta noastră, un băiat mic și plinuț care a fost încîntat să țină un megafon de alamă în dreptul gurii și să contorizeze fiecare dintre loviturile noastre în parte. Acum mergea alături de noi, pe bicicletă, de-a lungul cheiului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
făcut-o pentru că eram, pentru un timp, parteneri, iar eu am luat-o drept expresia dorinței sale de a da ce avea mai bun. Era un gest sportiv. Pe debarcader era așezată o barcă incredibil de suplă pentru doi fără cîrmaci. Doctor Schneiderhahn o coborîse pentru noi dintr-unul din rastelurile de sus. Greementul de alamă scînteia cu o strălucire mată în soare, vîslele erau încrucișate peste șine și scaune. Schneiderhahn a așezat mai întîi barca pe capre și a verificat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care pierduse numai în fața a doi negri americani la o sută de metri. Schneiderhahn a întins mîna și a întors foile către sfîrșitul cărții, unde se afla relatarea despre rame. Cu un gest tandru a netezit hîrtia fotografiei perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în față într-o poză nefirească, care, totuși, le etala umerii lați
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]