530 matches
-
popor care l-a autorizat să facă legi pentru el. Aceste patru limite sunt impuse puterii legislative de către "încrederea investită în ei de către societate, precum și legea lui Dumnezeu și legea naturală"48 și ele sunt prezente indiferent de forma de cârmuire. În viziunea lui Locke, societatea politică se identifică cu statul de drept în care guvernează legea și nu legiuitorii, și în care "puterea legislativă este încredințată mai multor persoane care, în mod corespunzător întocmite, au prin ele însele sau în
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o singură putere poate fi supremă și anume cea legislativă, celelalte fiindu-i subordonate. Această putere vizează scopuri bine definite - conservarea comunității precum și a indivizilor, a libertăților și a proprietăților lor. Ea se menține ca putere supremă numai atâta vreme cât există cârmuirea. Această precizare este necesară întrucât, în realitate, suveranitatea și puterea supremă aparțin doar poporului, el fiind acela care poate schimba legislativul atunci când acesta acționează contrar scopului pentru care a fost constituit. Atunci când distinge puterea legislativă de cea executivă și susține
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
problema prerogativei, care este "puterea de a acționa după voie în vederea binelui public, fără prescripția legii și uneori chiar împotriva ei"58. Aceasta înseamnă că, uneori, legile trebuie încălcate pentru a putea fi aplicată legea naturală supremă care dă sens cârmuirii și care dictează conservarea, în măsura posibilului, a tuturor membrilor comunității. Existența prerogativei este necesară din cauza faptului că există multe situații ce nu pot fi prevăzute prin legi sau în care aplicarea strictă a legii poate aduce grave vătămări cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
întoarce binele cu răul. Și în al treilea rând, a legii care poruncește echitatea"63. Pentru Locke însă, dacă puterea absolută nu este limitată prin instituții pozitive și legi fundamentale "ea nu poate fi în nici un fel o formă de cârmuire civilă"64. Într-o monarhie absolută, suveranul este propriul său judecător, interpret și executor al legii naturale, ceea ce-l plasează direct în starea naturală. Or judecata în starea naturală se dovedește a fi un pericol pentru libertatea oamenilor. Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
date de lege, ceea ce face ca deciziile lor să își piardă caracterul de obligativitate, iar oamenii să li se opună chiar recurgând la forță. În finalul celui de al-Al doilea tratat Locke consacră câte un capitol tiraniei și dizolvării cârmuirii, capitole ce constituie justificarea directă a Revoluției de la 1688. Vorbim de tiranie acolo unde autoritatea transgresează puterea ce i-a fost conferită de lege; în această situație autoritatea dispare, la fel și magistrații, locul lor fiind luat de o forță
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a convoca sau dizolva parlamentul; c) modificarea legii electorale împotriva interesului și consimțământului poporului; d) încredințarea poporului unei puteri străine; e) abandonarea poporului 85. Fiecare dintre aceste acțiuni constituie un act al regelui împotriva contractului (trusteeship) și atrage disoluția cârmuirii. Poporul își regăsește suveranitatea inițială și poate institui o nouă cârmuire: "Oricând legislativul [...] va încerca să devină el însuși stăpânul vieților, libertăților și averilor oamenilor [...] aceștia au dreptul de a-și recupera libertatea originară și [...] pot să își asigure propria
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
interesului și consimțământului poporului; d) încredințarea poporului unei puteri străine; e) abandonarea poporului 85. Fiecare dintre aceste acțiuni constituie un act al regelui împotriva contractului (trusteeship) și atrage disoluția cârmuirii. Poporul își regăsește suveranitatea inițială și poate institui o nouă cârmuire: "Oricând legislativul [...] va încerca să devină el însuși stăpânul vieților, libertăților și averilor oamenilor [...] aceștia au dreptul de a-și recupera libertatea originară și [...] pot să își asigure propria siguranță și adăpostul, acesta fiind scopul pentru care ei sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Gaskin, Oxford University Press, Oxford, 1998. Hood, F. C., The Divine Politics of Hobbes: An Interpretation of Leviathan, Clarendon Press, Oxford, 1964. Iliescu, Adrian Paul, "John Locke și idealul modern al unei vieți fondate pe reguli", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, de John Locke, Editura Nemira, București, 1999, pp. 5-40. Jackson, Nicholas D., Hobbes, Bramhall and the Politics of Liberty and Necessity: A Quarrel of the Civil Wars and Interregnum, Cambridge University Press, Cambridge, 2007. Kant, Immanuel, Metafizica
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Governement, ediție critică de Peter Laslett, Cambridge University Press, Cambridge, 1966, pp. 265-427. , An Essay concerning Human Understanding, Peter H. Nidditch (ed.), Clarendon Press, Oxford, 1975. , Political Essays, Mark Goldie (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1997. , Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, traducere de Silviu Culea, Editura Nemira, București, 1999. , Essays on the Law of Nature, ediție critică de Wolfgang von Leyden, Clarendon Press, Oxford, 2002. Lockyer, Roger, Tudor and Stuart Britan, 1485-1714, Routledge, Londra și New York, 2004, Hill
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
va fi ușor modificată, în sensul că ordinea va fi alta: Articolul 2. - Aceste drepturi sunt egalitatea, libertatea, siguranța, proprietatea". 8 Adrian Paul Iliescu, "John Locke și idealul modern al unei vieți fondate pe reguli", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, John Locke, Editura Nemira, București, 1999, p. 24. 9 Ashcraft, Revolutionary Politics and Locke, p. 164. 10 C. B. Macpherson, The Political Theory of Possessive Individualism: Hobbes to Locke, Oxford University Press, Oxford și New York, 1962, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Leviathan, p. 210. 20 John Locke, Essays on the Law of Nature, Wolfgang von Leyden (ed.), Clarendon Press, Oxford, 2002, I, p. 117. 21 Ibidem, I, p. 111. 22 Ibidem, I, p. 119. 23 John Locke, "Al doilea tratat despre cârmuire", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, de John Locke, pp. 49-206, traducere de Silviu Culea, Editura Nemira, București, 1999, §§ 4 și 6, pp. 53-54. 24 În aceasta constă una dintre influențele lui Robert Sharrock asupra lui Locke
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Essays on the Law of Nature, Wolfgang von Leyden (ed.), Clarendon Press, Oxford, 2002, I, p. 117. 21 Ibidem, I, p. 111. 22 Ibidem, I, p. 119. 23 John Locke, "Al doilea tratat despre cârmuire", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, de John Locke, pp. 49-206, traducere de Silviu Culea, Editura Nemira, București, 1999, §§ 4 și 6, pp. 53-54. 24 În aceasta constă una dintre influențele lui Robert Sharrock asupra lui Locke, despre care am vorbit mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Londra, 1937, p. 278. 36 "Dintre regii evreilor, câți au fost aceia care nu i-au împins pe izraeliții ce-i urmau orbește la idolatrie, iar prin aceasta la pierzanie?". John Locke, "Scrisoare despre toleranță", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, de John Locke, pp. 207-260, traducere de Silviu Culea, Editura Nemira, București, 1999, p. 231. 37 Manent, Istoria intelectuală a liberalismului, p. 79. 38 Ibidem. 39 Locke, Al doilea tratat, § 45, p. 79. 40 Ibidem, § 124, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Individualism, p. 254. 116 Ibidem, p. 235. 117 În acest sens este de remarcat faptul că F. A. Hayek ilustrează principiul regulii formale cu un pasaj din Al doilea tratat, unde Locke vorbește despre faptul că libertatea oamenilor aflați sub o cârmuire presupune existența unei "reguli stabile după care să trăiască, regulă comună tuturor membrilor societății" (a standing ruleto live by, common to everyone of that society). Vezi Locke, Al doilea tratat, § 22, p. 65. Cf. F. A. Hayek, Individualism and economic order
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
după versiunea latină a cărții lui Antonio de Guevara (Horologii Principum sive de vita M. Aurelii imperatoris, datorată lui M. Wunckelius, în 1606), cuprinde viața împăratului roman Marc Aureliu, scrisorile lui către regele Siciliei, precum și sfaturi privitoare la educație și cârmuire. Tălmăcirea mai conține aforisme, pasaje scoase din autori antici și moderni și din Biblie. Dintre numeroasele povestiri întrețesute în cuprinsul romanului celebră a devenit El villano del Danubio (Țăranul de la Dunăre), în care un țăran dârz, de pe țărmurile sălbatice ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
de clerici. Orice cuvânt al lui Dumnezeu trezește dușmănii, iar acum am ajuns într-un moment în care dușman al lui Dumnezeu a devenit creștinul, clericii nefiind excluși, adică aceia pe care Cassian îi voia ca pe niște sfinți. c) Cârmuirea lui Dumnezeu Opera cea mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cârmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei) care mai poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
devenit creștinul, clericii nefiind excluși, adică aceia pe care Cassian îi voia ca pe niște sfinți. c) Cârmuirea lui Dumnezeu Opera cea mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cârmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei) care mai poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cârmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea și nu cea omenească, pe care Salvian o vedea ruinată chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cârmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei) care mai poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cârmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea și nu cea omenească, pe care Salvian o vedea ruinată chiar în acele vremuri din cauza dezolării survenite în urma invaziilor barbare și tocmai de aceea scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acele vremuri din cauza dezolării survenite în urma invaziilor barbare și tocmai de aceea scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni încă din timpul vieții lor pentru că i-au încălcat legea. Guvernarea lui Dumnezeu despre care vorbește scriitorul este, așadar, cârmuirea istoriei lumii. Această atitudine a lui Salvian a atras atenția criticilor mai ales în privința unui aspect al operei sale: într-adevăr, scriitorul își pune problema barbarilor și a răului pe care îl aduc cu ei adoptând o poziție nouă și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
della cristianità medievale..., op. cit., mai ales pp. 556-608. 6. Salonius și Veranus Cei doi fii ai lui Euherie, Salonius și Veranus, au fost aduși la Lérin de tatăl lor; Salonius e menționat ca episcop încă din Epistola 9 și din Cârmuirea lui Dumnezeu, scrise de Salvianus, care fusese maestrul amândurora la Lérin împreună cu Ilarie și Vincențiu; rezultă de aici că Salonius devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bine și rău, concluzia fiind că nelegiuiții care obțin succese în viață nu sunt în realitate altceva decât niște nefericiți pentru că, chiar dacă doresc s-o facă, nu pot înfăptui binele pentru că nu-l cunosc. Iar toate acestea se întâmplă sub cârmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe deci expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele care sunt analizate în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Polirom, Iași, 2005. Lindbeck, George A., The Nature of Doctrine: Religion and Theology in a Postliberal Age, Westminster John Knox Press, Louisville, Kentucky, 1984. Locke, John, Second Tract on Government (1662), trad. rom. de S. Culcea, Al doilea tratat despre cârmuire, Editura Nemira, București, 1998. Long, D. Stephen, Divine Economy. Theology and the Market, Routledge, Londra & NY, 2000. Lossky, Vl., Essai sur la théologie mystique de l’Eglise d’Orient ș1944ț, Éditions du Cerf, Paris, 1990 (trad. rom. de V. Răducă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai groasă, cu care se zdrobește partea lemnoasă a cânepii, când începe melițatul. Metrică - registru de stare civilă. Moloșag vreme călduță. Nevolnic neputincios,incapabil, nevoiaș, neajutorat. Nojiță - fiecare din găurile opincii prin care se trece curelușa sau șiretul. Oblăduireconducere, administrare, cârmuire, guvernare. Ocină - bucată de pământ stăpânită ca moștenire. Ocol - circumscripție administrativă ( judiciară, silvică, agricolă). Oloerniță - presă de făcut ulei, mai veche. Orândar - om care ținea în arendă o cârciumă (cu chirie). Ot(slav) - din, de la. Paharnic - mare demnitar de la curtea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
național. Din păcate, documentele de arhivă nu păstrează aproape nimic despre activitatea concretă a acestui partid. Este atestat doar faptul că la 26 februarie 1912 a avut loc Adunarea generală a partidului, În cadrul căreia a fost aleasă conducerea. Președinte al Cârmuirii Partidului Zemstvei din Basarabia a fost ales Mihail Feodosiu; tovarăși vice-președinți - Mihail Catacazi, Alexandru Aleinicov; membri ai Cârmuirii - Constantin Mimi, Mihail Razu, Iuliu Levinschi, Victor Catargi; secretar - Paul Gore <ref id="102"> 102 Ibidem, f. 14.</ref>. Lipsa unor informații
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
doar faptul că la 26 februarie 1912 a avut loc Adunarea generală a partidului, În cadrul căreia a fost aleasă conducerea. Președinte al Cârmuirii Partidului Zemstvei din Basarabia a fost ales Mihail Feodosiu; tovarăși vice-președinți - Mihail Catacazi, Alexandru Aleinicov; membri ai Cârmuirii - Constantin Mimi, Mihail Razu, Iuliu Levinschi, Victor Catargi; secretar - Paul Gore <ref id="102"> 102 Ibidem, f. 14.</ref>. Lipsa unor informații documentare despre activitatea acestui partid poate fi explicată doar prin aceea că, probabil, Senatul din Sankt Petersburg, sesizând
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]