613 matches
-
-i facă mare plăcere. Vlad se preocupă intens de paharul din fața sa, mai aruncă spre bar o privire, apoi, privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum merge treaba. Acum, ordonă Letiției cînd sticlele sînt curățate și puse în lăzi treci în bucătărie și spală pe jos. Fata vrea să spună ceva, dar mîna care i-a prins brațul o strînge cu putere: Ăla și-a cîrpit nevasta șoptește Sultana, făcînd un gest spre masa copiilor. Ți-nchipui că nu pot spăla cu tine pe jos ținîndu-te de păr? Letiția murmură un "da" și pornește spre bucătărie, urmată de Sultana, să-i arate ce anume are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
arătau crispate, întunecate, ca „bătute de intemperii“. Astăzi, însă, culoarea măslinie a lui Pearl era ca de ceară, frumoasă, ușor rumenită, de parcă ar fi fost dezmierdată de un soare meridional, iar ochii căprui-verzi erau gânditori, nu aprigi. — Trebuie să-mi cârpesc cămășuța asta. Uite, se rupe la umăr. — Am să ți-o cârpesc eu, spuse Pearl. Las-o mâine afară. — Ba nu, de ce să-mi cârpești tu lucrurile? Pearl nu răspunse. De câtva timp, asemenea întrebări se izbeau de un fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Pearl era ca de ceară, frumoasă, ușor rumenită, de parcă ar fi fost dezmierdată de un soare meridional, iar ochii căprui-verzi erau gânditori, nu aprigi. — Trebuie să-mi cârpesc cămășuța asta. Uite, se rupe la umăr. — Am să ți-o cârpesc eu, spuse Pearl. Las-o mâine afară. — Ba nu, de ce să-mi cârpești tu lucrurile? Pearl nu răspunse. De câtva timp, asemenea întrebări se izbeau de un fundal de gânduri enervante. Ocoli răspunsul spunându-i lui Hattie: — Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dezmierdată de un soare meridional, iar ochii căprui-verzi erau gânditori, nu aprigi. — Trebuie să-mi cârpesc cămășuța asta. Uite, se rupe la umăr. — Am să ți-o cârpesc eu, spuse Pearl. Las-o mâine afară. — Ba nu, de ce să-mi cârpești tu lucrurile? Pearl nu răspunse. De câtva timp, asemenea întrebări se izbeau de un fundal de gânduri enervante. Ocoli răspunsul spunându-i lui Hattie: — Ar trebui să-ți mai cumperi ceva de îmbrăcat. Ce ciudată ești tu, majoritatea fetelor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și eu lucrurile pe care le învață Hattie sau măcar unele dintre ele. Oricum, aș fi putut învăța franceza sau altă limbă. Am lăsat-o pe ea să vorbească și să vadă totul, în timp ce eu îi făceam valizele și îi cârpeam hainele. Mă rog, am văzut și eu, dar n-am, știut ce văd și acum nici măcar nu-mi mai pot aduce aminte. Nu pentru că aș fi leneșă, dar am un suflet de slujnică și nu mi-a trecut prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luni, la puțin timp după micul dejun al lui Brian McCaffrey, Tom, care nu citea niciodată Ennistone Gazette, își făcea valiza pregătindu-se pentru reîntoarcerea la Londra. Tocmai fusese pe la Como ca să-i ceară lui Gabriel să curețe și să cârpească rochia lui Judy Osmore, dar nu găsise pe nimeni acasă. Brian se dusese la slujbă, Adarn la școală, Gabriel după cumpărături. Tom se jucase puțin cu Zet, apoi lăsase rochia în bucătărie, împreună cu un bilet. Emma plecase la Londra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se pare că nu a fost o idee bună să vin. Chiar așa, de ce dracu’ am venit? S-o văd cum dansează cu un animal pe moarte? — Ce e, cavalere, ți-ai luat-o-n bot? zice Marin și Îmi cîrpește o palmă pe spinare. Na o bere și hai să băgăm ceva mișto, mai zice el, ocazie cu care Îmi amintește de ce am venit - să ne distrăm. O vreme se dansează pe B 52’s cu Rock Lobster, dar fetele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Încerc să răzbesc cu mintea cuvintele, În timp ce bucătarul Îmi Îndeasă pîinile În raniță. Nu pare speriat și mă Întreb dacă nu cumva Își bate joc de noi. Luminile de alarmă care se văd prin fereastră Îmi spun că nu. Îmi cîrpește o palmă peste umăr să mă trezească, apoi țipă: — Ieșiți... Acum, ieșiți naibii, că trebuie să Închid cantina, că e obiectiv strategic. Ia stai un pic... Obiectiv? Ce război? După ce ne Împinge afară, Moise rămîne În ușa cantinei, bătînd cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se aștepta nimeni să apar, cu atît mai puțin să mă pun pe băut ca un apucat, nu acum, nu așa - ce surpriză! ha-ha! -, cu acest prilej, se descoperă Înțelesul unei invitații formale). Se vede cum spre dimineață ajung acasă cîrpit de somn și un pic afumat, maică-mea se sperie Îngrozitor, nu Înțelege cum am putut să fac o asemenea prostie, cînd ea tocmai a vorbit cu Emil și mi-a spus să stau cuminte și să nu fac prostii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să fug pe altă ușă și să mă salvez... — Mai departe treaba e confuză, nu-mi amintesc prea multe... doar prima parte... asta cu puterile din vise e tare... Tu ai visat vreodată că zbori? Tragem din țigări cu ochii cîrpiți de somn și ne ținem de două căni de ness. E dimineață, grădina de jos e irizată de soarele intens, pieziș, coroanele castanilor par să aibă o lumină proprie. — Știi că de obicei nu ne amintim mai mult de o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
firii -, rafturile prăvăliilor sunt pline cu de toate și nu are cine le cumpăra. Asta am zis-o așa, că prea te dai mare liberal, faci pe intelectualul politician și tu n-ai bani să-ți cumperi ață ca să-ți cârpești pantalonii-n tur. Mă-ntorc. Abia apucai să te amețești nițel dintr-o vadră care era jumătate spumă, dar pe care dăduseși cât pe douăzeci de halbe. Dar cui Îi păsa? Cârciumarul era cel mai Îndrăgit și cel mai urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Dig, nu era nevoie să te trezești cu noaptea În cap. Altceva Îi măcina pe cei doi băieți: nu le dăduseră voie părinții și fuseseră nevoiți să facă pregătirile pe ascuns. Cu o seară Înainte, pitiți În podul casei, cârpiseră, cum-necum, la lumina unei lumânări, plasa cam prăpădită. O prinseseră, apoi, Între doi araci de salcâm, bine ascuțiți și curățați de coajă. Când s-au convins că nu-i vedea nimeni, au ieșit tiptil cu plasa din curte și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șeful lor urcând În aparat și gata. Peste câteva zile În ziare se scria despre arestarea și punerea sub acuzare a unui groaznic sabotor al economiei naționale. La proces avocatul arătase că acei știuleți căzuseră la pământ din pricina combinelor vechi, cârpite cu te miri ce. Procurorul a răspuns că nu l-a Împiedicat nimeni pe acuzat să facă cereri pentru piese de schimb ori chiar pentru mașini agricole noi. Se știa, doar, că statul nostru socialist crea absolut toate condițiile necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-ta și pe mă-ta să le facă poștă tot statu’ major de la regiment. E bine?” Și se Încăierară. Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le sângerau buzele, nasurile și arcadele desfăcute. Când Începură să mânjească de sânge pereții de carton ai barăcii, un caporal sări Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-l așteptau cu drag pe Cucu să le Întindă o mână de iarbă și să-i scarpine pe burtă ori spinare. Iarbă era În toată curtea aia Întinsă și nelucrată. Și astăzi arată la fel, Îngrădită de uluci putrede, cârpite pe la rărituri cu tulpini uscate de floarea-soarelui. Oamenii gospodari Își pun și ei prin curți cam ce au nevoie În casă: roșii, fasole, ceapă, vinete, cartofi, dovlecei, castraveți, chiar și porumb pentru floricele. Acolo, Însă, de generații Întregi de firi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fier care o luase singură la vale, târând după ea o cisternă plină cu benzină de avion. Casa lui Foiște e jos de tot, la poalele coastei dinspre Dunăre a satului. Mașina i-a spart, ca pe nimic, gardul putred cârpit cu tulpini uscate de floarea-soarelui, a luat-o prin curtea Îmburuienată, a dărâmat cocioaba, cotețul, a spart iarăși gardul, s-a răsturnat Într-un lan de porumb timpuriu și a luat foc. Soldatul șofer scăpase căci, atunci când văzuse că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
departe de binefacerile științei de carte - viciosul cadru didactic dăduse semne că i se scurgeau ochii după inocenta și nurlia făptură. Vă lăsăm să judecați și singuri. Când elevii depănușau gigantice mormane de știuleți pe care combinele, prost reglate și cârpite cu te miri ce, Îi lăsaseră cu pănușile pe ei, el - chipurile ca să dea exemplu de eficiență a muncii și ca să impună un ritm susținut - lucra Întotdeauna lângă ea. Își sufla mânecile, Își punea pe cap, ca să se apere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viața - despre o fată de Împărat care se iubea cu un demon coborât din stele, să coasă, să Înfășoare sarmale, să lucreze la gherghef, să facă o nemaiîntâlnită În altă parte plăcintă cu griș, să coacă pâine și cozonaci, să cârpească, folosindu-se de un fel de ciupercă din lemn, ciorapi, nădragi ori cămăși, să pună Între foile de cocă nici mai mult, nici mai puțin decât se cădea din dovleacul ras și călit În unt. Acolo Își petrecuse bunica cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cap cu un elastic lat și Îngălbenit, furat de la izmenele bunicii. În mâini Își Îndesa mănuși cu un singur deget, Împletite de bunica lor din fire de lână diferit colorată, rămasă din deșirarea unor ciorapi ce nu mai putuseră fi cârpiți. Când trăgea câte un foc Împopoțonat astfel, Ectoraș nu vedea mai nimic și Îndrepta gura țevii spre țintă după cum Îi poruncea, ascuns după vreun pom, vărul său cel scund. Lui Ectoraș Îi trebuise destulă vreme să priceapă că pornirile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai vinovat decât cel ce o primea - să-și cumpere o armă de vânătoare nouă, spre adânca invidie a vânătorilor din sat, care băteau câmpurile ținând În mâini niște pocnitori străvechi, decolorate, cu sistemele de Închidere și percutare obosite și cârpite cu te miri ce. Ion Femeie, care nici el nu avea armă nouă și-și dorea cu ardoare un calibru doisprezece În loc de șaisprezecele lui, nu scăpa din ochi deplasările cinegetice ale Directorului, fiindcă știa din lunga lui experiență de vânător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El zâmbise blând tot timpul cât i se umblase prin burtă și după aceea. Nu-l mai Încercase durerea, copleșită și alungată fiind de luminoasa fericire ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să i se supună toți membrii grupului familial. *** Împovărată de griji, de muncă și de lipsuri, biata mama avea puține clipe de liniște, de tihnă sufletească. Trebuia să îmbrace și să hrănească mulți copii, să-i spele și să-i cârpească, să toarcă și să țese pentru că toată lenjeria de corp și îmbrăcămintea erau făcute din pânză și stofe lucrate în casă. Fiind mulți copii, obiectele de îmbrăcăminte nu erau abandonate după ce nu se mai potriveau celui pentru care au fost
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
să țese pentru că toată lenjeria de corp și îmbrăcămintea erau făcute din pânză și stofe lucrate în casă. Fiind mulți copii, obiectele de îmbrăcăminte nu erau abandonate după ce nu se mai potriveau celui pentru care au fost făcute. Acestea erau cârpite și trecute la frații tot mai mici și purtate până ce, cu petic peste petic, nu li se mai cunoștea forma și culoarea inițiale. În grija mamei erau treburile casnice și strunirea copiilor, în vreme ce tata, însoțit de frații mai mari, trudea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]