600 matches
-
furau câte o gâscă, o găină, mai dau iama prin grădini și culegeau fasolea și pătlăgelele de pe araci, castraveții și ardeii grași buni de cules, sătenii îi tolerau, sporind însă și grija pentru averea lor. Lăieții le spoiau tingirile, le cârpeau căldările, le reparau povernele și câte și mai câte treburi. Țuica se face și s-a făcut întotdeauna numai în cazane de aramă și acestea erau meșteșugite numai de nomazii căldărari. Când a trecut pe lângă șatră, s-a uitat atent
ŞATRA DIN POIANA STEJERELULUI I de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372276_a_373605]
-
vocea groasă, veselă, care cânta de mama focului: - „Lele Marie, mândră floare, șa-lai-la Leagă-mi capul că mă doare, șa-lai-la Și mi-l leagă cu ștergură Că-s beteag de beutură, șa-la-lai-la!” Era ora patru dimineața și copiii aveau ochii cârpiți de somn, dar nu crâcneau nici unul. Unchiul Victor le promisese că îi va lua cu el la pescuit, doar cu condiția că se vor trezi cu noaptea-n cap și nu vor comenta nici una dintre deciziile lui. În portbagaj erau
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
urâte. Noi ni le vom face, unii altora, urâte sau frumoase. Si uite așa așteptăm un mâine și-un alt mâine, că, poate va veni ceva, un altceva ... Coasem o zi de alta, le înădim sau de multe ori le cârpim ... Zilele prin nopți le separăm, dormind. Așa construim încet și sigur uitarea. Rar ne aducem aminte ... când a fost ... prima zi de școală, prima de iubire, prima de despărțire, când am fost prima dată bolnavi, când s-a dus bunica
CLIPE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379737_a_381066]
-
vorbeam, și asta la extrem de scurt timp după 1990. Mai bine de douăzeci de ani am călcat pe drumuri derizorii, hohotind deșănțat, înjurând în engleză și purtând pantaloni rupți „estetic”, probabil ca un prinos mamelor ce se străduiau să ne cârpească orice obiect de vestimentație descusut, „ca să nu ne facem de râs”. Prin urmare, având, ca popor, o esență nobilă și un psihic debusolat prin premeditare mârșavă, consider că revenirea la dreptele valori se poate face atât prin promovarea acestora, cât
INTERVIU CU POETUL LUCIAN DUMBRAVA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378639_a_379968]
-
sa compromisă unei înțelegeri care momentan ne-ar fi scăpat de neplăcerile cestiunei izraelite; în fine tot Rusia va fi știind de ce nu i-a convenit comedia unor discuțiuni violente din partea unui democrat compromis, {EminescuOpXI 210} care voia să-și cârpească haina zdrențuită a popularității sale prin acuzări aduse guvernului imperial. Toate dovezile de mai sus ale d-lui C. A. Rosetti se prefac în acuzări contra amicului său politic, carele, fără a fi sentimental, a jucat rolul lui Jules Favre
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
copilăria mea. Prima, de pe la opt ani, se rezuma la câteva cuvinte dintr-un cântec vechi pe care bunica mi-l murmura mai degrabă decât mi-l cânta, uneori, așezată în balconul ei, cu capul plecat spre o haină căreia îi cârpea gulerul sau îi întărea nasturii. Cele care mă umpleau de încântare erau chiar ultimele versuri din cântecul ei: ... Și-acolo vom dormi pân-la sfârșitul lumii. Somnul celor doi îndrăgostiți, care urma să dureze așa de mult, depășea puterea mea copilărească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit o bluză întinsă pe genunchi. Apoi, când văzduhul s-a amestecat cu umbra ultramarin, a ridicat capul, lăsând deoparte lucrul, cu ochii pierduți în depărtările cețoase ale câmpiei. Neîndrăznind să rupem tăcerea, îi aruncam din când în când priviri pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
imposibile serile noastre de veghe din balcon. În prima seară, parcă pentru a avea confirmarea temerilor mele, m-am apucat să o descos pe bunica despre Franța tinereții sale. Răspundea bucuros, considerându-mi sinceră curiozitatea. Tot vorbind, Charlotte continua să cârpească gulerul dantelat al unei bluze. Mânuia acul cu o undă de eleganță artistică, perceptibilă întotdeauna la o femeie ce lucrează și, totodată, întreține o conversație cu un musafir aparent interesat de cele povestite. Sprijinit în coate de balustrada micului balcon
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întrînd) Alecule! [ȘTEFAN] (mirat) Domnule! D[OCTORUL] A! Domnule! Da' ia stai! O! Domnu Vrance de nu mă-nșel... Nu mă mai cunoști, paciente? [ȘTEFAN] O, dragă doctore, cine nu te-ar cunoaște! (strîngîndu-i mîna) D-ța... care mi-ai cârpit de atâtea ori sănătatea... care m-ai lecuit de amor... D[OCTORUL] (apart) De turbare si nebunie, dragă, nu de... (tare) Dar: bine..,.. în Baden? D-ta? Cum? Ce fel? {EminescuOpVIII 317} [ȘTEFAN] Ce fel? Trec. Trec, doctore, la Italia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dreptul Vulpe, ca-n carte, fătul meu. Nu te uita tu oamenilor ce zic, mergi înainte cu dreptul tău pîn-în pânzele albe, Vulpițe voinice, că dar n-a intrat zilele-n sac, ce n-aduce ziua de azi aduce vremea cârpită cu hârțoage vechi de mână de răzăș. Mergi înainte, Vulpe. (vornicului) Ia sama, vornice, prea-mi are multe judecăți. Să nu fie vreun târâie brâu, să-și bată joc de noi. De câți ani te judeci, Vulpe? [ȘTEFAN VULPE] Apoi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asculți neciodată prea mult. Ceea ce vorbește vocea ta internă și adevărată, aceea crede, lor nu te încrede neciodată. Mulțimea urlă pentru tot ce-i nou, fie un monstru, numai nou să fie. Li trebuie un lucru al modei, o caricatură cârpită din mii de trențe, ca ceea ce adorau ieri să zacă în noianul de toate zilele, de-ar fi avut prețu[l] său, de n-ar fi avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu ața asta te-oi lega,/ Nouă noduri am să-ți fac,/ Cu foarfecele te-oi tăia/ Și pe pârâu te-oi da” (15, p. 124), sau (de „soare sec”) „Cu nouă fuse te-oi toarce,/ Cu acul te-oi cârpi” (15, p. 124), sau (descântec împotriva furtunii) „Bălaur, Bălaur/ Cu cap de taur/ Du-te-n pustie/ Ca nimeni să nu te știe/ Că de nu ti-i duce/ Cu drâgla te-oi trage/ Cu săcurea te-oi tăia/ Cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ȚI-E CU OMUL ISCUSIT"] Ce ți-e cu omul iscusit! Cum află el, așa ca din senin, vindecare la toate relele, cum află oricărui sac petecul ca și care nu se mai poate! Așa bunăoară vestitul Nastratin [î]și cârpea într-o zi giubeaua, fără nod la ață. Dar, fiind ața răsucită tare, s-a 'nnodat de la sine și Nastratin a cunoscut numaidecât că-i vine mai bine astfel și, îngîmfat de născocirea sa cu totul nouă, a pus crainic
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aspre ar fi cuvintele pe cari "Binele public", organul marilor proprietari liberali independenți, le aruncă în fața naționalilor liberali, totuși e exact că mulți dintre partizanii actualei majorități parlamentare, cari, acum șase ani, n-aveau ce mânca și trebuiau să-și cârpească singuri pantalonii, au devenit milionari prin esploatarea speculativă, a situațiunii politice și în socoteala contribuabililor. N-avem a ne mira de asemenea, metamorfoze financiare într-o țară unde esploatarea influenței politice în favorul întreprinderilor se face într-un mod atât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ne obicinuiserăm a le vedea într-altă parte, dar pe cari le întîlnim alături cu. onor. Costinescu. Aceleași glorificări vechi și de atâtea ori răsturnate a faptelor partidului, aceleași acuzări neadevărate ori nedrepte la adresa opoziției, c-un cuvânt un act cârpit din petece de reviste insipide ale,. Romînului", lipite cu platitudinea abituală a acestor oameni pe cât de lipsiți de talent pe atât de insinuanți în vorbe și de incapabili de adevăr. Astfel emancipare economică se numește de ex. răscumpărarea hârtiilor Stroussberg
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ibidem, p. 470. Alexandr Iakovlev, Ce vrem să facem din Uniunea Sovietică, București, 199, p. 42. apud F. Furet, Penser la Revolution Française, Paris, 1983, p. 66. J.-J. Rousseau, Discurs asupra originii și a fundamentelor inegalității dintre oameni: „Se cârpea mereu câte ceva, deși ar fi trebuit să se înceapă prin a se curăți locul și a se îndepărta toate vechile materiale, cum a făcut Licurg la Sparta, pentru a ridica o clădire sănătoasă.” (tr. S. Antoniu). Pierre Vidal-Naquet, „Tradition de la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
femeie: rușine și vulnerabilitate În multe feluri femeile erau mai predispuse supraviețuirii acestor condiții decît bărbații. Ele puteau rezista cu mai puțină mîncare decît aceștia, erau nefumătoare și nu consumau alcool, aveau grijă de igiena corporală, puteau coase, putînd astfel cîrpi hainele, și, În multe cazuri, erau mai puternice din punct de vedere psihologic. În alte aspecte Însă, faptul că erau femei le-a făcut viața În lagăr mult mai dificilă, plină de rușine și chiar periculoasă pentru unele. Munca În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Întreb pe Suze. E cea mai bună și mai veche prietenă a mea, și are trei copii, Ernest, Wilfrid și Clementine. Dar cu ea e altă poveste. Majoritatea hăinuțelor cu care Îi Îmbracă sînt brodate, moștenite de la generațiile anterioare și cîrpite de servitoarea de-o viață a mamei ei, iar copiii dorm În pătuțuri antice de stejar, În reședința aristocratică a familiei. Înșfac două perechi de pantofiori Piglet, mai multe combinezoane „Baby in Urbe“ și o pereche de Jellie Wellies, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
toponime. Evocarea unor personalități, interpretarea simbolisticii animaliere autohtone, reconstituirea motivelor biblice, invențiile lingvistice oferă un spectacol miraculos-fantastic ce stă sub semnul unei naivități simulate: „Una, / due, / trema / pana / trage un poștalion / la mănăstirea Tismana. // Talion / fecior de domn,/ cu ochii cârpiți de somn,/ cu tichie/ de frânghie/ face semn la dorobanț - / oprica/ poprica - / boc - / țangăr/ mangăr/ clanț - / dă poarta la loc!// În căruța domnului/ de la apa somnului - / Gheorghe Șincai, tatăl/ și fiul/ răposatul/ și viul...// La râul Vavilonului/ au pe ce
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
cititorii almanahului său, Poor Richard’s Almanack, să muncească fără Încetare. Aforismele frankliniene, toate exaltând valoarea disciplinei și muncii serioase, au fost aproape date uitării: „Mâinile inactive sunt uneltele diavolului”, „Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”, „Cine nu cârpește spărtura mică, are necaz să repare gaura mare”. Visul american se bazează pe ideea că succesul este rezultatul strădaniei, iscusinței și autosuficienței. Proverbele lui Franklin erau ultimele fire subțiri ale unei țesături care unise utilitarismul secular al Iluminismului cu vechea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
suprem” etc.), din care am derivat termenul optimizare, adică acțiunea de „a face lucrul cel mai bun cu putință”. Prin urmare, principiul comenian al optimismului ne obligă să nu facem decât cele mai bune lucruri cu putință, nu doar „să cârpim” („îmbunătățire”) sau „să sporim” („ameliorare”) ceea ce era inițial bun. Or, în decembrie 1989, școala românească era o „școală bună”. În conformitate cu principiul optimismului, ea nu trebuia „îmbunătățită” pe ici, pe colo și nici chiar „ameliorată” prin asimilarea unor „forme fără fond
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Bun, tată, bun de tot!”. Fără să vrea, are și haz. Văzând „bustul lui Duca”, îl căinează că e cu ochii scoși; Heliade cel de bronz i se pare că e gata-gata să-l otânjească pe careva („când te-oi cârpi!”); la teatru, nu se dumirește cum de nu curg luminile din policandre. Și iarăși se înnegurează horinceanul dinaintea statuii lui „conu Lascăr”, Lascăr Catargiu, boier din alte vremuri, căruia tare i s-ar plânge de „mișelia” din țară. Bucșit de
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
a întări autoritatea ierarhiei într-o întreprindere, când s-ar putea ca în cazul întreprinderii respective conducerea să fie responsabilă de atitudinea negativă a personalului și de lipsa de autoritate a ierarhiei. Riscul intervenției secvențiale este deci acela de „a cârpi un sac” ce ar trebui mai degrabă să fie schimbat. În aceste situații, ea poate avea o funcție conservatoare, sprijinind menținerea artificială a unor modalități de organizare structural deficitare sau chiar dezvoltarea aberantă a unor sisteme pe căi care, în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
șiret din piele la încheietura mâinii să fie sfârtecat de o explozie. Adevărul unei logici absolute, al unui arbitrar absolut. Ți-am văzut gestul în momentul în care urma să-ți spun toate astea. Cu mâinile ridicate până la jumătatea ferestrei, cârpeai plasa pentru țânțari, care era sfâșiată. Împunsături lungi cu ață deschisă la culoare, mișcări foarte lente, ghidate de acul care bâjbâia prin întuneric, dar mai era și cealaltă încetineală, aceea a unei profunde reverii, a unei oboseli atât de adânci
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îngâne încetișor cântecul de leagăn chiar și când ecoul împușcăturilor s-a făcut auzit de pe celălalt mal al torentului. Limba aceea necunoscută era limba ei maternă. Mi-am început povestirea în fața ferestrei, în fața acelui dreptunghi de plasă pe care-l cârpeai, am terminat-o în șoaptă, aplecat peste chipul tău destins de somn. Am crezut că, adormind, ai pierdut sfârșitul. Dar la ultimele cuvinte, fără să spui nimic, m-ai strâns ușor de mână. Cu mult înainte să te fi cunoscut
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]