675 matches
-
de-atâta ori? Unii blestemă și plâng,/ Alții-și coc veninu-n gușă,/ Eu sub propria-mi cenușă/ Mă-nvelesc, să nu mă sting (..).(„Moarte provizorie”, pp. 311-312). Aceleași considerații sunt valabile și pentru poemele lui Ionel Zeană: Ieșim ca niște cârtițe din hruba/ În care picuri grei de apă cad./ În fața porții ne așteaptă duba/ Să ne transporte undeva-n alt iad.// Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,/ Ne-nghite duba ca un căpcăun./ În tot orașu-i liniște pustie/ În noaptea asta
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
care-și fac numărul în arena circului, care de fapt este viața însăși: „Cuvintele-s false cochete-n baston/cu farduri albastre și negre/ lăsându-și iubirile drep gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri”(Farmec viu). Omul, în viziunea poetei, este
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
o EA, fie direct „lăsându-și iubirile drept gaj pe peron” fie prin corespondență „și-n buzunarul poștașului orb”, care preocupat de munca sa foarte importantă, de altfel și pentru omenire, vorbind la general, se strecoară printre oameni„ca o cârtiță/ printre copacii luminii” Ca-ntr-o înțelegere universală, „poștașul”, „copacii luminii” se completează în tabloul vieții, cititorul putâdu-se vedea ce va fi de fapt dacă ignoră iubirea și se lasă furat de minciună și desfrâu... Prin fiecare poezie poeta ne
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367423_a_368752]
-
care-și fac numărul în arena circului, care de fapt este viața însăși: „Cuvintele-s false cochete-n baston/cu farduri albastre și negre/ lăsându-și iubirile drep gaj pe peron/ și-n buzunarul poștașului orb/ strecurându-se ca o cârtiță/ printrecopacii luminii” ( Gaj). Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul printr-o prozodie interioară specifică: „Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri”(Farmec viu). Omul, în viziunea poetei, este
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
o EA, fie direct „lăsându-și iubirile drept gaj pe peron” fie prin corespondență „și-n buzunarul poștașului orb”, care preocupat de munca sa foarte importantă, de altfel și pentru omenire, vorbind la general, se strecoară printre oameni„ca o cârtiță/ printre copacii luminii” Ca-ntr-o înțelegere universală, „poștașul”, „copacii luminii” se completează în tabloul vieții, cititorul putâdu-se vedea ce va fi de fapt dacă ignoră iubirea și se lasă furat de minciună și desfrâu... Prin fiecare poezie poeta ne
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
zdrumicate între pietrele simțirii și ale împăcării. Scrâșnetul s-a eliberat în vorba-vers blând-amară a Poetului pe care toți și-l amintesc... vesel și plecau de la el încărcați de optimism. Numai el știa cu ce preț. „Mă simt ca o cârtiță împotmolită-n stele! / E de prisos să caut pârtie, să scurm... Cutreierat și de cometele sistemului nervos, / aș putea să fulger neatenții. / Dormult, riscul pentru tine-i mai frumos / pe valea asta unde trag curenții!” Musafirii plecau, Ionuc rămânea cu
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
asiatice de ziceai că ai aterizat pe un câmp de orez din fermele de orezării din apropierea Shangai-ului sau din delta fluviului Galben, minus luminile orbitoare și multicolore din cazinou. Cazinourile au o particularitate atât de la “îndemână” că doar “sobolul” sau “cârtița” și-au amenajat prin naștere un asemena habitat împotriva luminii naturale, nici un local unde funcționează un cazinou ne este prevăzut cu ferestre, deci nu știi niciodată când este ziuă sau noapte, interesant nu!? După umila părere a celui care consemnează
NU CONTEAZĂ SALARIUL CÂT BACŞIŞUL...(XIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364592_a_365921]
-
să și formuleze reflexiv, să cugete spontan în preocuparea ei de a cunoaște, de a înțelege, de a ști. Personal am strâns câteva exemple de astfel de versuri surprinzătoare vârstei ei dar clar modele de compozit cerebral. Înțelepciunile Anei “omul cârtiță plutește prin oceane spionând lumina peștilor coralii uciși de aer statuile cu delfini alăptând apa șterge machiajul om lepădat de cer” (Omul Cârtiță) “stau pe un trandafir negru toate cad sălbatic pe fruntea timpului adormi la marginea destinului” (Te-ai
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
exemple de astfel de versuri surprinzătoare vârstei ei dar clar modele de compozit cerebral. Înțelepciunile Anei “omul cârtiță plutește prin oceane spionând lumina peștilor coralii uciși de aer statuile cu delfini alăptând apa șterge machiajul om lepădat de cer” (Omul Cârtiță) “stau pe un trandafir negru toate cad sălbatic pe fruntea timpului adormi la marginea destinului” (Te-ai dezasamblat) “ascult voci oarbe care urlă contractul lor cu viața mea este pe sfârșite cu roata întoarsă semnez eu-păpușarul voi-marionetele” (Roata se întoarce
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
de-acum anonim mă numesc, iar dacă mâna ce n-o mai am scrie un vers din el pe înserate ierburi târâtoare mai cresc. Medalia de sub preș Ceasul o luase de-a dura peste cocoașa mea de griji. Pe sub poteci cârtițile bârfelor strigau:Ura! Când pe la colțurile orelor mureau de necaz cuvinte cu nasul cât un praz. Ora se dădea de-a berbeleacul peste pieptul meu scos în față, rotund,trufaș și abil, medaliile îmi zornăiau în inimă, ele veneau din
MODESTIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348703_a_350032]
-
capră care behăi speriată. - Aoleuu! Am dat de dracul! - țipă disperat Michel. - Taci! - îl admonestă John în șoaptă. Dar nu termină vorba că primi o pereche de coarne în turul pantalonilor și se prăvăli, dincolo de pârleaz, peste un mușuroi de cârtiță. În clipa următoare se rostogoli peste el colegul său. - Afurisit de țap, ce spaimă am tras! Din scurta hărmălaie din ogradă se treziră câinii. - Acum chiar că am dat de dracul, și alergă la întâmplare. Doi dulăi ciobănești nimeriră pârleazul
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Totul trebuia să fie perfect. Nicio buruiană rea nu trebuia să crească în iarbă. Se lupta să nu vadă niciun mușunoi pe pajiște. Lua, toamna și primăvara, o săpăligă și nimicea orice tentativă a furnicilor de a face mușunoi. Nici cârtița nu avea ce căuta pe pământul lui. După cosit, dacă mai rămânea un smoc de iarbă în urma coasei, îl smulgea cu mâinile. Ducea orice gunoiaș pe pământul lui, îl mărunțea cu grebla până se făcea una cu pământul. Îl auzeai
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
dacă mai rămânea un smoc de iarbă în urma coasei, îl smulgea cu mâinile. Ducea orice gunoiaș pe pământul lui, îl mărunțea cu grebla până se făcea una cu pământul. Îl auzeai adesea vorbind, suduind, cu sine însuși. Blestema furnicice, viespile, cârtițile. Se supăra rău când vedea urme de iarbă călcate de animale. În ultimii ani bombanea, chiar suduia, albinele care nu-l lăsau să cosească în liniște iarba lui, fiind furioase că el le fura iarba înflorită chiar de lângă stupi. Născocea
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
ochii altuia Cum pretinde opera, asta face. A ocoli cu mintea ceea ce Străbați. A fi vultur deltaplan umbra norului A scrie gemelar cu fluturii Imitând ceea ce stă la pândă. A eluda ipostazele A nu fi strivit de proporții. ( În cuvântul cârtiță Pulsează inima fantomă a cârtiței. În cuvântul pasăre Se zbate cu gheare și plisc Aripa străină aripii gemene. În cuvântul clopot Pe abis răsturnat se zbate Limba captivă. 3. În natură altul nu rabdă ci complotează Smulgerea zborul și unic
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
asta face. A ocoli cu mintea ceea ce Străbați. A fi vultur deltaplan umbra norului A scrie gemelar cu fluturii Imitând ceea ce stă la pândă. A eluda ipostazele A nu fi strivit de proporții. ( În cuvântul cârtiță Pulsează inima fantomă a cârtiței. În cuvântul pasăre Se zbate cu gheare și plisc Aripa străină aripii gemene. În cuvântul clopot Pe abis răsturnat se zbate Limba captivă. 3. În natură altul nu rabdă ci complotează Smulgerea zborul și unic adio, Iubito. Trădează-mă, zic
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
Nici nu mai știi spre unde s-apuci, Clopote ruginite, amuțite în rugă, Mă simt parcă mai umil ca o slugă... Scriu despre Sat, el nu mă aude, Îl strig pe nume și nu-mi răspunde, Scurmă întunericul ca o cârtiță-n humă Prin liniștea mea pârjolită de brumă... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Satul dintre amintiri... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2099, Anul VI, 29 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
SATUL DINTRE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365323_a_366652]
-
plictisit îndelung/ sub ceardacul divin neaflat./ De aceea te blestem/ să-ți fiu/ bietul popas/ sub cuvânt, necuvânt./ Doar atât.../ Neaflat...” Altele sunt dedicate lui Homer, Brâncuși ori fiicei sale, Raluca: „Sub Cântec/ tăinuire îmi e disperarea/ și soarele nopții,/ cârtiță-n lanul de stele,/ scormone-n zodia fără de moarte...” Pe coperta a patra a cărții sunt consemnate aprecierile lui Nichita Stănescu și Gheorghe Tomozei, pe care găsesc de cuviință să le reproduc, având în vedere epuizarea stocului de carte sub
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
duce actualul său stăpân pe care l-ar dori slugă în locul lui. Căci ce altceva ar putea să însemne sfârșitul unei revoluții dacă nu declanșarea alteia? Dictatorii secolului XX bat cu nerăbdare la porțile istoriei. Unii dintre ei, asemenea unor cârtițe, săpând prin catacombele istoriei, și-au greșit chiar și veacul. Iată ce declară la rândul său Jean Starobinski într-una din cărțile sale de eseuri: „Dacă privim totuși lucrurile mai îndeaproape, observăm o corespondență și o complementaritate, care are înfățișarea
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
pulsul unei mitraliere. *** La amiază vântul răvășește imense abajururi prin vii. În ierburile rare șerpii sună harfe de venin. Mângâietoare acoladele vinului cuprind moartea între împărtășanie și spălarea oaselor. *** Rafinăriile cerii În codrul unde vântul dinspre Anatolia zvârle filele Bibliei *** Cârtițele fac lecturi clandestine printre ereticii pădurii de mesteceni. Ceața cade ca o grenadă lacrimogenă Peste revendicările broaștelor. *** Octombrie halucinantă rotire de fluturi galbeni, prevestitorii unei blânde ciume în culorile micilor flamânzi. *** La revedere Bună seara Somn ușor spune șoarecele reverențios
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
lăsară încurcată „afacerea” cu plante. Însă, lui Mărășteanu i s-a înfipt în cerebel chestia asta. A luat-o ca reper pentru viitoarea sa activitate. Mai ales, o idee scăpată de cumătra sa, îi săpa canale prin creier, ca o cârtiță. Că se va umple de bani, numai dacă va cultiva un hectar cu gălbenele. Mai știa că în satul său natal, pajiștile, lunca, grindurile și toate canalele de irigații erau pline cu fel de fel de plante medicinale, care așteptau
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]
-
aducea la mal un tânăr înecat Clopotele bisericii tânguindu-se cu jale până când primarul a dat ordin să fie scoase dinb cetate Ciocârliile nu se așezau niciodată pe ramurile copacilor uscați Orașul vechi se surpase din cauza prea multor galerii de cârtițe Fiecare umbră împrumută ceva din vanitatea stăpânului Umbra prostului se vrea mereu mai impozantă ca a celorlalți Cu cât te apropii tu de un ideal, cu atât se îndepărtează el mai mult de tine Cel pe care îl prindea miezul
MESAGERUL ÎNGERILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356441_a_357770]
-
pentru niște liceeni leneși, somnoroși, miștocari și distractivi din Generația Pupici! Nu, nu vom avea niciodată istorici sau arhive deschise pentru dânșii, enigmele Revoluției și ale crimelor bolșevismului rămânând săpate, scormonite și răsucite convenabil doar de investigatori neprofesioniști, de regulă cârtițe sau șerpilieni. Vom ști cu tam-tam o samă de turnători, confirmându-se bănuielile, dar nu vom deconspira ofițerii, iar dosarul tău de cadre, pocăitule, democratule, va fi mai greu să ți-l scoți din arhivele PCR decât pe ăla de
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
zdrobeau în jurul meu. Păsările nu mai știau să zboare, apele încercau să urce și munții să coboare. Copacii își lustruiau rădăcinile și încercau să se agațe de ziduri. Păianjenii nu mai reușeau să-și țese pânza, greșeau la calcule, asemenea cârtița când încerca să mai sape câte o galerie. Spinele se credea floare și pietrele semințe. Doamne ce haos! Mi-am dorit să părăsesc cercul, să gust eternitatea și acum nu mai reușesc să pun ordine în lucruri. Poate fiecare a
ÎN AFARA CERCULUI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368811_a_370140]
-
Și pentru ce până la urmă ? Au comandat evacuarea personalului observatorului și apoi ne-au pus să-l aruncăm în aer. -Trebuie să închid, spuse Shantal Perlyn. Adio partenere. Nu știu dacă ne vom mai revedea! -Și altă dată trimite o cârtiță. E mai sigură, adăugă locotenentul Silan făcând un semn cu mâna. Trecu o jumătate de oră timp în care locotenentul scrută camerele de luat vederi. -Oprește! spuse locotenentul și mașinăria greoaie se opri cu un balans scurt în direcția de
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
continuare: „Sunt masochiștii virtualului/ care-și pun poze cât mai mari,/ „tineri bătrâni” de 70 de ani, care se autoflagelează,/ își pipăie cuvintele prin oglinda spartă./ Sinceritatea lor vulgară... de insomnie previzibilă./ Pentru că nu-și iau medicamentele,/ tratamentul... drogul fufelor!” „cârtițe, cârtițe.” E o pătimașă dar prin contrast, e în stare de sensibilități de mare finețe. Își dovedește rafinamentul poetic și subtilitatea sofisticată a îmbinării sensului cu emoția în „Lumina lui Nichita Stănescu”: „După Nichita/ a rămas un mormânt alb/ și
PREZENTARE DE CARTE LA I.C.R. TEL-AVIV: BIANCA MARCOVICI „MUNTELE MEU CARMEL” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368197_a_369526]