1,168 matches
-
umblând prin păduri și dormind pe sub copaci! Când era ziua caldă, în parchet era o gălăgie de nedescris: cântece, lălăituri, țiuituri, discuții la distanță. Era bine să nu stai prin preajma cetelor de culegători tuciurii, puteai avea surpriza să-ți dispară căldarea cu zmeură. Dar te și durea capul de atâtea lălăituri de-ale lor. Doar o vagă teamă de venirea pădurarului îi mai făcea să amuțească o vreme. Aveau frică de pădurar, știau că nu e voie de strigat în parchet
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
atâtea lălăituri de-ale lor. Doar o vagă teamă de venirea pădurarului îi mai făcea să amuțească o vreme. Aveau frică de pădurar, știau că nu e voie de strigat în parchet, era zonă de vânătoare. Odată mi-a dispărut căldarea aproape plină cu zmeură. M-a apucat tristețea, tot căutând-o. N-o găseam deloc. Când mi-am pierdut nădejdea, iată, o găsesc, ca prin minune. Degeaba am dat vina pe țigani. Practic, uitasem locul unde o lăsasem. Scene înduioșătoare
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
copil de șapte ani, venit cu mama sa la cules de zmeură: - Mamă! Vino la mine, c-am umplut ulcica!... - Vine mama, vine! - Hai, mamă! Vino repede!... - Vin, puiule, vin! - Vino acum! N-avea încotro, mama veni să deșerte în căldare ulcica plină de zmeură a copilului. - Așa-i că se cunoaște când am vărsat ulcica în găleată? - Da, se cunoaște! Bravo, puiul mamei! Copilului nu i se mai auzi glasul preț de un minut. Dar, la un moment dat, se
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
bieților oameni veniți de cine știe unde să câștige un ban. Ne-am pitit ca potârnichile în tufișuri. Abia după o jumătate de oră, văzând că nu mai era nimeni prin preajmă, am ieșit din ascunziș să strângem zmeură cât să umplem căldările. Când eram gata să plecam acasă, ne-a fost frică să mergem pe drumul de lângă pârâu, să nu cumva să ne întâlnim cu pădurarul. Am luat-o pe coasta pietroasă a muntelui și-am ieșit la drum bun departe, după
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
cu pădurarul. Am luat-o pe coasta pietroasă a muntelui și-am ieșit la drum bun departe, după mult mers anevoios. Până acasă mai aveam încă de mers trei ceasuri. Și culmea, în plină noapte, tata s-a dus cu căldările de zmeură tocmai în centrul comunei, adică încă vreo două ceasuri de mers, căci numai acolo era un centru care prelua zmeura noaptea. Așa se chinuiau oamenii nevoiași și copiii să facă rost de un ban cinstit pe timp de
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
Mi‑a răspuns printr‑un scheunat, apoi s‑a lungit la picioarele mele. Ochii îi erau triști și parcă umezi, dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. -Dacă plecați îmi lăsați mie câinele, m‑a întrebat tanti Safta, vecina care tocmai umpluse gălețile cu apă. -Unde să plec, am întrebat‑o. A zâmbit și a plecat spre casă cu
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
băieți frumoși și tare bengoși, Să vezi numa' că se cred norocoși Și pe net va părea totul banal. Nu se vor lovi de realitate, Viselor vor da prioritate, Vor fi fericiți, nevoie mare Că se vor frige într-o căldare Între patru Ane, în etate Care se-nconjoară de păcate, Cu sufletul plin de bucurie, Noi ne vom distra la nebunie Pe seama copiilor de pe net Ce vor crede minciunile noastre, În timp ce noi vom scuipa pe tapet Copilăriile lor din astre
ANA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352641_a_353970]
-
însoțiți de Pîrâul Fundul Caprei, trecem de Portița Arpașului spre Piciorul Caprei, spre Cascada Caprei. Pe versantul vestic al Piciorului Caprei, spre nord se deschide lângă Monumentul alpiniștilor la 2249 m alt. Lacul Capra. După Șaua Capra se coboară în Căldarea Bîlea. De la Cantonul Piscu Negru, Muntele sobru Podeanu te invită la Strunga Doamnei. Munții noștri de aur, de argint, de veghe, de poveste, iar pentru străini, de sâmbrie, vorba marelui Păstorel: Iar sunt supărat pe soartă/ Și istoria-mi detest
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
nici ploile reci, cu iz autumnal, mărunte și dese. Cu cât orgoliu a învins natura și s-a instalat, confortabil, sigură de sine! Semnele naturii renăscute sunt certe. Primăvara a venit cu Lumină, cu ÎNVIEREA DOMNULUI, cu bujori explodând în căldările țigăncilor. Cu lăcrimioare. Cu multe lalele în toate nuanțele, dar și împestrițate, precum ouăle roșii, fierte în foi de ceapă, într-un ciorap de nylon, cu frunze de pătrunjel sau rostopască, așa, ca să rămână modelul. Fala gospodinelor care s-au
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
întrebat: -Ce prostie ai mai făcut de stai așa cuminte? Am ridicat din umeri, ceea ce ar fi putut însemna “Eu știu ce înseamnă prostie pentru tine?” și la fel de cuminte, am continuat să privesc cum laptele muls cădea cu zgomot în căldare. -Adu-ți cana, ce mai aștepți? mi-a spus pe un ton care însemna „Hai că te-am iertat!” Atunci, grăbită am ieșit în curte și de acolo în bucătărie, unde cana mea din tablă smălțuită, albă cu floricele roșii, era
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
fi suferit în ultima clipă, mami nu m-ar fi întors acasă pentru nimic în lume. Resemnată, după ce am trecut prin brațele mamei și ale lui tanti Oala, m-am urcat în autobuzul plin de copii gălăgioși și cu o căldare de lacrimi, care se înodau în gât, le-am făcut semn cu mâna când ușile autobuzului s-au închis și după câteva pocnituri la eșapament, s-a pus în mișcare. Nu plângea nimeni, numai eu eram tristă. Celalti copii râdeau
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
la ea, când la băiat, care, după ce ne-a văzut, s-a apropiat de poartă la fel de repede ca și roata care se învârtea. -Pe băiatul ăsta ai putea să-l bați? am întrebat-o pe șoptite când vărsa apa în căldarea noastră. Mia s-a înroșit și mi-a spus să tac. Am trecut pe lângă el, eu curioasă iar Mia cu privirea peste drum. -Trebuie să aduc mai multe căldări, mi-a spus. -Câte? am întrebat-o curioasă. -Nu știu, mi-
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
-l bați? am întrebat-o pe șoptite când vărsa apa în căldarea noastră. Mia s-a înroșit și mi-a spus să tac. Am trecut pe lângă el, eu curioasă iar Mia cu privirea peste drum. -Trebuie să aduc mai multe căldări, mi-a spus. -Câte? am întrebat-o curioasă. -Nu știu, mi-a răspuns, căutându-l cu privirea pe băiat. -Eu știu. Până când pleacă ăsta cu roaba din poartă, i-am spus convinsă că nu putea să fie alt motiv. Într-
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
latre, chiar mai tare decât țipam eu. Găinile speriate de atâta gălăgie ne priveau fără să îndrăznească să cotcodăcească. Spre norocul meu, mamaia se întorcea de la fântână, când țipetele mele disperate, acompaniate de lătratul câinelui, răsunau în toată curtea. Lăsând căldările în mijlocul drumului să poată alerga mai repede, mamaia înarmată cu primul băț găsit în șanț a intrat în luptă. Încurajată de prezența ei, am pus mâna pe primul cocoș care mă ciugulea din față, încercând să-i prind ciocul. Mâinile
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi striga tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și unsuros. -Da ce, bre, nea Gogule, eu le-am lăsat neudate toată iarna?! Am terminat bre, butoiul! Vezi să-mi păstrezi vin la Paște! și, bucuros de isprava lui, scuipa printre dinți și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
el fără voce, convinsă că înnebunise. -Gogule, așa îți trebuie! Așa, Gogule, poate mori! repeta într-una, tot luând cenușa amestecată pe alocuri cu bucăți mici de jar, pe care și-o punea pe față.. Mamaie s-a repezit la căldare, a umplut oala și a aruncat apa peste restul de cenușă, după care a pus la loc pe plită pirostriile. -Nu se poate, astăzi ai înnebunit! i-a spus mamaie. Tataie țipa ca un nebun și mă arăta cu degetul
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... Citește mai mult CAPITOLUL VBERZELE NOASTREPrimăvara a fost dintotdeauna anotimpul meu preferat. Singurele senzații de ireal pe care le păstrez până acum bine ascunse în sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții.-Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... XII. GLORIE COPILĂRIEI ÎI, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. Capitolul III TATAIE ÎMI POVESTEȘTE Una dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
bibilicilor. În această zi însă ... erau tolerate. Se considera că este ziua lor, ziua când păsările se „logodesc”. Și era bucurie mare... pentru că se strângeau în stoluri, ciripeau și se giugiuleau. Își cântau dragostea! După masa de prânz, bunicuța umplea „căldarea” mare cu zăpadă neatinsă de vreun om sau animal, și o punea la topit în vatră, pe pirostrii. După ce se topea... ne făcea baie.Și știți ce adăuga în apa de baie? „Chita”(buchețelul) de ghiocei și viorele pe care
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
e rost de chiuială!, o liniști, Anica. - Că bine zici, Anico! ... Eu la asta nici nu mă mai gândisem ... N-ar fi bine s-o chemi și pe Lenica? - Aha. O strig acuma, că tot mă duc să iau o căldare de apă. Anica luă căldarea și plecă să ia apă, de la fântâna din drum, care se află chiar în colțul bătăturii Lenicăi. Strigă încet, peste gard: - Lenică! - Ce, fa, țaică? răspunse Lenica, din pragul cuniei. - Vezi că avem niște treabă
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
liniști, Anica. - Că bine zici, Anico! ... Eu la asta nici nu mă mai gândisem ... N-ar fi bine s-o chemi și pe Lenica? - Aha. O strig acuma, că tot mă duc să iau o căldare de apă. Anica luă căldarea și plecă să ia apă, de la fântâna din drum, care se află chiar în colțul bătăturii Lenicăi. Strigă încet, peste gard: - Lenică! - Ce, fa, țaică? răspunse Lenica, din pragul cuniei. - Vezi că avem niște treabă. Să vii fuga, că te
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
pe față, se pieptănă apoi aprinde focul unde pune la fiert „colarezul” (frecățeii), mestecând cu lingura de lemn ca să nu se prindă de fundul tuciului. Când colarezul este gata, îl toarnă în farfurii. După ce dă tuciul jos de pe pirostrii, pune căldarea mare cu apă la fiert. În bătătură așează albia de lemn pe care o înconjoară cu frunze de nuc sau foi de lipan( brusture), taie un „codru” din săpunul de casă care miroase a mentă și pelin( azi, numai bătrânele
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-SPĂLATUL DE PICIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344749_a_346078]
-
că este mai tăios, Amiezile confuze și rău mirositoare; Tu nici nu mai deschizi brațul bunule Cristos, Iar cu mila Ta ne-așezi în altă amânare. 13-12-11 Scrisoare de dor Un zvon agonizează-n noaptea asta rece, Imită Luna fundul căldării de-aramă. Am rupt cuvântul care vrea să mă înece Și-n zările de fum te strig pe tine mamă. Zăbavnic pasul tău mai trece prin grădină, Cu greu te-apleci să legi vlăstarele de vie; Tresari când bate-n
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
curg, Ar prinde Luna între zale Peste colină, în amurg, Și-n roata ei ar învârti Și Carul mic și Carul mare, La poarta unde iasomii Cândva mă alintau în floare; Le-ar umple-apoi cu amintiri De ani bătrâna ei căldare, Sub minunatele sclipiri Aprinse-n cer, mărgăritare: Mi-ar pune dulce, din cuptor, Mireasma pâinii lângă sare Și laptele din sân, izvor, Al mamei într-o-mbrățișare, Mi-ar pune lan de fân cosit Cu primii pași făcând cărare, Și-
PRIBEGIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360294_a_361623]
-
DLRC - 1980, G. Sandu, Dicționarul enigmistului, B., 1983, p. 207, DLR și autori mai vechi că L. Șăineanu). Multă lume pronunța însă șodron și aceasta pare să-și găsească explicația în presupusa lui origine franțuzeasca, anume din chaudron, care înseamnă, „căldare“, idee acceptată și de Resmeriță, I.A. Candrea etc. Că varianta o înregistrează DLRM, DEX, iar alți autori o recomandă numai pe această din urmă (DLRLC, vol. IV, B., 1957, Al. Graur, Dicționar al greșelilor de limbă, B., 1982, DOOM
ŞOTRON ORI ŞODRON? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360054_a_361383]