598 matches
-
-i conspectează „au fost oameni vii, de obicei personalități puternice și în orice caz inconfundabile”. Și nu greșește afirmînd că suita lor de portrete „s-a transformat într-un fel de roman (postmodern, firește!), avînd 36 de personaje principale”. Paradigma călinesciană nu e străină de o asemenea modalitate. Un suflu existențial pătrunde frecvent în text, spulberînd praful clișeelor, al limbajului didacticist ori scientizant de pe suprafața operelor, proiectînd pe ele imaginea omenească a celor ce le-au produs, într-o atmosferă de
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
Vechiului Testament, că țara cu pricina nu e Purgatoriul dantesc, ci Sionul biblic, acela „unde șezum și plânsem”. Dacă există cu adevărat o „jale de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual”, conform memorabilei definiții călinesciene, ea nu trebuie nicidecum interpretată ca o „desfacere de conținutul politic”, care e totuși evident, ci ca o autohtonizare a motivelor și tonalităților biblice. Țara din Poezii este Ardealul de dinainte de 1918, înfățișat ca un eden decăzut, răsunând de un
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
puțin comandă de partid, cum va fi și cel al lui Sorin Toma despre Arghezi. Vitner era un om citit și inteligent, nu un simplu mercenar ideologic. L-am avut coleg de catedră aproape patruzeci de ani. Devenise un fanatic călinescian. Când fusese sincer? Partea proastă e că bănuiesc a fi fost sincer în ambele epoci. Ne lipsește deocamdată o istorie a receptării adusă la zi. Ea ar arăta multe lucruri interesante, între care evoluția opiniilor de la extrem de favorabile în generația
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
la prudente sau defavorabile în generația optzeci (adversar ireductibil, Ion Bogdan Lefter). Cât îi privește pe douămiiști, se remarcă, cel puțin în anumite grupări ideologice radicale, o întoarcere la sociologismul lui Gherea, ceea ce presupune un refuz al esteticului maiorescian și călinescian. Preeminența acordată de criticii generației șaizeci esteticului e corect interpretată (ca politică!) de unii (Alex. Goldiș), dar refuzată (ca evazionism) de alții (C.Rogozanu). Vom trăi și vom vedea.
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
simpatizanți. Destui. De altfel, prezenta ediție ne obligă să revizuim câteva dintre afirmațiile cu care operăm atunci când discutăm despre Slavici. Una dintre ele privește tocmai imaginea negativă a omului Slavici, pe care, în ciuda unor monografii care au temperat portretul negativ călinescian, continuăm să o perpetuăm. Slavici este, ca publicist, un ins lipsit de vanitățile pe care i le atribuie galeria: vorbește rar despre sine, iar când o face, e complet lipsit de pretenții. Preopinenților care îl atacă, adesea, sălbatic le răspunde
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
despre criticii anilor 2000 se spune că reprezintă un remakeal estetismului șaizecist. Nici după 1989 n-a lipsit tendința îndepărtării criticii de estetic. Ion Bogdan Lefter a fost unul din promotorii unui alt chip de a face critică decât acela călinescian. Ca și al schimbării canonului. S-ar zice că n-a reușit nici într-un caz, nici în altul. Din fericire. E cu atât mai semnificativă întoarcerea criticii tinere la uneltele sale. Continuitatea nu înseamnă repetare. Pe lângă asemănări, sunt cât
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
întârziat să i se alăture, fiind unul dintre admiratorii scriitorului și criticului literar sosit de la București, împărtășindu- i principiile ideologice și artistice. El a constatat identitatea rațională a acestora cu cele ce determinau aprecierea evenimentelor politice interne și externe. Critica călinesciană dezavua orientarea și concepțiile reprezentanților „noii generații” a partidei „Dreapta” din România și acuza, în articole, politica expansionistă a regimului fascist instaurat de Mussolini în Italia. Din punct de vedere profesional, G.Ivașcu optează definitiv pentru critica și istoria literară
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
are, încă, o autoritate nejustificată față de restul speciilor publicistice sau critice. Pe de altă parte, opțiunea lui Ion Bogdan Lefter pentru un tip de comentariu imun la moda impresionistă (ba chiar hotărât antiimpresionist) trebuie să-i fi deranjat pe „matamorii” călinescieni ai profesiei. Fără a fi rigid academic, Lefter a practicat dintotdeauna o critică analitică (de o minuție greu de egalat), cumva pregătitoare pentru un tip aparte de sinteză. Am mai scris despre asta, așa că nu voi relua demonstrația. De reținut
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
De exemplu, psihologiile abisale și obsesivitatea anumitor personaje ale sale ne fac să vorbim despre el ca despre un precursor al prozei „cu țărani suciți” din anii ’60. De asemenea, studiul variantelor și al prozelor nepublicate în volum confirmă intuiția călinesciană, conform căreia scriitorul se afla în pregătirea unui proiect romanesc amplu. Care s-ar fi aflat, probabil, la intersecția frescei sociale și umane de tip Agârbiceanu cu psihologismul modern. Împrejurarea că marea revistă la care a colaborat Pavel Dan a
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
încă de la apariție (1940) ca una dintre puținele biografii-model din critica noastră. Și, totodată, alături de Viața lui Al. Macedonski, de Adrian Marino, singura care, deși alcătuită deliberat pe principii pozitiviste și factologice, stă fără complexe pe același raft cu biografiile călinesciene. Pe coperta a IV-a a recentei reeditări de la Humanitas, Dan C. Mihăilescu scrie: „În istoria noastră literară, Șerban Cioculescu reprezintă pentru Caragiale ceea ce a însemnat G. Călinescu pentru Eminescu: uriașă defrișare documentară, sinteză factologică, biografie și textologie.” Semn că
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
pentru Eminescu: uriașă defrișare documentară, sinteză factologică, biografie și textologie.” Semn că trecerea timpului a estompat asperitățile unei dispute critice care, în anii ’40, a fost mai mult decât una de personalități: a fost o confruntare de metodă, între „impresionismul” călinescian și raționalismul criticilor lovinescieni, cu Șerban Cioculescu în frunte. Istoriei... lui G. Călinescu din 1941 i se va opune, trei ani mai târziu, o proiectată Istorie a literaturii române, gândită în comun de Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu și Tudor Vianu
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
târziu, o proiectată Istorie a literaturii române, gândită în comun de Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu și Tudor Vianu și rămasă, din păcate, la un singur volum. Vladimir Streinu, la rândul său, va răspunde prin studiile din Clasicii noștri (1943) monografiei călinesciene Viața lui Ion Creangă (din 1938). În acest scenariu intră, desigur, și Viața lui I. L. Caragiale, care s-a dorit a fi o replică la metoda călinesciană din Viața lui Mihai Eminescu. La drept vorbind, replica este doar de stil
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
Streinu, la rândul său, va răspunde prin studiile din Clasicii noștri (1943) monografiei călinesciene Viața lui Ion Creangă (din 1938). În acest scenariu intră, desigur, și Viața lui I. L. Caragiale, care s-a dorit a fi o replică la metoda călinesciană din Viața lui Mihai Eminescu. La drept vorbind, replica este doar de stil critic. Raționalist, recunoscându- și un posibil model în Paul Souday, Șerban Cioculescu nu crede în ideea criticii ca literatură și detestă stilul „metaforic”, flamboaiant. Pe de altă
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
ca adversar al lui E.. Lovinescu), H. Bonciu, Ury Benador, C. Fântâneru, Mircea Eliade, G. Topârceanu (în ipostază de posibil... „pornograf”), G. Bacovia (statutul canonic), M. Blecher (receptarea critică, pornind de la o teză de doctorat a Adei Brăvescu) și „modelul călinescian”. Urmează o secțiune (Promisiunile literaturii confesive) în care sunt examinate jurnale sau pagini memorialistice ale unor autori de varii calibre: G. Călinescu (ca „defăimător” al genului diaristic), Camil Petrescu, Petre Pandrea, D. C. Amzăr, Deliu Petroiu, N. Steinhardt, George Macovescu
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
talent și impresie estetică, spre deosebire de optica ardelenească, la care metoda și seriozitatea trec înaintea harului și inspirației. În al doilea rînd, ca reacție la umoarea ironică, jucăușă și corozivă a lui Călinescu, ardelenii răspund printr-o frondă sistematică la stilul călinescian. Cu alte cuvinte, critica universitară ardeleană e fie fățis anti-călinesciană ( G. Bogdan Duică și D. Popovici), fie discret ostilă (ca în cazul cerchiștilor de la Sibiu, de la Ion Negoițescu și Cornel Regman, pînă la Ovidiu Cotruș sau Nicolae Balotă). Chiar și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
admirația față de Călinescu, așa cum e cazul lui Mircea Zaciu, o fac într-o manieră cu totul necălinesciană. Echinoxiștii fug de perechea Călinescu- Lovinescu căutînd salvarea într-o formă de comparativism european. Concluzia? „Ardelenii nici nu vor și nu pot fi călinescieni. Muntenii și moldovenii, cei mai mulți dintre ei, vor să fie călinescieni, întreținîndu-și cu mîndrie iluziile, dar nu știu că nu pot să fie, pentru că a fi călinescian nu e doar o chestiune de talent și histrionism, ci o problemă de geniu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
fac într-o manieră cu totul necălinesciană. Echinoxiștii fug de perechea Călinescu- Lovinescu căutînd salvarea într-o formă de comparativism european. Concluzia? „Ardelenii nici nu vor și nu pot fi călinescieni. Muntenii și moldovenii, cei mai mulți dintre ei, vor să fie călinescieni, întreținîndu-și cu mîndrie iluziile, dar nu știu că nu pot să fie, pentru că a fi călinescian nu e doar o chestiune de talent și histrionism, ci o problemă de geniu. Salvarea noastră a tututor, doritori sau nedoritori să fim călinescieni
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
o formă de comparativism european. Concluzia? „Ardelenii nici nu vor și nu pot fi călinescieni. Muntenii și moldovenii, cei mai mulți dintre ei, vor să fie călinescieni, întreținîndu-și cu mîndrie iluziile, dar nu știu că nu pot să fie, pentru că a fi călinescian nu e doar o chestiune de talent și histrionism, ci o problemă de geniu. Salvarea noastră a tututor, doritori sau nedoritori să fim călinescieni, e că, la drept vorbind, a fi călinescian e, la urma urmei, imposibil. G. Călinescu e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
călinescieni, întreținîndu-și cu mîndrie iluziile, dar nu știu că nu pot să fie, pentru că a fi călinescian nu e doar o chestiune de talent și histrionism, ci o problemă de geniu. Salvarea noastră a tututor, doritori sau nedoritori să fim călinescieni, e că, la drept vorbind, a fi călinescian e, la urma urmei, imposibil. G. Călinescu e, oricum, inegalabil și irepetabil, după cum ar trebui să recunoaștem cu o blîndă resemnare.” Cronicarul nu poate decît să-i dea dreptate criticului orădean. Plagiat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
că nu pot să fie, pentru că a fi călinescian nu e doar o chestiune de talent și histrionism, ci o problemă de geniu. Salvarea noastră a tututor, doritori sau nedoritori să fim călinescieni, e că, la drept vorbind, a fi călinescian e, la urma urmei, imposibil. G. Călinescu e, oricum, inegalabil și irepetabil, după cum ar trebui să recunoaștem cu o blîndă resemnare.” Cronicarul nu poate decît să-i dea dreptate criticului orădean. Plagiat sub patrafir Din CAIETE SILVANE nr. 10 (octombrie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3105_a_4430]
-
mediteraneană, care le și armonizează și le conferă unitate stilistică. Nu vom reîntâlni niciodată, în scrisorile lui Călinescu, asemenea combinație, tonus și fluid armonizator și unificator; nici măcar în cele către Vera: care au gravitatea perspectivei matrimoniale și poartă, deja, efigia călinesciană, anume a rolului rezervat femeii în viața bărbatului excepțional. Grupajul acesta deține, apoi, și ceva dintr-o antecameră a marilor etape și proiecte de creație, când, înainte de a fi absorbit, integral, de iureșul materializării lor, spiritul își îngăduie o clipă
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
e de schimbat): a se vedea, spre edificare, vecinătatea sublim / derizoriu din secvența „Roma sfântă al cărui pământ e călcat de piciorul tău. Cerul albastru și azuriu, delicioasele macaroane văzute și mâncate de tine”. Prima misivă (pe care, preluând caracterizarea călinesciană a memorialului grecesc scris de Al. Rosetti, aș defini-o drept o „telegramă sugrumată de emoție”, lipsită totalmente de vreun artificiu diversionist de natură a masca lirismul despărțirii) datează din 13 noiembrie 1924 și marchează momentul plecării spre Roma. A
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
de pe vremuri al revistei "unu", frecventat asiduu de Geo Bogza, de Ștefan Roll, de Victor Brauner și întreaga liotă tributară suprarealismului autohton. Numai că antecedentele ilustre vorbeau prea puțin vizitatorului, vag inițiat. Informațiile lui, pe atunci, proveneau strict din Istoria călinesciană, parcimonioasă și parțială cu evoluțiile modernismului. Altele erau motivațiile vizitei. Trecuseră câteva luni numai, de când Sașa Pană dăduse proba că înțelege să încurajeze incipientele tentații ale liceanului de a-și apropia domeniul literelor. Nici mai mult nici mai puțin, îi
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
1944, 1947), însoțită de ample studii introductive, în cadrul cărora nu s-a mai putut limita la analiza strict literară. Peste ani (1968) va relua întregul material într-o micromonografie, redactată după regulile consacrate ale genului, apropiindu-se de complexa metodă călinesciană. Biografia execrată, când ea se transforma în biografism, oricum trecută în cel mai bun caz în plan secund, e pusă acum la loc de cinste, subliniindu-i-se importanța și statutul special, dat fiind faptul că ea devine la Hogaș
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
mucalit și de o naivă viclenie." Toate aceste opinii și idei esențiale, care nu și-au pierdut câtuși de puțin vigoarea, sunt reluate, am spus, în amintita micromonografie apărută postum. Antibiografistul de altădată se apropie încă o dată acum de modul călinescian. E și el un narator, de tip ceva mai savant (în limbaj), discută unele ipoteze privind istoria satului Humulești, bine fixat în mediul său geografic și istoric, reconstituie minuțios ramificata încrengătură genealogică a familiei Creangă, încearcă să stabilească mai exact
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]