450 matches
-
aceștia îl urmează. Nu luă în seamă escorta care-i însoțea decât pentru a-i opri să urce împreună cu ei în ecluza care făcea legătura cu naveta Locotenent-Gardianului. Câteva momente mai târziu, în navetă, Angir se apucă să-i scoată călușul lui Kaan și să-l dezlege: - Fă ceea ce ai de făcut, se adresă el sec Locotenent-Gardianului, care îl privea cu o nerțărmurită uimire. Din pricina prostiei tale era să eșueze totul chiar înainte de start. Mare noroc o să ai dacă rămâi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
-ncontrează și Vierme. Auuu...! A vrut să mă muște de mână, să mă composteze, scârba mică, fir-ar mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot să-l mai țin, nenicule! Mă dărâmă, Gâgă ăsta! Băgați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fim ca părinții noștri, ba chiar îi urîm în secret, dar ne refugiem imediat la umbra lor imediat ce ne confruntăm cu o problemă sau apare vreo amenințare. Nimeni nu mai vrea să trăiască astăzi ca un „țăran”, dar scoatem efigia Călușului strămoșesc imediat ce ne intră cineva străin în casă. Vrem să fim simply the best, altfel și inconfundabili, dar invocăm imediat neamul lui Eminescu sau Brîncuși cînd ne întreabă cineva cum ne cheamă. Adolescența, fie ea individuală sau culturală, este totdeauna
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a plăcut izolarea noastră față de lumea din afară și faptul că întreaga țară se afla ca într-o vastă închisoare, înconjurată de sârmă ghimpată. Am jinduit după libertatea de exprimare și am dezaprobat faptul că fiecare cetățean responsabil avea „un căluș în gură”, am urât faptul că regimul ne-a drămuit cu atâta zgârcenie traiul zilnic exportând bunurile materiale la străini și am urât și mai mult faptul că, deși eram tovarăși, activiștii și vârfurile politice aveau cantine speciale, iar toată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
autorul zidește în slove de aur chipul bărbaților luminați ai elitei noastre, care au trecut prin școli înalte și prin pușcării întunecoase. Ei sunt partea cea mai lucidă și mai decisă a națiunii pentru construirea unei lumi fără cătușe și căluș. Ei s-au legat să cheme dreptatea peste acest pământ însângerat. Și...câte n-ar mai fi de spus despre acest volumaș, dar mă opresc la poemul ,,Ispite”. Aici scoate încă o dată în evidență rolul scriitorului în lumea noastră. ...Să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
aflam la ultimul examen pe care încercam să-l iau și să nu mai am griji în sesiunea de toamnă. Visam deci la vremea tânără a tuturor posibilităților și maturității intelectuale, deși ni se frâna zborul aripilor și aveam și căluș la gură! Luni, 28 septembrie 2009. Pentru astăzi mi-am propus și am reușit să scot din contextul scrisorii de felicitare adresată d-lui Ion Popescu-Sireteanu textul recenzării volumului „Cale și drum” apărut în nr. 4/2009 din „Academia Bârlădeană
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ședință de lectură îi provocă lui Karin fiori pe șira spinării. Scena în care băiețelul de doisprezece ani e doborât cu o lovitură în țeastă, în timp ce se strecoară într-o casă părăsită, apoi e dus în pivință, legat și cu căluș la gură, o făcu să închidă cartea, incapabilă să citească mai departe. Traumatismul cranian închis o terminase. Acum, chiar și poveștile pentru copii deveneau reale. Cei doi Muskrateeri se înființară iar, puși pe rele. Doar am promis, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
celor mari ai acestei lumi, primind favoruri din partea lor și susținând interesele lor tulburi; să fim slujitori ai idolilor societății moderne: banul, plăcerea, succesul și faima; să fim slujitori ai ideologiilor, care țintesc să ne orbească și să ne pună călușul în gură, luându-ne libertatea de a gândi și de a spune adevărul; să fim slujitorii oricărei instituții u-mane, care caută să ne subjuge și să ne manipuleze; să fim, în sfârșit, slujitorii nedreptății și ai păcatului, care ne privează
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Lanark văzu din spate o figură familiară în pantaloni negri și vestă, aplecată peste bancul de tîmplărie. Lanark o luă în vîrful picioarelor pe lîngă perete, căutînd figura din Correctio Conversio și privindu-l uneori pieziș pe Ozenfant. Profesorul fixa călușul chitării cu atîta delicatețe și concentrare, că nu se cuvenea să-l deranjezi. Lanark se simți ușurat cînd ridică tapiseria, se aplecă și intră în tunelul cu boltă joasă. Se așeză în cămăruță, lipindu-și spatele de curba caldă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o clipă cumpănind cum va proceda, apoi păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
singură ocazie i-ar fi permis să se elibereze și să dea alarma. Ea începu să se miște în timp ce o urca la etaj, dar ― înainte de a-ș fi revenit de-a binelea ― era deja legată și adusă la tăcere cu călușul, lângă soțul său. Îi lăsă acolo și inspectă vila. Înainte de a fi pe deplin sigur de victoria sa completă mai era necesar să verifice dacă nu se mai afla cineva prin împrejurimi. 7 Pentru a fi acceptat ca dată științifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei? Aceste întrebări îi reamintiră dureros lui Gosseyn faptul că nici el nu știa, în fond mai multe. Îngenunchie lângă soțul ei. În timp ce îi desfăcea călușul îi studie chipul. Văzute de aproape, trăsăturile lui acuzau o fizionomie mai accentuată decât se aștepta. Numai convingerile pozitive puteau conferi unui om o asemenea expresie. Semnul de întrebare era dacă aceste convingeri se bazau pe sistemul non-A. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă vizibil cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era rezultatul deducțiilor sale că Prescott ar înclina mai mult către non-A decât către bandă. Prescott o trădase. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
n-ar mai fi fost nevoie să-i astupe gura cu plasturele. Ar fi lăsat-o să-și asume aparența unei simple prizoniere, fără precauții s-o împiedice să vorbească. Neplăcut era doar pentru soț, obligat să suporte și el călușul. Dar oricare ar fi fost scopurile urmărite cu această comedie, Gosseyn se hotărî să-i respecte regulile. El știa cine-i Prescott și ceilalți ignorau asta. Era unul dintre puținele sale atuuri într-o partidă în care cărțile împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în timp ce trei gardieni solizi o aduseră pe femeie. Se părea că aceasta le opusese o oarecare rezistență. Coafura Ameliei Prescott era desfăcută, iar obrajii împurpurați. Mâinile îi erau legate la spate și respira gâfâit. Probabil îi puseseră la gură un căluș transparent, căci ― văzându-l pe Gosseyn ― buzele i se agitară în inutile și frenetice eforturi. În cele din urmă, femeia se potoli, ridicând resemnată din umeri. Îi zâmbi cu tristețe ― dar ea nu-și pierduse demnitatea. X îl privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
animalele și n-am învățat încă să raționăm cu adevărat ca ființe umane. A.K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită să mă convingă de buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor cu amicii de afară. Se aplecă și-i scoase călușul. Dezgustul pe care îl resimțea i se ghicea, probabil, în gesturi; ori poate Prescott se gândea la ce i-ar fi făcut el însuși într-o situație asemănătoare ca să-și procure informațiile dorite. În orice caz, le vorbi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În curând se va face ziuă și ceața începe să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cum să dea înapoi, își dădu seama că trebuie să ia în considerare și acest aspect. O surprinse în pat și-i astupă gura cu palma până când reuși să o lege și, în cele din urmă, să-i pună un căluș. Apoi aprinse lumina și-i zise, privind-o. ― Îmi pare rău c-am fost așa de brutal cu tine. El regreta sincer. Dar în spatele cuvintelor rostite se mai afla ceva. Speranța că, odată localizat și apoi distrus Distorsorul, ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat. Fără să spună ceva, Gosseyn o dezlegă pe fată și-i scoase călușul. Încerca o vagă nemulțumire, un inexplicabil sentiment de frustare. 22 "QUISNAM IGITUR SANUS?" (Deci cine-i cu mintea sănătoasă?) Horațiu ― Satire ― II Patricia Hardie se ridică pe marginea patului și-și frecționă brațele pentru a-și restabili circulația sângelui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o clipă cumpănind cum va proceda, apoi păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
singură ocazie i-ar fi permis să se elibereze și să dea alarma. Ea începu să se miște în timp ce o urca la etaj, dar ― înainte de a-ș fi revenit de-a binelea ― era deja legată și adusă la tăcere cu călușul, lângă soțul său. Îi lăsă acolo și inspectă vila. Înainte de a fi pe deplin sigur de victoria sa completă mai era necesar să verifice dacă nu se mai afla cineva prin împrejurimi. 7 Pentru a fi acceptat ca dată științifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei? Aceste întrebări îi reamintiră dureros lui Gosseyn faptul că nici el nu știa, în fond mai multe. Îngenunchie lângă soțul ei. În timp ce îi desfăcea călușul îi studie chipul. Văzute de aproape, trăsăturile lui acuzau o fizionomie mai accentuată decât se aștepta. Numai convingerile pozitive puteau conferi unui om o asemenea expresie. Semnul de întrebare era dacă aceste convingeri se bazau pe sistemul non-A. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]