542 matches
-
mult în urmă vulcanul. - Îți mulțumesc, șopti căluțul atingând mâna Anemonei cu boticul său, era cât pe ce... - Ei bine, cam așa se întâmplă atunci când încalci regulile oceanului, îl mângâie pe spate fiica regelui, nu mă așteptam să găsesc un căluț de mare în zona aceasta. - Căutam un loc în care să stau puțin singur. Am șaptezeci de frați din cauza cărora în căsuța noastră e o hărmălaie de nedescris. Nu-mi pot auzi nici măcar gândurile! Nu mi-am dat seama unde
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Am șaptezeci de frați din cauza cărora în căsuța noastră e o hărmălaie de nedescris. Nu-mi pot auzi nici măcar gândurile! Nu mi-am dat seama unde am ajuns decât atunci când era deja târziu. Anemona se hotărî să îl ia pe căluțul de mare cu ea. Chiar avea nevoie de cineva care să îi tragă trăsurica pe care i-o dăruise Algus cu puțin timp în urmă. Perluță, căci așa îl chema pe căluțul salvat de ea, fu peste măsură de bucuros
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
târziu. Anemona se hotărî să îl ia pe căluțul de mare cu ea. Chiar avea nevoie de cineva care să îi tragă trăsurica pe care i-o dăruise Algus cu puțin timp în urmă. Perluță, căci așa îl chema pe căluțul salvat de ea, fu peste măsură de bucuros și mândru de noua sa îndatorire și făcu mai mult de atât chiar, își aduse prietena pe nume Steluța să tragă alături de el minunăția de trăsurică de care erau prinse scoici roz
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Steluța să tragă alături de el minunăția de trăsurică de care erau prinse scoici roz, melci lucioși și perle scânteietoare. Încet, încet, viețuitoarele oceanului au început să se obișnuiască cu trăsurica Anemonei, iar Perluță și Steluța au devenit niște vedete printre căluții de mare. Cel mai mulțumit, însă, era Algus, căci fiica lui nu mai înota singură te miri prin ce colț de ocean din care să nu ajungă la timp acasă și să-i dea lui emoții. Putea acum să-și
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
șoapte ca o părere. Atât a fost de-ajuns pentru delfin ca să se repeadă înapoi la palat și să revină cu doi soldați rechini-ciocan, care desfăcură zăbrelele în câteva minute și reușiră să scoată din fundul peșterii pe cei doi căluți de mare ai Anemonei, aflați într-o stare de mai mare jalea, cu trupurile însângerate și boticurile sfârtecate. - Cine a îndrăznit să facă asta, răcni Algus de îndată ce Marinică reuși să-i aducă pe cei doi căluți în fața sa? Unde e
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
peșterii pe cei doi căluți de mare ai Anemonei, aflați într-o stare de mai mare jalea, cu trupurile însângerate și boticurile sfârtecate. - Cine a îndrăznit să facă asta, răcni Algus de îndată ce Marinică reuși să-i aducă pe cei doi căluți în fața sa? Unde e Anemona? Când Perluță reuși să-și vindece boticul și să vorbească, le povesti cum fuseseră atacați de un monstru uriaș, care-i aruncase în fundul peșterii și o răpise pe Anemona. La înrebările regelui, căluțul de mare
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
cei doi căluți în fața sa? Unde e Anemona? Când Perluță reuși să-și vindece boticul și să vorbească, le povesti cum fuseseră atacați de un monstru uriaș, care-i aruncase în fundul peșterii și o răpise pe Anemona. La înrebările regelui, căluțul de mare își aminti doar că nu mai văzuse un astfel de monstru oceanic, că acesta era mai lung decât zece balene puse una lângă alta și mai lat chiar decât cinci, că avea două capete uriașe și o coadă
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
picătură de picătură! Uraganul stârnit de mânia lui Algus ridică un val de nisip și de scoici de pe fundul oceanului. Speriată, Coral părăsi palatul regelui mării, fără să își dea seama că, puțin în urma ei, se strecurau Perluță și Steluța. Căluții de mare nu aveau simțurile delfinilor-informatori, dar se puteau strecura ca niște umbre în cele mai mici locuri, așa încât nu le fu greu să o urmărească pe bătrâna prezicătoare. Se ghemuiră speriați unul în altul, ascunzându-se după un pâlc
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
poate că mă lași să-i înfulec pe cei trei flăcăi de pe insula pedepselor, mi-e dor de carne fragedă! - Cu ei am alt plan! Ar face orice să reintre în grațiile lui Triton și să se întoarcă în mare. Căluții de mare așteptară nemișcați până ce Coral se despărți de monstrul cu două capete și se întoarse în peștera ei, după care se hotărâră să se despartă. Steluța avea să se întoarcă în palatul regelui, să îi relateze acestuia discuția dintre
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
se întoarse în peștera ei, după care se hotărâră să se despartă. Steluța avea să se întoarcă în palatul regelui, să îi relateze acestuia discuția dintre Coral și Valkan, iar Perluță avea să o urmărească pe bătrâna prezicătoare în continuare. Căluțul de mare nu așteptă prea mult în preajma sălașului bătrânei, că aceasta apăru curând purtând o pelerină cu glugă care îi acoperea fața și un coș mare pe braț, înotând grăbită printre stâncile unui defileu care se deschidea în preajma lanțului muntos
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Cine era de fapt Valkan și de ce dorea răzbunare? Biata lui fetiță, închisă într-un turn despre care el nu știa? În oceanul său? Tocmai când se ridicase, pregătit să pornească cu întreaga armată spre locul despre care îi vorbise căluțul de mare, în fața lui se înfățișă Marinică, însoțit de un tânăr înalt, cu plete lungi, aurii și ochii albaștri scormonitori. Delfinul își ținuse promisiunea și îl eliberase pe prințul mării din închisoare. - Dacă îl răpui pe Valkan și îmi eliberezi
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Popa Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Floarea soarelui și-ascunde chip sub bor de pălărie, Unduindu-și mlădios trup prin maci și spic de grâu, Clipele se frâng pe coama răzvrătita, brumărie A căluțului ce-n goana spinteca al apei rău. Fluturi și-oglindesc în lacuri aripile obosite, Buburuza ațipește pe-o brândușa ca-n povești, Printre lacrimi care spală anotimpuri logodite Cu beții de zile-apuse în solstiții fără vești. Tolăniți pe-o crizantema
ULTIMUL OCHI DE DOR de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379406_a_380735]
-
cu aripile tunse mai zboară dacă poți! rațele, grămadă toate, o gură țineau! mac-mac-mac-mac! maaac! mac! zur înainte, zur înapoi, după cum le fugărea mânzul; cocoșul, ca unul ce se ținea a fi jupân la el în bătătură, fâlll! în capul căluțului! doar că în cap era căldarea!În altă zi îi trecuse moartea pe sub ochii copilăroși: Ionel, prâslea de nepot, s-a urcat în cireș să-i taie uscăturile; a pornit drujba și-a scăpat-o! pe lângă grumazul mânzului! Ca o
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
În apa dintâia, departe și pururi albastră A marelui cald, maiestuos și pacific ocean, Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră. Și crescută-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut
MICA SIRENĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381374_a_382703]
-
În apa dintâia, departe și pururi albastră A marelui cald, maiestuos și pacific ocean, Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră. Și crescută-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
castel de mărgeanîn apa dintâia, departe și pururi albastrăA marelui cald, maiestuos și pacific ocean,Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră.Și crescută-n candoare de delfinii cei buni,Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoaseși era fericită când căluți mici și bruniO purtau în viteză prin adâncuri stâncoase.Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit,Răsfățată de pești, de meduze mițoase,Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuitBoabe mari și perlate albe, roz, prețioase.Dar crescut-a copila
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Care să picteze Cât mai real meiul. Au nevoie, hergheliile mele De acest tain, Altfel ar rămâne Pentru vecie rebele, Îngropate în pustiul hain. Când zorii își deschiseră geana Și ploile roșii Își opriră înghețul, Aflai secretul. Și, iată cum, căluții mei Învățară să caute, În chemare, răsfățul! ÎNCENUȘARE Îmi curge lavă peste amintiri. Fumul vulcanic mă face să vreau branhii. Tabloului îi curg lacrimi de stele Și mersului i se nasc umbre prea suri. Îmi șerpuiește foc și zloată prin
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
metereze, E un bard al clipei care îi surâde-n drum, confuză Și cu insomnia-i cerne laolaltă grîu și piatră, ÎNTRE MII DE IPOTEZE! Regenerare Există undeva, pierdută în munții mei, O pajiște știută numai de mine... Aici vin căluții cei verzi să ronțăie mei Și cerbii să pască în zile senine. Aici mă fac una cu iarba și fără grijă adorm, Aud cum cresc mugurii în brazi și stejari... Aici valuri de-arome pe visu-mi se cern Și nu
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
meu cu rom vechi Și cubul de gheață ce se scufundă cu încetinitorul În tristețea unui bolero cu lovituri pinteni În pântecele acestei seri de aprilie. Îmi spun și sunt gata Să dau la schimb cu sacul de linte, Toți căluții din caruselul în care mă învârt. Cu viața în brațe. Din sala de repeții se aude violonistul Exersând pe o singură coardă. Suntetul iese subțire Ca vocea fetiței ce se teme de întuneric. Pe străzile ferfenițate de alergătura, Arde porumbelul
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
mustăți... -Hai, Floricico, să-l plimbăm pe Murgu ! O așeza bunicul pe spinarea Murgului, pe un sac și ea râdea, râdea trăgând de hăț : -Dii, Murgule, dii! Avea grijă bunicul să-l țină pe Murgu de căpăstru, dar și blândul căluț mergea încet, cu atenție, parcă știa ce prețioasă comoară ducea în spate. Câte povești nu-i spunea bunicul !... Cu Făt Frumos și calul său năzdrăvan. Cum s-a luptat cu Zmeul ca s-o salveze pe Ileana Cosânzeana. Dar mai
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
nostru! E normal să strălucești ca o stea, doar ești soția descendentului lui Dracula! - zise Contele cu mândrie. După vreo două ore de conversație contele își îmbrățișă nepotul și nepoata, se urcă pe capra caleștii de aur și strigă: - Dii, căluții mei! Dispăru pe poarta conacului pierzându-se ca o nălucă în noapte. Peste numai trei săptămâni, Contele trecu în grabă pe la conac și-i anunță că peste trei zile îi va duce la marele bal de la Budapesta. Amândoi soții rămaseră
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
a jucat - „ÎN FAMILIE”, “PĂCALĂ SE ÎNTOARCE” și “INIMĂ DE ȚIGAN”. Deși a studiat dreptul la Facultatea Româno-Americană și după aceea s-a înscris la Secția Actorie din cadrul Universității Hyperion, pasiunea lui a rămas dragostea nemărginită pentru cai. Pe mulți căluți i-a salvat Denis... iar cel mai recent este UMA, pe care a antrenat-o și acum dorește să meargă cu ea la Campionatul European de Dresaj Western. Este un om deosebit și mulți români au fost prezenți la evenimentul
VERONICA IVANOV [Corola-blog/BlogPost/372436_a_373765]
-
a jucat - „ÎN FAMILIE”, “PĂCALĂ SE ÎNTOARCE” și “INIMĂ DE ȚIGAN”. Deși a studiat dreptul la Facultatea Româno-Americană și după aceea s-a înscris la Secția Actorie din cadrul Universității Hyperion, pasiunea lui a rămas dragostea nemărginită pentru cai. Pe mulți căluți i-a salvat Denis... iar cel mai recent este UMA, pe care a antrenat-o și acum dorește să meargă cu ea la Campionatul European de Dresaj Western.Este un om deosebit și mulți români au fost prezenți la evenimentul
VERONICA IVANOV [Corola-blog/BlogPost/372436_a_373765]
-
Toate Articolele Autorului VISCOL LA MARE Doar vântul tăios în rafale Mai vâjâie-n crengile goale, În trombe se-nvârte ninsoarea Și huruie, huruie marea. Răzleți pescăruși se avântă Și fulgii în aer frământă, Copiii privesc de la geamuri Cum saltă căluții în hamuri. Salcâmii îmbracă dantele Lucrate din firave stele, Iar casele sunt mai frumoase Gătite-n sumanele groase. Departe, în zarea cețoasă, Apare pe marea sticloasă, De parcă norocu-și încearcă, Plutind în derivă, o barcă. Referință Bibliografică: VISCOL LA MARE / Gheorghe
VISCOL LA MARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371063_a_372392]
-
artă bizantină în Italia. Biserica „Madonna dell' Alto Mare” se află chiar pe malul mării și oferă un interior legat indisolubil de mare și de viața marinarilor, sub masa de la altar aflându-se o timonă, iar pe pereții din preajma altarului căluți de mare și sirene ce susțin candele. Impresionantă este și legenda bisericii care spune că statuia Maicii Domnului cu Fiul în brațe ce se află la altar a fost răpită de turci când au cucerit orașul. O fată luată roabă
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347734_a_349063]