10,800 matches
-
limbă italiană. Am trăit în plurilingvism și nu pot concepe lumea decât ca pe o multitudine de posibilități de exprimare. Normalitatea e plurilingvismul, nu monolingvismul. M.P.M.: Ce profesori, ce oameni de cultură ți-au marcat personalitatea? I.C.: În timpul gimnaziului un călugăr benedictin, Hildefons Peng, care era filozof, profesor de germană și bibliotecar (am fost ajutorul lui la bibliotecă). El trăia după principiul că adevărata realitate e cea a cărților. M.P.M.: Și profesorul meu, Alexandru Graur, era fascinat de lumea cărților. Ne
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
meu Eustatiu, la care am fost in gazdă, nu numai că au dezaprobat ideia ciudată de a ma consacră călugăriei, dar stărui maică-mea ca să mă lase la el în București, că nu cumva, întorcându-mă, să mă fac victima călugărilor. Când mi s-a comunicat această părere, deodată n-am prea gustat-o, fiindcă îmi era mereu gândul la Puiul și la viața plăcută de la țară... Dar în timp de o lună, cât a stat maică-mea la București, deprinzându
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
o misiune în țara lui de origine. Îndreptându-se spre patrie, el înțelege că, printr-un diabolic joc al logicii istoriei, urmează să întreprindă ceva împotriva propriei sale patrii. Deși este educat să accepte orice dificultate cu o răbdare de călugăr, Alexandru Bota nu poate suporta această idee. Singura soluție care îi rămâne este să dispară, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată. El practică formă supremă de devotament, devotamentul anonim. Într-un interviu apărut în revistă Luceafărul din 1 iunie
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
Biografia i-a fost hurducata. Pentru că, născut în 1819, a rămas orfan de tată (fusese protopop) la 11 ani. Și-a făcut studiile la școala de catiheți din curtea bisericii Enei și, paralel, o școală de cîntăreți condusă de un călugăr rus. Aplecarea spre muzică și comentarea ei de aici, probabil, i se trage. Pentru că se acreditează că ar fi fost cîntăreț, în 1830, la biserică Enei și-o spunea Ion Ghica - în trupa unei Henrieta Karl. După alte surse, în
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
pentru a pleca în America. Aici, i se destăinuie naratorului că nu era demnă de iubirea lui datorită trecutului ei tulbure. Mateo Cipriani e, și ea, o nuvelă "italiană" (de astă dată florentina) în care se narează viața falsă a călugărilor dominicani, urgisiți de mai marii ordinului. E adus în scenă Mateo Cipriani care îl ucide, la Livorno, justițiar, pe trădătorul patriei. După romanțioasa incursiune în viață eroului, urmează execuția să, în aclamațiile mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
Constantin Țoiu Totdeauna m-a impresionat felul cum vorbesc călugării și călugăritele întîlniți în toate ținuturile țării pe la munte sau la șes. Venind de la oraș, unde limba suferă influență neplăcută a atîtor activități nu îndeajuns de bine întemeiate, educate sau conduse, de unde și exprimările incorecte, plus acțiunea periferiei prezenta în
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
azi, o sursă de umor. Personajele care se perinda au iz de epocă, dar și permanentă de caracter: hoți și păgubiți, țigani isteți și evrei hâtri, fete frumușele și prefăcute, neveste cicălitoare, împărați înțelepți cu gărzi ticăloase sau miniștri zavergii, călugări "șireți", chiar o "franteză" și o "actrița" și, bineînțeles, filozofii și poeții care nu-și pot dobândi "dămîncarea". O întreagă recuzita de epocă întregește atmosferă, de la "cersaful da cel mai supsire lino" la buclucașul "țucal". Istorioarele nu sunt simple povestiri
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
figură lui Tonitza, căruia îi plăcea vinul, stînd, cîteodată, (că în episodul evocat aici) în restaurante cîte 24 ore într-o zi, cu aceeași mască melancolica și dezabuzata, pentru că altădată să nu părăsească atelierul cu săptămînile, ducînd un trai de călugăr. "După atari perioade de muncă, urma însă cîte o evadare de acest fel și cel puțin o zi și o noapte, la rînd, el vizită vadurile unde cunoscătorii găseau totdeauna un vin pe cinste". E, apoi, prezența aici, cu tot
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
e extrem de dificilă, pentru că asta înseamnă că gesturile fac într-o asemenea măsură parte din existența noastră încît greu le putem detașă de experiență pentru a le transforma în obiect de investigație. Pornind de la un episod istoric înregistrat de un călugăr pe nume Richer, cel al gestului făcut de împăratul Otto al II-lea în timpul unei conversații aparent particulare și dedicate unui scop oarecare, dar care în realitate avea semnificația unei investituri simbolice, Schmitt comentează raționamentul implicit al călugărului care notează
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
de un călugăr pe nume Richer, cel al gestului făcut de împăratul Otto al II-lea în timpul unei conversații aparent particulare și dedicate unui scop oarecare, dar care în realitate avea semnificația unei investituri simbolice, Schmitt comentează raționamentul implicit al călugărului care notează povestirea cu pricina. Faptul că gesturile au o semnificație simbolică, pe care cei cărora le sînt destinate o înțeleg, o contesta, sau și-o disputa cu alții, înseamnă că ele fac parte dintr-un cod cultural riguros. Așadar
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
după vreo trei-patru zile de total dezinteres turistic... Cred că, în ultimul rînd, mai fusese și vraja ce ma cuprinsese pătrunzînd în odăița în care se află pătuțul cu baldachin al Autorului, care dorise această recluziune că pe chilia unui călugăr părăsind cele lumești. La toate acestea, ar mai trebui adăugat și faptul că Arlette, - ceea ce nu făcuse pentru nici un turist, pînă atunci, - imi citise, ținînd desfăcut în amîndouă mîinile catalogul biografic al lui Balzac, cu multe trimiteri la purtările sale
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
numește "în căutarea subiectelor proprii" (e titlul unei lecții de curs), oprindu-se, cît îi îngăduia spațiul, la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, pledînd împotriva opiniei lui Demostene Russo care susținea că această carte e opera unui călugăr grec din al XVII secol, optînd pentru ideea că opera, chiar a lui Neagoe, desi sensul termenului de autor este altul acum decît atunci. E posibil să fi fost dictată, cum dictate au fost și scrisorile lui Mihai Viteazul în
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
a trecut. Dacă nu li se pune și ceva pâine pe masa - și nu li se pune! - poate dl. Constantinescu să invite "la un pahar" nu doar pe foștii săi colegi de clasă, dar și pe colegii din Nirvana ai călugărului Vasile, că tot degeaba! Vorbele frumoase, ciugulite din pliscurile lui Chirac, Schroeder sau Blair vor coloră frumos albumul de amintiri al președintelui, dar nu vor însemna nimic dacă nu hotăram, în sfârșit, să ne ajutăm singuri! Or, în era computerului
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
alta, personajele se prezintă cu ajutorul unei povești, fiecare zi și fiecare noapte populează acțiunea cu întîmplări miraculoase, senzaționale, se sare de pe mare pe uscat, se bîntuie prin păduri și peșteri, cot la cot cu fantomele, cu cavaleri și cerșetori, posedați, călugări, cabaliști, țigani și prințese. Și toate acestea pentru salvarea unui neam, cel al Gomelezilor, prin nobilul Alfons van Worden, ținta farselor despre care aflăm în cea de-a 66 zi că au fost puse la cale, înscenate. Ultimul șeic al
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
trupă universală, de esențe amestecate, cum ar fi, să zicem, trupa lui Peter Brook din Mahabharata, iar mesajul reprezentației lor teatrale nu poate fi, în consecință, decît universal. Această convenție numită teatru se bazează pe toleranță. Așa pot conviețui cabalistul, călugărul dominican, țiganul, maurul, valonul, jidovul rătăcitor, creștinul și păgînul. Creștinismul, iudaismul și islamismul, aceste trei mari religii ale omenirii, își pot armoniza glasurile și toci asperitățile la masa dialogului pe care teatrul, cel dintîi, l-a inventat că pe un
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
vrăjitori, șantajiști, noctambuli, magicieni, pantomimi, cerșetori: aceasta e lumea care umple casele." Vorbele acestea de ocara, dar totuși mai curînd ispititoare pentru un om al veacului nostru, sedus lesne de diversitate și pitoresc, îi aparțin lui Richard de Devizes, un călugăr din Winchester de la sfîrșitul secolului al XII lea. Locul blestemat dar atît de fascinant despre care se tînguie calu- gărul este orașul Londra, așa cum era el în plin Ev Mediu. Mi se pare, însă, că imaginea pe care o reconstituie
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
uneori, îndemnînd pe unii să fugă fără a ști unde vor să ajungă, pe alții să își pună capăt zilelor, sau dimpotrivă, să și le ducă mai departe, dar cu acel aer ostenit și blazat zugravit pentru totdeauna pe chip. Călugării o numesc akedia, psihanaliștii îi spun dezvrăjire. În esență, această stare presupune, daca înțeleg bine atît limbajul religios, cît și pe cel psihanalitic, următorul lucru: conștientizarea faptului că ne aflăm într-o lume, într-un loc, care sînt profund și
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
sînt profund și insuportabil altfel decît le-am dori, si, mai grav, decît ne-am închipuit că ar putea fi ele. Deziluzie, sau rătăcire din ordinea stabilită de Dumnezeu, în orice caz ceva ce face totul în jur searbăd. Pe călugăr, akedia îl cuprinde, după avva Evagrie, pe la ceasul al patrulea al amiezii, cînd timpul începe să se dilate amețitor, amenințînd să nu se mai sfîrșească vreodată (e foarte sugestiv cuvîntul german pentru plictiseală, Langeweile, timp îndelungat,prea îndelungat). Ziua pare
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
pentru plictiseală, Langeweile, timp îndelungat,prea îndelungat). Ziua pare a avea cincizeci de ore, soarele pare că abia se mai mișcă, sau chiar că s-a oprit cu totul, refuzînd să apună, clipă devine un ocean care îl înghite pe călugăr cu totul. Iar în vreme ce zadarnic se împotrivește, acesta e cuprins de disperare, neagră melancolie, ura față de aproape, nostalgie după cele lumești, după copilărie și casa părinților, si mai ales de un dor nespus de ducă. Chilia în care își duce
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
comentariul lui Cristian Bădilită la Tratatul practic al lui Evagrie Ponticul, apărut la Editură Polirom în 1997. Pornind de la comentariile lui Origen asupra akediei, Cristian Bădilită o definește drept "amestec de somnolență, sila, deznădejde și trîndăvie, care-l face pe călugăr să abandoneze lupta împotriva demonilor și să se lase în mînă purei și arbitrarei întîmplări (53). Nu mult diferit explică psihanaliza dezvrăjirea, ca o stare psihopatologica particulară, caracterizată prin deziluzia individului în fața unei lumi percepute ca fiind lipsită de farmec
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
cele despre ennui. Dacă ar fi privim akedia cu ochi lumești, laici, poate chiar de psihanalist amator, am putea spune că ea e provocată de singurătate, de urît. Singur în chilia să, departe de toți, de zarva familiară de afară, călugărul se pierde, cel putin o vreme, de sine însuși. Disperată să dorința de a fugi, de a-și caută alt sălaș, e atît de firească, la urma urmelor. E dorința, sau ispita, întoarcerii la sine, la acel sine pe care
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
condamnați la o iubire deziluzionata, ca rezultat al singurătății fiecăruia dintre noi. Într-o scriere de tinerețe, Kierkegaard descrie așa-numitele hoinăreli de fotoliu. Personajului sau, un oarecare Johannes Climacus, nu i se permite niciodată să-și părăsească încăperea, așa cum călugărul nu își poate lăsa chilia. Ori de cîte ori Climacus vrea să iasă în lume, tatăl său îl ia de mînă și îi propune o plimbare în jurul camerei. Împreună, cei doi decid "unde" vor să meargă: pe o plajă, la
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
peste nefirească ortografiere a numelui romancierului, în răspăr cu uzanțele ("Dostoevschi"), precum și pește aceea a unora dintre personajele sale ("Caramazov"; "Smerdeacov"); dar nu pot trece, iarăși peste neconcordanta verbelor din fraze precum: "Cand, în sfîrșit, sicriul se apropia de mănăstire, călugării ieșiră la poarta cea mare spre a-l întâmpina pe tatăl meu, scrie Liubovi mai departe care venea să se odihnească de aici înainte în mijlocul comunității lor" (p. 245); peste compuneri sintactice stranii, gîtuite teribil de virgule, ca: "(...) iar cand
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
izbucnit în plînsa" (p. 247); peste fraze ilizibile gen: "Dar aceasta judecată vine din altă lume și nu este înțeleasă de inimă omenească păcatele, I-a nici pe pamant." (p. 289); peste dezacorduri elementare, ca de exemplu "chiar însăși (sic!) călugării din Optina" (p. 251) ori " El și-a tăiat legătură, de către toți ceilalți, precum cu o foarfecă." (p. 258)! Cartea debutantului Paulin Lecca merită o echipă redacționala competența - s-ar fi putut descrie eufemistic starea de fapt, fără detaliile precedente
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
descrie eufemistic starea de fapt, fără detaliile precedente, compromițătoare în plan intelectual, dată fiind condiția de arhimandrit și duhovnic la Mînăstirea Arnota a autorului. De unde înverșunarea această a s-ar putea întreba pescuitorii în ape impure - împotriva unuia dintre acești "călugări iluminați și maeștri de spiritualitate" (v. Prefață. Frumosul că suferință transfigurata, p. 6)? Nu cumva autorul unui asemenea articolaș e un năimit al vrășmașilor seculari ai ortodoxiei străbune etc.?... Ipoteticul și bănuitorul meu interlocutor poate fi liniștit: sînt ortodox convins
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]