1,177 matches
-
fragilă, De-al ei parfum îți amintești străine? Din cartea-i veche, ai mai întors o filă? În noaptea de safir mi-i dor de tine, Iar luna palidă, înlăcrimată mă privește, Alung cu-n zâmbet tăcutele suspine, Și-n cămăruța inimii iubirea înflorește. Când vălul rece al tăcerii iar s-așterne, Aș vrea ca-n visul meu feeric tu să vii, Prin pulberea de stele al iubirilor eterne, Doar tu iubite, călăuză tainică sa-mi fii. Citește mai mult Frigul
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
fragilă,De-al ei parfum îți amintești străine? Din cartea-i veche, ai mai întors o filă? În noaptea de safir mi-i dor de tine, Iar luna palidă, înlăcrimată mă privește,Alung cu-n zâmbet tăcutele suspine,Și-n cămăruța inimii iubirea înflorește. Când vălul rece al tăcerii iar s-așterne,Aș vrea ca-n visul meu feeric tu să vii,Prin pulberea de stele al iubirilor eterne,Doar tu iubite, călăuză tainică sa-mi fii.... XXII. CLIPA DE TRISTEȚE
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
adesea “excesivă”!) dintre rucăreni și dragosloveni, așa că partida dintre cei doi adăuga ceva “piper” în plus și o revărsare de hormoni pe măsură. Ea a început afară, în chioșcul lui MIhoc dar, mai apoi, amenințați de ploaie, au intrat în cămăruța din fund. Costică Cotolan era încă “grangur” în ierarhia școlară și se ocupa cu controlul școlilor. El fusese trimis în ziua aceea de dna Filia, nevastă-sa, o distinsă învățătoare din Dragoslavele, să cumpere carne (la Dragoslavele nu era măcelărie
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
trimis în ziua aceea de dna Filia, nevastă-sa, o distinsă învățătoare din Dragoslavele, să cumpere carne (la Dragoslavele nu era măcelărie). Își agățase plasa de carne în cui. De teamă că ploaia le va strica jocul, au intrat în cămăruța de care pomeneam. Nu o fi fost la înălțimea necesară, o fi făcut alții vreo glumă mai deocheată, cert este că absorbiți total de pitorescul jocului, câinii din vecini și-au făcut datoria potolindu-și foamea cu carnea (deja tranșată
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
bilă, undeva prin burtă, cancer care i s-a răspândit în oase, plămâni și creier, încât până la urmă n-a mai contat de unde pornise. S-a stins în patul lui, după șase luni de suferință. Noi locuiam în cele trei cămăruțe întunecoase din spatele recepției. Când m-am născut eu, eram cinci cu toții. Prima care s-a dus dintre noi a fost bunica, dar eu eram bebeluș și nu-mi amintesc nimic. Se pare că a murit de inimă. A urmat tata
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Din 2000 stă și ea în casa-adăpost de pe Brâncoveanu, cu soțul, fratele și copilul de trei ani. A mai plecat de acolo, iar a revenit, din nou strada și iarăși azilul... Ce-și dorește din tot sufletul e măcar o cămăruță undeva, fie și într-un pod sau o pivniță, dar să fie a ei, a familiei pe care o iubește și pentru care suferă. Locatari între trei luni și 80 de ani Asistentul Cristian Rusu îmi înfățișează tabloul social al
Agenda2005-28-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283932_a_285261]
-
fragilă, De-al ei parfum îți amintești străine? Din cartea-i veche, ai mai întors o filă? În noaptea de safir mi-i dor de tine, Iar luna palidă, înlăcrimată mă privește, Alung cu-n zâmbet tăcutele suspine, Și-n cămăruța inimii iubirea înflorește. Când vălul rece al tăcerii iar s-așterne, Aș vrea ca-n visul meu feeric tu să vii, Prin pulberea de stele al iubirilor eterne, Doar tu iubite, călăuză tainică sa-mi fii. Referință Bibliografică: Frigul vieții
FRIGUL VIEȚII de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384861_a_386190]
-
am rostogolit, m-am prăbușit pe podea. - Pătruleee!... - răzbătu de afară aceeași voce bărbătească. - Cine o fi la ora asta că doar nu este dimineață!? - Aprinde lumânarea de pe măsuța de la capul patului. Acolo-i și chibritul. O lumină firavă inundă cămăruța, apoi tânărul aprinse lampa din cui. - Pătrule!... Trezește-te odată, Pătrule, că mă prind zorii zilei și am o vorbă doar să-ți spun! - Cine îmi strică odihna, acum, în miezul nopții? - și se duse la fereastră. Trase perdeaua de
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
În casă miroase a plăcintă de prune și pâine coaptă, tocmai scoase de la cuptor, o minune ! El a bătut pita , apoi au așezat-o în covată, au acoperit-o cu o pânză de cânepă curată și au dus-o în cămăruță, la răcoare. Se sculaseră cu noaptea-n cap , el să ardă cuptorul, ea să frământe aluatul. Aveau încă mult grâu și nu cumpărau decât arareori pâinea. Veneau nepoții și făcuseră lichie cu brânză și alta cu măr, iar pentru băiatul
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
plită. Adăugă ibricul cu apă fierbinte de pe marginea ploatănului. Le acoperi, să fiarbă. În perete, ceasul ticăia secundele prin care cei doi adunau timpul , trăindu-și călătoria... El mai băgă un lemn pe foc, mestecă în crăticioară și aduse din cămăruță castraveți , ceapă , roșii. Făcu salata . Apoi tăie pita. Ea întinse măsărița și așeză farfuriile și furculițele. Apoi porționă mâncarea în cele două farfurii. Se așezară la masă. Tăcuți. Ușa deschisă larg, permite aerului rece să intre. Medi , cu lăbuțele pe
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
o privește amenințător și părăsește încăperea înjurând printre dinți: -Dumnezeii mamii voastre, vă omor pe toți!...și pleacă din nou către cărciumă. Magdalena rămâne tristă și golită de suflare, se ghemuiește-ntr-un colț pe patul din capătul chilerului, o cămăruță unde dormeau cele două fete, frigul o pătrunde și trage cu o mână cerga groasă peste picioare, închide ochii și încearcă să adoarmă. În același timp fetele smotoceau un pisoi la gura sobei răzând zgomotos. Ana dormea în pătuțul ei
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
ușă, care dădea într-o cameră aflată în semi obscuritate. Cât timp bărbatul s-a uitat în jur să se familiarizeze cu lucrurile, care erau puse într-o anumită ordine, Camelia a încuiat ușa de la intrare. A revenit repede în cămăruța depozit, l-a prins pe Andrei de mână,apoi i-a spus simplu : -Iubește-mă! Puțin descumpănit, i-a prins fața în mâini, a pupat-o pe frunte, apoi a strâns-o în brațe, așa cum un părinte își îmbrățișează copilul, care
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
gât. Apoi mi-a povestit cum a plecat. S-a ținut de ăștia să-l despăgubească, a zis. Că așa scria la lege. Ei nu, că li s-a dat locuință, că așa și pe dincolo... Chichineața aia cu două cămăruțe pentru cinci persoane o numeau ei locuință, a ținut să adauge!... Atunci s-a înfuriat și i-a scris lui Genscher. A scris toată povestea, cum s-a priceput mai bine, și i-a trimis-o. Fără altă adresă, căci
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
cu Înghițituri mari, ca un Înecat. Fata o zbughise pe coridor, sughițând În plâns, iar el coborî treptele Încet, cu pași Îngreunați. Când ajunse la capăt se uită În sus, către stele. Văzu o lumină ieșind de la una din ferestrele cămăruțelor și lunecând Încetișor spre capătul coridorului acoperit, urmată de o formă nedeslușită. Erau umbrele unor umbre. Pentru o clipită, flacăra opaițului, plecată sub o adiere de vânt, lumină un obraz descoperit. Dar imediat umbra o Înghiți, ascunzând-o vederii. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
beznă. Își roti capul În jur, căutând zadarnic un reper: cele patru laturi ale clădirii erau perfect identice, cu șirurile lor de ferestre acoperite cu pânze. Pentru o clipită, Încercă imboldul de a se Întoarce sus și de percheziționa toate cămăruțele. Pentru a face asta, se putea prevala de autoritatea sa. Aruncă o privire spre Porta Carraia, cântărit iute timpii. Dacă s-ar fi grăbit, ar fi putut să ajungă la palat, să de alarma și să revină cu o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
impasibil, ca și când acele observații nu l-ar fi zguduit În nici un fel. — Pentru că nu există moștenitori la tronul imperial, nu-i așa? mai zise Dante. Ori sunt În eroare? Sienezul Își ridică preț de o clipită ochii spre ferestrele de la cămăruțe. Fu doar o scânteiere, iar apoi privirea Îi reveni asupra lui Dante, cu aceeași indiferență dinainte. Fu suficient pentru ca poetul să se Întoarcă brusc, aruncând o privire rapidă În jur. Nu văzu nimic, Însă, dintr-o dată, Paradisul apăru iluminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din răsputeri, fără să Îi pese de ultimele vase de ceramică, care se prăbușeau pe dușumea, spărgându-se cu mare zgomot. În cele din urmă structura cedă, rotindu-se spre Înăuntru, În timp ce priorul, Împins de propriul său elan, cădea În cămăruța Întunecată care se deschidea Înapoia prăvăliei. Se ridică la loc nerăbdător, privind de jur Împrejur. Făcu un gest de dezamăgire când descoperi că era pustie. Undeva, sus, era un soi de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta, tinere! - spuse cu obidă Cosette. Crezi că stau aici de bună voie? Aș! Nu ți-aș dori să fii în locul meu! Neavând ce spune, Broanteș sorbi firesc din ceșcuță. Atât mi-a mai rămas - oftă țigăncușa privind în jur. Cămăruța asta, bulendrele și ce mai vezi pe-aici. Și câte n-am avut! Știi, de pildă, de la cine am ligheanul ăsta? Broanteș dădu din cap că nu. — De la Sobieski - spuse cu nostalgie Cosette. Ce om! Fala creștinătății! Da’ știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu în capul oaselor. — Preacuvioase - șopti Iovănuț cu ochii umflați de nesomn - rogu-te, întoarce-te pe cealaltă parte, că faci tare urât! — Cum am făcut? - glăsui Metodiu. — Iac-așa - răspunse Iovănuț. Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! Episodul 162 VISUL SURORILOR ACETOASA în cămăruța lor de la catul întâi, strâmtă, întunecoasă, cu o fereastră care nu dădea spre nimic, surorile Acetosa se dezbrăcară pe tăcute, își luară cămășile de noapte catolice și se vârâră zgribulite în patul lor mirosind a crepuscul. Prima care visă fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trezeau în ea vagi nerăbdări și fierbințeli în valuri. De vreo săptămână, dacă închidea ochii, zărea de fiecare dată în dosul pleoapelor fie cicatricea lungă, dreaptă rămasă în urma unei înfruntări cu sârbii (1613î pe pieptul lui Hadjin-Pașa, cel care în cămăruța ei din Stambul îi aducea baclavale și halva, fie mustața lăsată subțire, după moda europeană, a beizadelei Gheorghiță, care pândea de după moscheea de vizavi când ieșea pașa și intra el, mâncând apoi, cu râs mare zaharicaiele prostului de turc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
amintesc brusc visul: e ca o mișcare fină în creier. După asta, totul devine clar precum ziua. Visul mă duce mulți ani înapoi. Dar totul e ca și cum s-ar fi petrecut ieri. Părinții mei m-au vizitat pe neașteptate în cămăruța mea cu chirie - să mă acuze că am ales un drum greșit în viață. Mama regretă că m-a născut, ar fi putut să mă avorteze. Avea lacrimi în glas. Căutam în servietă caietul meu de elev să i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
meu. Dar mama plângea și vedeam cum îi cădeau lacrimile pe mâinile ei frumoase. Era un vis ciudat, mama nu plânsese niciodată în prezența mea. Visul se rătăcise printre adevăratele evenimente ale vieții noastre. În realitate, mama venise odată în cămăruța mea cu chirie, pe care eu o numisem „atelierul meu“. Mama avusese un coșmar: un străin venise în vizită în țara noastră, se îndrăgostise de mine și fugisem departe, într-o țară al cărei nume ea nu-l cunoștea. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fost imposibil să mă viziteze. Ea nu avea cum să știe că acel coșmar al ei semănase o sămânță în inima mea, sămânță care va da flori și fructe. Nu mult după acea vizită unică, m-am mutat definitiv în cămăruța cu chirie și nu m-am mai întors niciodată acasă. Începusem să-mi vând desenele și să studiez Artele Plastice. În cămăruța mea puteam să fac tot ce nu-mi era permis în casa părinților: să mă dedau cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sămânță care va da flori și fructe. Nu mult după acea vizită unică, m-am mutat definitiv în cămăruța cu chirie și nu m-am mai întors niciodată acasă. Începusem să-mi vând desenele și să studiez Artele Plastice. În cămăruța mea puteam să fac tot ce nu-mi era permis în casa părinților: să mă dedau cu totul iubirii, artei și prieteniei. Fericirea mea era creată de mine și nu depindea decât de mine s-o transform într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
numai ca să mă ridic din nou. „Ce se întâmplă cu mine?“, întrebam vărsând în sala de baie. Mâncarea mea se compunea din două chifle și un iaurt. Nu mă simțeam bine și nici Nunu. Într-o seară a venit în cămăruța mea, între timp nu mai locuiam împreună, închiriase un adevărat atelier, pe aceeași stradă cu mine. - Cum a fost la școală? - Chiar îți pasă de asta, am răspuns furioasă. - Ce vrei să spui cu asta? - Du-te mai bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]