686 matches
-
vei plăti toate datoriile și vor trece șapte ani, vei fi din nou liber". Și fiul, disperat, a răspuns plângând: "Dar nu pot să suport nici măcar șapte zile, ai milă de mine, pentru că toate mădularele mă ard și mă dor". Cămătarul, plin de răutate, a strigat: Acum vei munci cu stăruință, căci adu-ți aminte cum ai putut să-ți petreci zilele și nopțile timp de șapte ani în destrăbălare, acum trebuie să muncești pentru cei șapte ani. Să știi că
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
care se pierduse". L-a îmbrăcat apoi cu cele mai alese haine și întreaga zi s-au bucurat, iar a doua zi de dimineață, el a dat fiului său un sac de arginți cu care să-i plătească pe toți cămătarii cărora le era îndatorat și, când fiul său s-a întors, el i-a spus: "Fiul meu, vezi bine că este ușor ca, ducând o viață destrăbălată, să faci datorii pentru șapte ani, dar plata lor este foarte grea prin
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cu toate turmele lui". Apoi Iisus s-a întors către cei bolnavi și le-a spus: "Vă vorbesc în parabole ca să puteți înțelege mai bine cuvântul lui Dumnezeu. Cei șapte ani de mâncare, băutură și viață desfrânată sunt păcatele trecutului. Cămătarul rău este Satana. Datoriile sunt bolile. Munca grea reprezintă durerile. Fiul risipitor sunteți voi înșivă. Plata datoriilor este aruncarea afară din voi a diavolilor și bolilor și vindecarea trupului vostru. Sacul de arginți primit de la tatăl este puterea divină eliberatoare
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
preface în Împărăția divină a Cerurilor, dacă Fii Omului o lucrează împreună cu îngerii Tatălui divin Ceresc. Pentru că vă spun, este mai bine ca fiul să-și asculte tatăl și să supravegheze slujitorii tatălui său în câmp, decât să devină îndatorat cămătarului cel rău și să trudească și să asude în sclavie, pentru a-și plăti toate datoriile. Astfel, este mai bine ca și Fiii Omului să asculte legile Tatălui lor divin Ceresc și să lucreze împreună cu îngerii Săi în Împărăția Sa
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
stătea puțin mai altfel, fiindcă altfel nu-mi explic de ce aveam atâția negustori de toate națiile. Și-i scriu aici direct cu pixul pe frații Țurea : Luigi - brutărie, Mitică și Năstase - băcănie, Costică - cârciumă. Mai erau Fotache Ștefăniu, negustor și cămătar, frații Ghiță și Alecu Gheorghiu, negustori specializați în pește apoi, după primul război mondial, Mitriță Ciubotaru - băcănie și textile, Costică Drăgan - articole de lux între care nu lipseau pompele de stropit și gramofoanele. Era și pâine, renumită sau nu, oricum
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se va aprinde, și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămînea văduve, și copiii voștri vor rămînea orfani. 25. Dacă împrumuți bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar, și să nu ceri camătă de la el. 26. Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui; 27. căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul: cu ce are să se culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
n-au găsit nici urmă de deșert sau vreun semn că o ființă omenească ar fi trecut, înaintea lor, pe-acolo. Într-o noapte, pe la începutul lui octombrie, "vîntul din sud" devine, brusc, șovăielnic, abia tîrîndu-se printre platanii de pe strada Cămătarilor, după care se oprește. Se așterne o liniște nefirească, atmosfera se limpezește și, curând, apar pe cer stelele, curate, strălucitoare, ca desenate cu mâna. De peste tot se aud, atunci, pocnete de obloane ridicate. Asybariții deschid larg ferestrele, ca să intre în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
erudiție pestriță. De altfel, cum n-are pacienți (cînd are vreo suferință, soția lui, Nelly, trebuie să apeleze la alt medic, "eu sunt psihiatru", îi amintește, sec, doctorul Luca), își petrece după-amiezile, în afară de marți și vineri, prin anticariatele de pe strada Cămătarilor, interesîndu-se de limbile vorbite în Africa, de ritualurile budhiste sau de tainele chiromanției. La ce-i serveau toate acestea? s-a mirat sincer Julius. Răspunsul l-a surprins: "Am mers prin viață ca pe o stradă plină de câini, fără
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de secetă și înroșite de flori puternic mirositoare. În biblioteca Monseniorului, Julius n-a găsit nici o carte în care să se vorbească despre asemenea excepții. Și nici prin anticariate, în ciuda faptului că s-a dus de multe ori pe strada Cămătarilor, special în acest scop. Ceva vag a auzit de la bătrânul custode, dar pe atunci nu-l interesa problema. Avea cu totul alte preocupări și nu apucase să stea de vorbă cu doctorul Luca pentru a căpăta gustul curiozității. 27. M-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ai intrat, e aproape imposibil să mai ieși", l-a avertizat doctorul Luca pe Julius, explicîndu-i că nucleul feminin organizat de consoarta sa "are ceva de sectă însetată de adepți". Una din aceste femei singure e o văduvă de pe strada Cămătarilor. A fost frumoasă, probabil, în tinerețe, dar acum are un fund uriaș, ca Venerele din epoca de piatră. Alta a fost măritată cu un comerciant de dulciuri care a părăsit-o. Ca specialistă în mineralogie, a făcut parte din numeroase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
La început, copiii din Asybaris s-au bucurat să vadă stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o tabără militară în marginea de nord a orașului. Veneau, încîntați, să se joace cu ei. Prindeau din brațul râului, ce trece prin apropierea străzii Cămătarilor, peștișori pe care îi ofereau ca pradă și scoteau țipete isterice de câte ori pescărușii coborau să-i înhațe din palmele lor. Spectacolul și veselia au încetat, însă, în ziua când un pescăruș și-a înfipt pe neașteptate ciocul în ochiul unui
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dezvăluiau clienților viitorul, iar oamenii de ordine umblă, doi câte doi, înarmați și pregătiți să se folosească de arme dacă e cazul, căci pescărușii au ajuns să fie din ce în ce mai obraznici și mai agresivi. Acum pot fi văzuți și pe strada Cămătarilor unde cele mai multe magazine au închis, din lipsă de clienți. Anticariatele, îndeosebi, au fost lăsate de izbeliște, deoarece nimeni nu se mai interesează de vremurile vechi. Julius s-a numărat printre ultimii mușterii. A colindat anticariatele vrând să cumpere toate cărțile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
autodistruge. Statele Unite au nevoie de teologie și geometrie, de bun-simț și decență. Impresia mea este că ne clătinam pe marginea unui abis. — Ignatius, mâine va trebui să merg la Casa de Credite. Nu vreau să avem de-a face cu cămătarii aceia, mamă. Ignatius căuta pe dibuite în borcanul în care țineau prăjituri. Până la urmă o să ivească ceva. — Ignatius, scumpule, ar putea să mă bage la-nchisoare. — Uite ce e, dacă ai de gând să faci una dintre scenele tale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
imediat, în persoana unui bărbat de vârstă medie cu un burdihan masiv, ochi mici și față roșie. Gesturile bărbatului atrăgeau atenția la fel de mult precum o făceau cuvintele sale. Bărbatul, își dădu seama Porfiri, recita un monolg dintr-o piesă în fața cămătarului. Deși actorul, fiindcă Porfiri îl identificase deja ca pe un profesionist al scenei, își ținea privirea în pământ, acesta era totuși în stare să obțină un efect puternic doar prin intermediul interpretării sale vocale. Cu toate că monologul părea mai degrabă monoton, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
al scenei, își ținea privirea în pământ, acesta era totuși în stare să obțină un efect puternic doar prin intermediul interpretării sale vocale. Cu toate că monologul părea mai degrabă monoton, fiecare cuvânt era enunțat cu claritate, iar vocea interpretului umplea întreg magazinul. Cămătarul, un individ slab ca scheletul care evident credea că era de prost gust să apară prea prosper sau bine hrănit în fața clienților, aștepta cu capul plecat sfârșitul recitalului, cu un zâmbet forțat înghețat pe trăsăturile sale. Mâinile sale, în mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aș face pentru un blid de supă de varză! Sunt așa de flămând că aș putea mânca o căruță. Hopa - vine cineva, trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri. Actorul, duhnind a votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de ruble, mârâi cămătarul, făcând chitara să rezoneze în timp ce o punea jos. ă Douăzeci! Hoțule! Băutor de sânge! Jidanule! M-a costa de zece ori pe atâta. I-a aparținut lui Sarenko. ă Douăzeci de ruble. ă Numai monolgul singur face douăzeci de ruble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
i-a aparținut lui Sarenko, îți voi da douăzeci și cinci. ă Ai cuvântul meu. ă Douăzeci și două. ă Douăzeci și două. Omul ăsta are o inimă de piatră, strigă actorul, cerând ajutorul lui Profiri. ă știi cum merge treaba, spuse cămătarul. Îți pot da numai cât cred că voi primi pe ea. ă Vei primi mai mult de douăzeci și două pentru ea. Cel puțin o sută. ă Douăzeci și două. Vrei, bine. Nu vrei, bine. ă Foarte bine. Aveți grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vă suge sângele, îi spuse actorul într-un aparte tare lui Porfiri. Actorul își luă bani și se retrase cu un pas, dar nu plecă. Era ca și cum ar aștepta ceva. Porfiri îi simți prezența în spatele său în timp ce îi dădea chitanța cămătarului. Fața galbenă din spatele tejghelei îl privi cu suspiciune. ă Aveți banii? Porfiri puse jos o bancnotă roșie de zece ruble. Se uită peste umăr doar pentru a-l zări pe actor privindu-l cu insistență. Celălalt bărbat îi arătă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Aveți banii? Porfiri puse jos o bancnotă roșie de zece ruble. Se uită peste umăr doar pentru a-l zări pe actor privindu-l cu insistență. Celălalt bărbat îi arătă un zâmbet din reflex și se înmuie la față. Cămătarul se întoarse cu o grămadă de cărți, legate împreună cu o ață. ă Nu sunteți Virginski, spuse cămătarul. ă Ați putea să tăiați sfoara, vă rog? Aș vrea să examinez cărțile mai cu atenție. ă Nu sunteți Virginski, repetă cămătarul. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pentru a-l zări pe actor privindu-l cu insistență. Celălalt bărbat îi arătă un zâmbet din reflex și se înmuie la față. Cămătarul se întoarse cu o grămadă de cărți, legate împreună cu o ață. ă Nu sunteți Virginski, spuse cămătarul. ă Ați putea să tăiați sfoara, vă rog? Aș vrea să examinez cărțile mai cu atenție. ă Nu sunteți Virginski, repetă cămătarul. ă Cine este Virginski? ă Bărbatul care a amanetat aceste cărți. ă Ce mai contează? Doar eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
față. Cămătarul se întoarse cu o grămadă de cărți, legate împreună cu o ață. ă Nu sunteți Virginski, spuse cămătarul. ă Ați putea să tăiați sfoara, vă rog? Aș vrea să examinez cărțile mai cu atenție. ă Nu sunteți Virginski, repetă cămătarul. ă Cine este Virginski? ă Bărbatul care a amanetat aceste cărți. ă Ce mai contează? Doar eu îi plătesc datoria. Am banii să îi răscumpăr bunurile în numele său. Vă rog tăiați sfoara! Cămătarul ezită, trăgându-și obrajii și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu atenție. ă Nu sunteți Virginski, repetă cămătarul. ă Cine este Virginski? ă Bărbatul care a amanetat aceste cărți. ă Ce mai contează? Doar eu îi plătesc datoria. Am banii să îi răscumpăr bunurile în numele său. Vă rog tăiați sfoara! Cămătarul ezită, trăgându-și obrajii și mai mult pe fața sa de cap de mort. Toată vitalitatea îi era concentrată în ochii săi, care erau pironiți pe Porfiri în timp ce strecură un cuțit sub ață. Primele patru cărți erau, traduse în rusește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu vă pară. ă Eu sunt un magistrat. ă Ah! ă Mă aflu aici cu treburi de poliție. ă Vă doresc... Dar actorul părăsi prăvălia fără să-și termine salutul. Simțindu-se straniu compromis de întâlnire, Porfiri se întoarse la cămătar. Bărbatul îl întâmpină cu o privire impertinentă. Acei ochi, intenși, închiși și foarte vii, păreau pe moment mai obsceni decât orice din Cele unșpe mii de vergi-ne-bune. ă Acest Virginski, începu Porfiri. ă Pavel Pavelovici. ă Înțelegeți acum că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
decât orice din Cele unșpe mii de vergi-ne-bune. ă Acest Virginski, începu Porfiri. ă Pavel Pavelovici. ă Înțelegeți acum că este o treabă a poliției. ă Nu știu nimic despre asta. ă Puteți să îmi faceți o descriere a lui? Cămătarul ridică din umeri. ă Este cumva mai înalt sau... cum să vă spun? - diminutiv? ă Nu neapărat. ă Înțeleg. Deci nu are nimic distinctiv în înfățișarea sa? ă Păi e palid la față și se comportă în general prost, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]