10,188 matches
-
un viespar scăpat în pădure ca niște animale chinuite Poem cu două cămăși și două finaluri Adei Ne dăm seama de fapt mai mult presimțim că în curînd se va aprinde nisipul și noi încă n-avem țesute și pregătite cămășile pentru fugă cum Mumele noastre duioasele noastre gherghine mult prea îndepărtate sunt acum de tinerețile lor cînd mîinile lor neîntrecute erau ne-am grăbit înspre maluri aici bătrînul pescar își făcea datoria împărțea cămăși pentru foc în stînga și-n
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
încă n-avem țesute și pregătite cămășile pentru fugă cum Mumele noastre duioasele noastre gherghine mult prea îndepărtate sunt acum de tinerețile lor cînd mîinile lor neîntrecute erau ne-am grăbit înspre maluri aici bătrînul pescar își făcea datoria împărțea cămăși pentru foc în stînga și-n dreapta iar pe cînd noi doi am ajuns îi mai rămăsese doar una primește-o repede i-am spus ei e de dar eu știind că mă pot îmbrăca și în cămașa acestei poeme
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
datoria împărțea cămăși pentru foc în stînga și-n dreapta iar pe cînd noi doi am ajuns îi mai rămăsese doar una primește-o repede i-am spus ei e de dar eu știind că mă pot îmbrăca și în cămașa acestei poeme pentru ca atunci cînd nisipul va arde cu flăcări înalt vineții să poată fi jucată la zaruri și cîștigată numai de cel ce știe să piardă asumîndu-și înfrîngerea (cum o victorie vîndută) ca pe un dar. Valea cealaltă Pe
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
i-a vorbit vreodată urât lui tataie. Îl ceartă doar când se așează la masă, fiindcă își pune mereu ciorbă pe el: “Hai, mă, Niculae, iar ai pus pe tine?!”. Tataie râde rușinat, iar data viitoare pune din nou pe cămașă măcar niște sos, dacă nu ciorbă. Tataie e supergospodar. Și acum, când are deja peste 80 de ani, se scoală la 4 dimineața și aleargă non-stop. Mă ia cu leșin când dau telefon și aflu de la mamaie că el e
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
-mi intră textul în almanah... Va să zică, Bucurenci e de departe cel mai fițos om pe care-l cunosc. Nu mai știu pe nimeni care să-și asorteze cu atîta conștiinciozitate ghiozdanul de laptop cu mașina, mașina cu cravata, cravata cu cămașa și cămașa cu șireturile. Nu mai știu nici un bărbat care să spargă atîtea camioane de bani pe țoale și n-am mai auzit nici un alt domn tuns periuță spunînd că are programare la hair-stylist, ca să-l fileze nu știu cum. Nici măcar nu
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
textul în almanah... Va să zică, Bucurenci e de departe cel mai fițos om pe care-l cunosc. Nu mai știu pe nimeni care să-și asorteze cu atîta conștiinciozitate ghiozdanul de laptop cu mașina, mașina cu cravata, cravata cu cămașa și cămașa cu șireturile. Nu mai știu nici un bărbat care să spargă atîtea camioane de bani pe țoale și n-am mai auzit nici un alt domn tuns periuță spunînd că are programare la hair-stylist, ca să-l fileze nu știu cum. Nici măcar nu bănuiam că
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
sunt cuvintele pe care le-a folosit. Povestea asta cu oamenii care m-au avertizat în legătură cu “aia”, cu “ceilalți”, s-a repetat de multe ori. “Aia nu sunt la fel de primitori cum suntem noi. O să te împuște doar ca să-ți ia cămașă din spinare. Să n-ai încredere în ei!” N-am știut niciodată ce să fac în fața prejudecăților, mai ales atunci când ele vin din partea cuiva care m-a primit la el în casă și mi-a dat să mănânc. Mai des
Frica de oameni by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82391_a_83716]
-
s-a suflat praful de pe multe codice. Într-un târziu, a fost adus din Canada un mare vânător, căutător de urme, un ultim mohican, în felul lui, care și-a instalat cartierul general într-o pădure, și-a sumes mânecile cămășii roșii cadrilate și a purces la treabă. În ținutul lăsat, cu încăpățânare, de localnici în sălbăticia dintâi, jeep-urile, carele de televiziune, armatele de oameni preocupați să facă bani din orice au creat o stranie forfotă distrugătoare. După o vreme
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
că nu le îmbrăca decât vara, la început, ci din cu totul alte motive. îi plăcea omului să se simtă la largul lui și iarna sau vara, când îl apucau pandaliile socotelilor, umbla forfotă prin camere, numai în izmene și cămașă, scoțând o notă de ici, din cine știe ce dosar uitat în vreun sertar, o fițuică din cine știe care fund al pantalonilor, căci "aritmetica lui se făcea cu bătaie de cap", cum obișnuia el să spună, glumind. Într-una din zilele acestea de
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
cu pușca sub braț și cu vergeaua în cealaltă mână. Nici dumnealui nu i-a convenit bine treaba asta, că prea era ca ursul ăla purtat de țigani la panorame. Păros-păros și cu un burdihan pe care nu-l cuprindea cămașa, prea scurtă și prea îngustă. Parcă se afla gol sau și mai anevoie, numai în izmene, fără cămașă. Că atât se ivea din partea dumnealui îmbrăcată, niște burlane albe, cu beteliile atârnând pe dușumea ca niște capete de macaroane fleșcăite. își
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
asta, că prea era ca ursul ăla purtat de țigani la panorame. Păros-păros și cu un burdihan pe care nu-l cuprindea cămașa, prea scurtă și prea îngustă. Parcă se afla gol sau și mai anevoie, numai în izmene, fără cămașă. Că atât se ivea din partea dumnealui îmbrăcată, niște burlane albe, cu beteliile atârnând pe dușumea ca niște capete de macaroane fleșcăite. își aduse aminte că a avut discuție mare în privința adoptării izmenelor scurte, a chiloților. Cică nu i-ar îmbrăca
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
lui Petru de sub perna pe care și-o trage tot timpul nopții peste cap, și ea tot timpul alunecă, lăsându-i urechea nevrotică deschisă la cel mai mic zgomot. Dar mâna mi-a bâjbâit în gol, nici un deșteptător, nici o noptieră, cămașa de noapte udă, ca totdeauna și, în loc de trupul îngreunat de somn și de vârstă, al lui Petru, stânga s-a lovit de un perete, am auzit fâșâitul tencuielii vechi căzând pe cearșaf și memoria a urcat instantaneu,odată cu mirosul stătut
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
simplul fapt că ai reînceput să înșiri pe hârtie cuvinte, că se văd mici semne de viață, anemice fire de iarbă pe care le calci absent în picioare în următoarele 10 secunde, ar fi o semi-victorie. își încheie nasturii de la cămașă, își potrivește cureaua. Gesturi comune dintr-un trecut mort, diagrama fierbinte a unor ani când credeai că fiecare cuvânt, fiecare vers, făceau gaură-n cer. Și cerul era aici, aproape, la îndemână, scurgându-i-se pe piept, pe coapsele umede
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață! romanță desuetă vioara mea de antracit cât te-am iubit cât te-am iubit cădeau căldurile pe noi uitam ades să te despoi și te sorbeam ca pe-o cireașă înrotunjindu-te-n cămașă spărgând hotarele-n păcat pruncia ta s-a despicat că prea-nchiseseși în secundă triunghiul care te fecundă acum am morții mei în spate și mă retrag pe de-a-ndarate în veacul spelb în sporul scit - fecioara mea de antracit ritual
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
mazăre un câine flămând l-ar putea da gata dintr-o înghițitură ce agonie, se plânge bărbatul (ieșind în genunchi din tavernă spre cimitir) ce agonie, exclamă femeia (și embrionul din pântecul ei recade). Te trezești din somn într-o cămașă însângerată care scâncește. Din volumul , în pregătire la Ed. Cartea Românească
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
mai fac nu fiți îngrijorați nu mai dați telefoane sunt bine mulțumită radioasă am realizat tot ce-am vrut am multe planuri totul merge ca pe roate de tristețe singurătate zădărnicie de mult am uitat doar că nu știu de unde cămașa asta de sârmă ghimpată pe care nu mai pot s-o dezbrac e vremea să te pregătești pentru iarnă să te instalezi în sfârșit în viața ta ca într-un fotoliu confortabil tu care doar să stai pe marginea scaunului
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
străini care se vor tăia în cuta lăsată de tine, în golul din care, rupt în bucăți, mă voi trezi să te țin în brațe, așa cum făceam cînd te luam de sub duș, trup în care intram mistuit ca în flăcări cămașa lui Nessus, un pot de arginți lustruiți de degetele care au alergat peste sănii tăi ca peste niște podoabe ascunse, un fluviu albind de secetă ca-n pat absența atît de vie a trupului tău; un abur amar de cafea
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
au început să care gălețile cu apă să umple golul. Lui îi picurau acum lacrimile în acest clopot întors. La fel cîteva păsări au presărat din cer busuioc și gențiane în apa în așteptare. Cînd bătrînul călugăr i-a înmînat cămașa aceea lungă și albă el, palid, zîmbea în vîrful dealului. Fericit că va fi în sfîrșit botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh. Cîte puțin despre taină ,Cel ce se vede pre sine are o bucurie mai
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
sunetul rămas într-o ureche tăiată cealaltă cu uguitul unui porumbel conservat într-un melon metafizicele mijloace de circulație se despart lăsând în urmă vâlvătăi de culori incendiind câmpuri imense de grozamă ce întâmplare penibilă exclamă veștejitele testicole pierdute în cămașa de noapte a bătrânului academician cu insignă de estet
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
Nicolae Tzone iată iată ce frumos strălucește cuțitul de vînătoare de tauri sîngele ca o cămașă fără nasturi ca o pînză de in necusută o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește sîngele apă bună de băut pentru versurile care nu mor niciodată culcuș pentru literele care
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
care este poemul secund și jumătatea din stînga a capului meu spune la revedere jumătății din dreapta a capului meu fiecare dintre ele știe că va avea altă biografie alt destin că va dormi pe o altă pernă într-o altă cămașă de iluzii și sînge întunericul are două guri are două țeste sexul are două patrii două capitale în care să se prăvălească precum cozile de balene în oceanul fosforescent ora are minutul dublu și ea este dublă și timpul este
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
întuneric, luându-l cu ea. Ceea ce-mi lăsase -, o încă închegare de cărnuri putrinde pe niște oase sfărâmicioase, îmbrăcate cu sobră eleganță, ca pentru o solemnă recepție într-o academie celestă de membri înveștmântați terestru, cu pantaloni, surtucuri și cămăși cu cravată - nu voiam să văd. Doream să-mi păstrez în amintire, nevoalată de alte impresii, imaginea celui de-atunci când, pe ușa care parcă se deschidea de la sine, își făcea loc, vâslind cu mâinile amândouă, ca un înotător, printre cei
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
mototolită rău și de matricola smulsă de pe mâneca uniformei sau a paltonului. Or, toate acestea aveau să dispară oricum ca suflate de uragan la intrarea la Facultate. Oricât le-ar fi îngrijit, spălat și călcat gospodinele casei, hainele, costumele și cămășile bărbătești de dinainte de apariția țesăturilor cu fire de plastic în ele au avut un numitor comun: erau șifonabile și, cel mai adesea, mototolite bine. Portretul-robot al bărbatului tânăr din anii '50 arată cam așa: un lungan cu ciuf destul de mare
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
Portretul-robot al bărbatului tânăr din anii '50 arată cam așa: un lungan cu ciuf destul de mare pieptănat cu îngrijire pe spate și dat cu briantină, proaspăt bărbierit și stropit cu colonie ieftină, într-un sacou lălâu din care se ițește cămașa șifonată cu vârfurile gulerului îndoite în sus din lipsa balenelor (acestea aveau și ele să apară, îmbunătățind aspectul general, dar ceva mai târziu); fix la mijlocul acestui guler încheiat strașnic până la ultimul nasture, un nod cât unghia degetului mare - moda, deh
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
iapă, ci cu vîntul!" - Dumitriu, p. 38, r. 23: "pe ăsta nu l-a făcut iapă cu armăsar, ci o iapă cu un vînt turbat!"; Vinea, p. 248, r. 20-21: "... flăcăului celui zdrențăros" - Dumitriu, p. 40, r. 5: "...flăcăului. În cămașă de cînepă și ițari de dimie rupți în genunchi, încins cu un brîu lat"; Vinea, p. 248, r. 25-27: "Un mușchi zvîcni pe obrazul boierului: biciul șuieră prin aer cu un pocnet uscat și-l plezni pe flăcău peste obraz
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]