251 matches
-
considera "săpunari îmbogățiți". Fiul lui Matei, colonelul în rezervă Gh. Eminescu confirmă: "Avea pentru Condeești o atitudine disprețuitoare. Se socotea superior, în erarhia socială. El nu-și mai amintea de Țăranul Gh. Eminovici, din Călineștii lui Cuparenco, ci numai de căminarul Gh. Eminovici, de la Ipotești, și de stolnicul Iurașcu, bunicul lui. Într-un cuvînt, Matei Eminescu se simțea mîndru de această mică boierie autohtonă"4. De obîrșie aristrocrată se pretindea și soră-sa, Henrieta, chiar în momentele cele mai grele din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Să revenim la Gh. Eminovici. Deși căpătase rang mare, el se ținea conștiincios de gospodăria lui Balș și se adresa locțiitorului său, Hurmuzake, în termeni umilitori. Iată cîteva titluri, de la scrisorile sale, din toamna anului 1841, deci după ce fusese făcut căminar: "Milostive stăpîne, cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
toamna anului 1841, deci după ce fusese făcut căminar: "Milostive stăpîne, cucoane Constandine!"; "Milostivul meu întocmai ca un stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați pe scara socială se lăudau cu moșii, case, dughene, hanuri; unii aveau și biserică, iar Eminovici, deocamdată, nu avea nimic. Însă, pentru că fără acestea el nu se putea urca, a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui Eminovici, de lîngă Uspenia, ca chiriaș, pînă la 26 octombrie, iar Gh. Eminovici a plecat, cu familia, la Ipotești. Întemeiez această afirmație pe o jalobă făcută de Eminovici, către judecătoria ținutului Botoșani, la 8 ghenar 1849, și în care căminarul dă relație tocmai pentru cele petrecute, în aprilie 1848: "Casele mele ce le am în acest oraș Botoșani (s.n.) închiriindu-le Dum-sale doctorului Alecu Jian, 405 vedre spirt ce le aveam în pivniță acolo, pe o scurtă vreme, le-am
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nul Domnesc. Acesta stabilise, pînă acum, că pentru Orășeni, Epitropia Sf. Spiridan mai avea de dat Ralucăi Eminovici, un rest de 1388 galbeni și 9 lei. Față de această situație, Divanul Domnesc a hotărît: "Fiindcă moșia Ipotești de la ținutul Botoșani, a D. Căminar Georgi Eminovici, era scoasă în vînzare prin mezat, spre îndestularea D. cc. Efrosina Petrino, creditoarea amanetară în zisa moșie Ipoteștiul, cu soma de 2500 galbini, s-au slobozit arătații 1388 galbeni și 9 lei, în plata datoriei cătră D cc
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
galbeni și 9 lei, în plata datoriei cătră D cc. Efrosina Petrino, și, în locul D. cc. Petrino, prin lucrările Divanului, s-au asigurat pretenția Ursoianului, cu aceleași drituri cu care să găsă. D.-ei cc. Petrino, încît exoflisindu-se datoria D. Căminar Eminovici către D-ei cc. Petrino, mezatul vînzării moșiei ce era în îndeplinirea licitației de 40 zile au contenit, pînă ce se va lămuri giudecătorește pretenția D-lui Ursoianul, pornită asupra D. căminăresei Ralu Eminovici, pentru arătata sumă (1500 galbini
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
datorie, cu tot cu dobînzile ei, vor mai trece trei ani. Raluca Eminovici încî mai avea treburi pe la Iași, în proces cu Ursoianu, dar nu s-a putut duce, fiind bolnavă. Iată și certificatul medical: "Mărturie doctoricească : Jos iscălitul adiverește că D. căminar Ralu Iminovici să găsăști în cura iscălitului, pătimind de slăbiciune, din pricina înflăturii la splină și adjunghi acolo, în care stări găsîndu-să, nu poati mergi la drum nicidecum. Pentru cari am dat această mărturie, cu iscălitura me. Iscălit dr. Marian Hyneck
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aceea, era mai mult goală, din cauză că băieții cei mai mari rămăseseră la învățătură în Botoșani. Cu toate că Eminovici încă era obligat să rezolve foarte serioase probleme bănești, el avea în vedere și cheltuielile cerute de învățătura copiilor. Nu numai rangul de căminar îl obliga, dar și ambiția îl silea să-și pună copiii printre fiii de oameni cu stare, ori din fețe boierești, ca să învețe și să se ridice cît mai sus. De aceea, pe cei trei băieți mai mari i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
luni", rugînd totodată "să se înscrie în acel pașaport și al cincile fiu al meu, Mihail, care iaste în vîrstă de 7 ani. Statul crescător, părul negru, ochii negri, nasul potrivit, fața smolită, avînd și acesta a urma studiile"2. Căminarul Gh. Eminovici și-a scos bilet de trecere, pe 48 ore, de la Isprăvnicia din Botoșani tot pe la Zastava Mihăileni. Dar, de data aceasta, Mihai n-a rămas la Cernăuți. Pentru anul școlar 1857/58 el n-a apărut prin cataloagele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
l-a cam prevenit, i s-a spus, și, știu că după ce l-a judecat, tata zicea: Cîtă treabă am, Ralucă, și acum trebuie să mă duc la Cernăuți, să duc talhariu ista la școală""17. Biletul de trecere al căminarului, "pi zabavă de 48 de ore", are data de 22 mai 186018, deci tocmai cînd la Ipotești natura era în plină floare. În toamna anului 1860, Mihai a fost pre zentat la Ober-Gymnasium din Cernăuți, pentru a urma cursurile clasei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
209, 212, 219, 220, 223, 224, 227, 229, 230-233, 241, 243, 244-255, 258, 259, 262276 Eminescu, ("alias Eminovitz), Matei, 9, 17, 20, 26, 4750, 52, 54, 69, 79, 88, 112, 128, 130 Eminescu, Gh., colonel (r), 89 Eminovici, (Iminovici), Gh., căminar, 35, 40, 87, 89, 90, 99, 101, 107, 108, 126, 129 Eminovici, Raluca, 33, 52, 74, 79, 88, 89, 91, 92, 94-96, 98-100, 102-104, 106-108, 110, 201 Eminovici, Șerban, 122, 127, 129, 134, 157, 178, 194-196, 199, 200, 213, 232
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
p. (Eminesciana 74) * LATEȘ, George. Eminescianismul (o monografie a conceptului). Iași: Junimea, 2005, 294 p. (Eminesciana 75) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 2005, 304 p. (Eminesciana 76) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. (Eminesciana. Serie nouă; 77) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana 78) * CODREANU, Theodor, Basarabia eminesciană, Iași: Junimea, 2013, 244 p. (Eminesciana 79) * RACHIERU, Adrian Dinu, Conviețuirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu, D. Solomon, C. Adam, Neculai Chiriac Hagioglu. Unii boieri, descendenți din mari dregători domnești, aveau conace cu slugi scutite de bir: căminarul I. Carp, banul Grigore Hrisoverghi, spătarul V. Miclescu, căminarul N. Constandachi, spătarul G. Cuza, comisul T. Buhuși și Sfata Burgheloaia. Evreii, veniți din Galația, au deschis, la rândul lor, pe Ulița Mare, mici prăvălii și ateliere: croitorie (Ițic), tâmplărie (Simon
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu, D. Solomon, C. Adam, Neculai Chiriac Hagioglu. Unii boieri, descendenți din mari dregători domnești, aveau conace cu slugi scutite de bir: căminarul I. Carp, banul Grigore Hrisoverghi, spătarul V. Miclescu, căminarul N. Constandachi, spătarul G. Cuza, comisul T. Buhuși și Sfata Burgheloaia. Evreii, veniți din Galația, au deschis, la rândul lor, pe Ulița Mare, mici prăvălii și ateliere: croitorie (Ițic), tâmplărie (Simon), argintărie 14 (Zalman și Marcu), sticlărie (Leiba), pitărie (Bercu
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
ci doar naturală în urmărirea scopului criticului. De ce ar avea acesta nevoie de izolarea lui Eminescu? Să zicem că este corect judecătorește. Din informațiile pe care le deținem, însă, rezultă că familia lui Eminescu se interesează de el: atât tatăl, Căminarul Gheorghe Eminovici, cât și fratele, locotenentul Matei Eminovici, vin la București și-l vizitează pe critic cu scopul de a afla adevărul despre interzis. De acum înainte Călin L. Cernăianu face hermeneutică, discurs (cu multe imprecații), istorie literară (abuzivă) face
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a lăsa în jurnal cópii după scrisori: copie sau nu, scrisoarea n-a fost expediată (nu există dovada poștei, etc.) Acest tip de raționament estre bun pentru procurori... Al treilea loc unde se face referire la întâlnirea dintre Maiorescu și căminar este scrisoarea Hariettei din 7 martie 1884: „Aflând de la răposatul meu tată că Domnia Voastră ați fost totdeauna generos către sărmanul frate Mihail și ați luat asupra D.voastră îngrijirea lui materială și-l sprijiniți după cum se poate, Vă rog din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Mihail, după moartea tatălui său?” Mai neatent cu această epistolă, autorul se miră doar că n-a fost și ea copiată în jurnalul lui Maiorescu, iarăși se miră cum de a ajuns până la noi, consideră că relațiile exacte asupra averii căminarului puteau fi obținute de la Matei sau de la prietenii familiei și se înfundă în considerații pe marginea argyrofiliei criticului neuitând să spună, cum am văzut mai sus, că Hareitta nu dă nici un răspuns exact când am văzut cât de exact îi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fiul său și acesta l-a lămurit, cerându-i să nu se bage?! Dacă e să încercăm o rezolvare în sens psihologic (dar psihologia poate explica lucrurile, nu spune cauza lor...), trebuie să ne gândim tot la celălat fiu al Căminarului, la bolnavul de la Ipotești, Nicu Eminovici, care își va lua zilele în primăvara următoare. Prietenii lui Eminescu știau despre poet că la 28 iunie 1883 trebuia să facă urgent rost de o sumă importantă de bani și să alerge la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dacă au venit la Maiorescu în aceeași zi ori „curând după aceea” din jurnalul criticului se referă la un spațiu temporar mai larg. Știm că Matei ia ceasul fratelui său Mihai, dar mai știm că acest ceas fusese dăruit de căminar poetului. De o mandatare „parțială” a lui Matei de către tatăl său să meargă în locuința lui Mihai, să rezolve cu averea etc. s-a putea, eventual, vorbi dar iarăși lipsesc informațiile. Călin L. Cernăianu se îndoiește și de puținele informații
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
stăm de vorbă, analizează, pentru a ajunge la ceastă concluzie, biografia, poezia și ziaristica lui Eminescu. Dacă nu m-ar uimi cu câtă seninătate afirmă lucruri neadevărate, nici n-aș intra în discuție. Dânsul spune, de pildă, așa: „în familia căminarului Gheorghe Eminovici nu pare să fi primat educația religioasă. Tatăl stătea drept pe la liturghii, după vechea cuviință, dar un suflet religios nu era.” De unde această informație?! Autorul vorbește, cum vedem mai sus, de „surse autorizate” or, o sursă cum nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un document foarte importan: fotografia unui prieten al lui Mihai Eminescu, un oarecare Focșăneanu, pe spatele căreia stă scrisă dedicația: „Tenerelului gymnasist Michael Emineanu, 23 aprilie 1864”. Asta atestă că de Sf. Gheorghe se întâlneau la Ipotești rudele și prietenii căminarului. (Mai atestă că încă din 1864, la 14 ani, Eminescu își zicea sau era numit „Emineanu”, deci voia să fugă de sufixul „-ovici”). Mai pot adăuga nu doar ce știe toată lumea, și anume că Gheorghe Eminovici avea bisericuța lângă casă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1853, în două volume: Vornicii A. Sturza, Iancu Greceanu; postelnicul G. Iamandi, aga Em.Costin, doctor; Spătariul Iordache Gane; banii Toma Giușcă, Ioan Buhmilă, D. Carpis; comișii Ioan Nicolcescu, Alecu Tudori, Costachi Codrescu, G. Docan, P. Veisa; Praporciul G. Costăchescu; căminarul Cernat; paharnicul Iordache Popa; serdarii Costache Nanu, Pavel Apostol, Iacob Fătu; medelnicerii Mihăiță Ștefănescu, C. Goroiu; slugerul Șt. Nicolau; jitarii Iancu Țogascu (I. Romașcu), Iancu Epure; satrarul G. Damian; nobilii N. Codreanu, D. Cernat, G. și D.Cerchez, Costachi și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
, Neculai (c. 1777 - 16.X.1836, Iași), autor de versuri și autor dramatic. Coborâtor dintr-o familie de boieri de origine grecească, D. este fiul marelui vornic, iar mai târziu mare logofăt, Manolache. În 1803, tânăr căminar, e primit în Divan. În opoziție sub domnitorul Ioan Sandu Sturdza, ajunge chiar să candideze la domnie, împotriva lui Mihail Sturdza, în 1834. Vel vornic, președinte al Tribunalului Apelativ în vremea Regulamentului Organic, se ocupă, când are prilejul, de negoțuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
sanatoriul doctorului Suțu din București, se săvârșea din viață un tânăr poet și publicist. Avea 39 de ani și de aproape șase ani, o cumplită afecțiune psihică îi întuneca judecata. Creștinește, trecea în veșnicie, iar sociologic intra în legendă. Fiul căminarului Eminovici din Ipotești, tânărul îndrăgostit de limba românească și de valorile culturii tradiționale, țărănești, dar și de rafinamentele citadine europene pe care le gustase la Cernăuți, Viena sau Berlin, marca memoria culturală și politică națională drept catalizatorul modern al limbii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
târziu, s-a păstrat pe dreapta Siretului denumirea de „moșia Umbrărești” și „satul Umbrărești” pe teritoriul actual al comunei Suraia. Afirmația este susținută, de următoarele surse documentare: - într-o mărturie hotarnică din 25 septembrie 1812, ispravnicii ținutului Tecuci, Constantin Aslan, căminar, și Gheorghe Isopescu, șetrar, stabilesc cum trebuie să se păzească „stăpânirea Umbrăreștilor de către Biliești pe linia pietrelor vechi ci sunt dispre soare apune de Siret și despărțitoare Umbrăreștilor de Biliești”; - o pricină juridică, ce se desfășoară între anii 1833 și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]