2,073 matches
-
omului sensibil, făcut "din semne și timp", premoniții ale de-acum știutului "undeva" care închide șirul anilor unei vieți. Mă îndeamnă la exercițiul deloc confortabil mai ales mărturia cărturarului însuși din 1996, cînd publică versiunea definitivă a poemului său de căpătîi. El, care nu credea că o asemenea carte poate fi vreodată încheiată, că o scriere începută demult ("e o viață de-atunci") și completată continuu e deschisă în felul gîndit de Umberto Eco, tocmai el o consideră dintr-odată și
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
o...o murit! O murit, băiete!” Lui nenea Jănel i s-o înmuiat genunchii, gata să cadă...Doctorița i-o dat o cană cu apă și i-o vorbit îndelung... „Să știi tu că Liuba o murit la datorie. La căpătâiul soldaților bolnavi de tifus...Si ea o murit tot de tifus izantematic... acolo pe front. Acolo o fost și înmormântată...” Nenea Jănel nici nu mai putea răsufla...O ieșit împleticindu-se...O plecat! Incotro? Nici el nu știa...O mers
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mov așezate strâmb pe cap, deci unde vezi combinația de verde sclipicios cu mov pătat ferește-te sau atacă, fight or flight. liniște, urechile ciulite la culori. stiloul cu penița pe hârtie, în poziție de tragere. ochiul pe cartea de căpătâi a dra gostei tale, în atitudine de descifrare. șase în al doilea loc: mai înaintezi puțin, te mai trezești în întuneric. deși porți costumul de scafandru, te apucă tristețea. tristețea apei pline de alge, părăsită de păsări, care găzduiește ouă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fata mamei. Eu am în tine toată nădejdea și plec liniștită până la fii-mea, în partea de răsărit a cetății. I-a venit, cum îți spuneam, sorocul aducerii pe lume a primului meu nepot, și m-a chemat neîntârziat la căpătâiul ei. LIANA: Du-te fără grijă, mamă Ilincă, le-oi face pe toate așa cum m-ai învățat dumneata. ILINCA: Nu mă îndoiesc de asta. Iaca aici pecetea pentru înscrisurile către cămări și beciuri. Le știi rostul și sama. Cată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-ai fi o fată orfană și pribeagă, aș crede c-ai avut dascăli pricepuți, cum au doar odraslele dregătorilor mari. LIANA: Silința-i cel mai bun dascăl, Măria Ta. Însă dacă omu-i nedoritor de învățătură, îi poți aduce la căpătâi toți dascălii din lume, tot înțelenit și fără pricepere va rămâne. LIOARA: Mă aflu uimită ascultându-te. Oare să fii cu adevărat un copil orfan și fără sprijin? LIANA: Așa este, luminată stăpână. Tată nu mai am, iară pe maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fără să fac ceva folositor oamenilor, ba și necuvântătoarelor. Nu cunosc treabă însemnată și treabă mai puțin însemnată; socot că tot ce-i bine făcut dobândește preț asemănător și cumpănește cu dreptate bucata de pâine pe care-o mănânci și căpătâiul pe care-ți reazemi capul. Cu osebire îmi place să țes și să cos straie frumoase, și-n vreme ce lucrez îmi place să îngân câte-un cântec auzit în copilărie. Îmi mai place să ascult șoaptele nopților senine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
închiși. Răsufla greu. Slăbise mult în ultima vreme. Arăta ca un Crist încărunțit. La întrebarea lui Costăchel a întredeschis ochii, dar nu a reușit să îngaime măcar un cuvânt. A întors anevoie doar privirea ștearsă spre cei care ședeau la căpătâiul lui. De dimineață șade nemișcat și nu o scos o vorbă. Doar se uită la noi, așa ca din altă lume, și oftează cu răsuflare grea - a grăit cu glas înmuiat în lacrimi mama lui Costăchel. Parcă ar vrea să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pornit călcând anevoie prin colbul șleahului... Pășeau în tăcere. Țăndări de gânduri - ca niște străfulgerări - îi treceau prin minte lui Costăchel... „Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi. Și câți ca el!... Liftele iestea de comuniști or fi făcut blestemata ceea de întovărășâre în sat? Dar Măriuca? O rezistat în fața nemernicilor sau o dat tot, numai să scape de ei. Băiatul trebuie să fie bărbat în lege... N
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bărbatul să reflecteze descurajat, din ce în ce mai des. Uneori, femeia spunea că poate să audă glasul blând al lui Dumnezeu, care, deși nu semăna cu niciun alt glas auzit de ea vreodată până atunci, totuși îi era prieten... Pe când stătea odată la căpătâiul bolnavei, printre bolboroseli gâfâite și alte zgomote de neînțeles, Victor putu să audă, totuși, în vocea ei stinsă, vorbele acestea, ce se distinseseră limpede, sfâșiindu-l: - Victor, mulțumesc... Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi dădu să înghită o linguriță de zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva secunde, totul se cufundă într-o liniște grea, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Emilian Marcu” ( mebru USR, filiala Iași), teritoriu „cutreierat de siboluri diafane, efemere, subtile, sugerând vremelnicia speranțelor noastre”... ( volumul de sonete „Zăpada Timpurie”).Ion Manea semnează proza scurtă „Nemaipomenita Înflorire a d-lui Crin Trandafir”. Muzele nu puteau să lipsească de la căpătâiul distinsului Viorel Dinescu care așterne În pagină stihuri cu glasuri de vioară pentru iubitorii de frumos. Ne-am Întrebat și ne Întrebăm de multe ori care este sensul vieții? așa cum face Florentina Golea În eseul „Sensul vieții”: „ Omenirea este un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Scrisul este ca o boală... e greu să abandonezi. Nu poți ști niciodată ce-ți aduce ziua de mâine. Fiecare scriitor dorește să Înfăptuiască o operă mare! Am În pregătire romanul “VIAȚ... FURAT...”, care doresc să-mi fie opera de căpătâi. Lucrez de câțiva ani la Împlinirea acestui vis, dar odată cu trecerea timpului am constatat că nu mai sunt mulțumită de cele scrise și rescriu! În ultima vreme am Îngrijit câteva antologii: de poezie, de proză. Este o muncă migăloasă și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
comunicativă.” Sunt receptivă la tot ce Înseamnă esențializare poetică și modalitate a exprimării artistice; un spirit iscoditor al adâncurilor - al prăpăstiilor sufletești, mereu În căutare de noi Înțelesuri. Romanul „Viața furată”, aflat În lucru, este, alături de poezie, creația mea de căpătâi. Un roman În care viața Își strigă toate bucuriile, durerile, personajele făcând cunoștință cu fața necruțătoare a destinului. De ce scriu?! „Rostul Piramidelor - nu era să ocrotească liniștea faraonilor, ci să conteste deșertul, să demonstreze că nu totul se reîntoarce În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din fața casei ei, când Vișinel se întâlnise cu Rafira, îi mai stăruia încă în minte. Era convinsă că femeia aceasta îl iubește nespus de mult pe băiat. Era și ea mamă și încă una duioasă. Ea îl legănase, veghease la căpătâiul lui când poate fusese bolnav, îl crescuse aproape doisprezece ani, cum făcuse și ea, la rândul ei, cu dragul de Mihăiță. Și eu vreau acum să i-l răpesc. Al cui e mai mult, al meu sau al Rafirei? Numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din două pături groase, și m-au cărat cu mare greutate până la mormântul Otiliei, fiind nevoiți să ocolească bălțile de apă formate pe alee după ploaia recent căzută. Mormântul era acoperit cu lalele roșii, neasemuite. M-au așezat chiar la căpătâiul ei, lângă criptă, cu capul aplecat spre crucea de piatră albă. Prietenul meu a cules În grabă o mână de flori albastre, pe care le-a răsfirat la picioarele mele, spunându mi că va veni mereu să mă vadă, În timp ce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ivi și preotul, Înalt și slab, Însoțit de “nea Gore”, un burtos cu mustățile arcuite, “tovarăș de haită” cu tata, cum Își spuneau ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În când motorul unei mașini pornite rupea neîndurător
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i accentua liniile vineții ale feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Hai, repede, să vă minunați. Cei chemați au venit. La lumina mare, care s-a făcut, dinaintea casei modernizate, cine a ieșit din costumele negre, din cagule și de pe sub pielea dracilor? Ei, cine, vă închipuiți, că a ieșit? Trei - fără căpătâi; Unul - consilier local din Pomârla; Altul - șeful jandarmilor, tot de acolo; și, în fine, viceprimarul aceleiași comune.Vestea s-a răspândit, ulterior, pe toată acea întindere de loc, dintre cele trei județe care se intersectau la Pomârla. Căzuții în cap
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
am căsătorit cu fiica ei, sora mea de lapte, pentru simplul motiv că-i semăna. Mai bine zis, m-am trezit constrâns s-o iau de nevastă: ea nu mi-a cedat decât o dată - n-am să uit asta -, la căpătâiul mamei ei moarte. Era într-o noapte, foarte târziu. Toată lumea dormea. Mă sculasem, în cămașă și chiloți, să-mi iau un ultim rămas-bun de la defunctă și m-am dus în camera mortuară. Două lumânări de camfor ardeau deasupra cadavrului. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și trei fire de păr în barbă. Omul ăsta se lăuda că-i redase tinerețea bunicului meu. Mă îndopase, de mai multe ori, cu un amestec din lapte și buruieni, împotriva voinței mele. Odată, după ce a intrat, se instală la căpătâiul meu, îmi luă pulsul, îmi examină limba și, la urmă, îmi prescrise lapte de măgăriță, infuzie de orz și, de două ori pe zi, inhalații cu smirnă și arsenic. De asemenea, îi încredința doicii mele rețete de infuzii și unguente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ulei de granat, ulei de dafin, semințe de in, de pin și alte fleacuri. Starea sănătății mi se înrăutăți. Doar doica mea - era și doica ei -, cu fața plină de riduri și cu părul gri, venea și se așeza la căpătâiul meu, într-un ungher al camerei. Îmi umezea fruntea cu apă rece și-mi aducea infuzii. Îmi vorbea de copilăria mea și de a târfei. Îmi spunea, de pildă, că, încă din leagăn, soția mea avea obiceiul să-și roadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
este uitarea. Pentru alții, vai!, consacrarea...Așa cum urma scapă turma, ariergarda scapă avangarda... În cartea sa Bulgakov și secretul lui Koroviev - volum pe care l-am devorat cu pasiune, fiind vorba În el 32 despre una din cărțile mele de căpătîi - Ion Vartic face, printre altele, seducătoare analogii masonice ; Maestrul autorului rus este maestru și-ntr-un sens mai profund : ” ... Schema unor relații dintre personaje pare, Într-adevăr, să reproducă treptele gradelor simbolice masonice : maestrul ( fie Yesua, fie M.), companionul ( Pilat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Flegmaticul Spiridon este rotofei, roșcovan, zburlit și, fiind obișnuit să asculte pe la uși, are În consecință urechile foarte mari” (pp.1-2). În Justiție, judele are ochii Închiși, precum statuia care-o reprezintă pe Patroana sa. Zița poartă cartea ei de căpătîi (Misterele Parisului) peste tot, ca pe un diplomat În care și ține ruj, oglindă etc. Veta coase mondirul lui Chiriac „cu un ac nefiresc de mare” (pp.2-3). Aplecarea spre hiperbolă a lui Bălăiță denotă temeritate artistică și o personalitate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
creației . Rămîne - lucru, culmea!, de loc simplu - ca volumul să ajungă la personajele sale. Sau măcar la cei care se pregătesc acum, la Iași sau aiurea, să devină slujitori ai Thaliei și Melpomenei... Încep cu o confesiune : cartea mea de căpătîi este Maestrul și Margareta. Deci, realizați că am fost interesat, din clipa În care am citit că ar fi apărut, de Sadovaia 302 bis, o juxtapunere de note de călătorie, eseuri, inter mezzouri, jurnale, dialoguri pe tema cărții, realizată de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mă gândesc ce forme grozave, ce rotunjimi cuprind chiloții ăștia mici cât un petic și sutienul acesta ca două cuiburi de mierlă, nu m-aș mai gândi deloc la moarte și le aranjă din nou pe hârtia de împachetat de pe căpătâiul dormezei. Se observa clar că și această mișcare fusese în program. N-am crezut că unii bărbați pot ajunge chiar așa obscuri - remarcă Iozefina. Nici eu n-am crezut că n-ai crezut că unii bărbați pot ajunge chiar așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]