308 matches
-
ea nu are coșmaruri, (Ripley luă capul păpușii din mâinile copilei și se uită înăuntru.) Așa cum mă gândeam ― totul e liniștit aici înăuntru. Ar trebui să faci și tu cum face Casey. Spune-ți că nu mai o nimic în căpșor. Bătu ușor fruntea copilei care-i întoarse un zâmbet. ― Vrei să spui: să-mi golesc mintea? ― Da. Ca și Casey, aprobă Ripley mângâind fețișoara și dând în lături o meșă de păr căzută pe frunte. Dacă m-asculți, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
e? Pe Pământ? ― Nu. Nu mai este acolo. ― Vrei să spui că a murit. Nu era o întrebare, iar Ripley dădu încet din cap. Începea să-și aducă aminte de o fetiță care semăna cu Newt: o frumusețe cu un căpșor drăgălaș și cu bucle brune. Încerca în zadar să facă o legătură între această amintire și holograma bătrânei, a necunoscutei în care se metamorfozase fiica ei în vreme ce era adâncită în staza hipersomnului. Amintirea tatălui ei, era încă și mai îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în spațiu se făcea și mai violent și-i încetinea ascensiunea. Newt plecase din rețeaua de canalizare din podea și se ascunsese în pădurea de rezervoare de gaz; atunci când încărcătoarea, Ripley și monstrul se rostogoleau prin puțul sasului, ea scosese căpșorul pentru a vedea mai bine. Deodată, vântul îi aspiră picioarele și parcurse toată puntea într-o lunecare lungă, în direcția sasului. Bishop, sau mai bine zis ceea ce-i mai rămăsese din trunchi o văzu apropiindu-se pe fetița care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prieten bun. Parcă pe el l-am schimbat, nu? Ce băiat bun!... Mai știți ceva despre el? Episodul 78 RUXĂNDRIȚA în clipa aceea, înainte ca Metodiu să poată spune ceva, ușa dosnică se întredeschise și de după ea apăru un încântător căpșor cu zulufi blonzii căzând pe lângă niște urechiușe mici, trandafirii. — Se poate? - se auzi ceea ce s-ar putea numi un ciripit. — Nu se poate - cârâi papagalul. — Ba se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știam. Și am prins a o face și pe față: i-am rotunjit umerii din partea asta; i-am făcut cu mânurile mele rotundul țâței drepte; cel al stângii; m-am Întors la dreapta; i-am făcut, frumos, cu grijă, țumburucul; căpșorul. I-am rotunjit corect floarea mai Întunecată dimprejur: nimba sfintelor de aur, acolo; dincoace, din piele de trup de fată. Am lucrat eu la ea cât oi fi lucrat, că s-a apucat și ea să mă lucreze. Râdeam, ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mare lucru unul despre celălalt!! Haioși am fost amândoi! Nici numele de familie nu ni le cunoaștem. Doar două numere de telefon ne unesc acum... Dar, oare, chiar contează?!... Dacă acum am spune: domnule Iustin... Icsulescu, ce a fost în căpșorul acela frumos al tău să-mi zici toate alea la telefon... m-aș simți mai bine? Aș ști cumva răspunsul la întrebare? Prostii! Conveniențe. Ei bine, ne vom cunoaște în noaptea aceasta, dragul meu. Te voi aștepta cu brațele deschise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
invită vreodată în oraș, te-aș sfătui să-l refuzi, a zis Sandy. Mai bine previi decât să tratezi, dacă înțelegi ce vreau să spun. Da, mersi. Ei, e cam târziu acum, nu? Unii bărbați! Sandy și-a scuturat frumosul căpșor. — Chiar ai putea scrie o carte despre ei. Cineva ar trebui să scrie o carte despre Adam Kirrane, oricum. Și deodată mi-a picat fisa. O carte! Doamne! Ce idee fantastică. O carte despre Adam Kirrane și apucăturile lui. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fetele pe care le aducea Naoko erau drăguțe, dar prea rafinate pentru mine și de aceea mă simțeam mult mai bine în compania colegelor mele, care nu erau deloc cu nasul pe sus. Nu prea pricepeam eu ce e în căpșorul drăgălașelor pe care le aducea Naoko și probabil că nici ele nu mă înțelegeau. După o vreme, Kizuki a încetat să-mi aducă vreo pereche și ne întâlneam doar noi trei. Poate p\rea ciudat, dar a[a m\ simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
veselă. Apoi mi l-a dat și mie să-l țin. Boțul acela mic de carne și blană s-a lipit de mine, mișcând, caraghios, din urechi. — Să nu-ți fie frică! Nu-ți face nimic! spuse Naoko, mângâindu-i căpșorul cu un deget și zâmbindu-mi. A fost un zâmbet atât de radios, încât nu am putut să nu zâmbesc și eu. Unde o fi Naoko de peste noapte? mă întrebam. Eram absolut sigur că n-a fost vis și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
răspundă, fură întrerupți de un scâncet ascuțit. Fran se întoarse și dădu cu ochii de Eileen, una din vechile lor telefoniste, care stătea în celălalt capăt al biroului, ținând în brațe o bocceluță gălăgioasă, înfășurată într-o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată, puțin mai mare decât una de păpușă. Eileen i-o întinse lui Stevie, care rămase interzisă, la fel de neajutorată ca o maică stareță cu un prezervativ. — Ia, Fran, ține-o tu. Trânti copilul care, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran, ține-o tu. Trânti copilul care, la o privire mai atentă, se dovedi a avea o iritație roșie neplăcută, în brațele lui Fran, uluită la culme. Fran îi scoase cu grijă căciulița și, ignorând scufia albă, scămoșată, îi ținu căpșorul sub bărbie. Senzația de comuniune fizică era atât de intensă, încât închise ochii și îl legănă încetișor. Copilul, în schimb, nu păru să-mpărtășească starea de seninătate și comuniune pe care o trăia Fran și continuă să urle mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
hârjoneala cât e ziulica de mare trebuiau să fie schimbate cu banca de clasă și cu disciplina lecțiilor, Epaminonda nu și-a schimbat, însă, întru nimic firea ei colțuroasă, dificilă pentru cei din jur, dar dinamică și plină de viață. ,,Căpșorul fetei e tare bun” îi spunea învățătorul Rusu părintelui Toma, ori de câte ori se-ntâlneau la câte-un pahar în cârciuma lui Parfene. “Înseamnă că-i bine” răspundea popa, mai mult ca pentru sine. “Sigur că da. Se vede de la o poștă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sus, și să fie, astfel, mai aproape de picăturile de ploaie care or să vină curând. Că arșița asta nu vrea să spună nimic altceva decât că, cel mai târziu la noapte, o să plouă din abundență. Băiatul, Paul, încă mai doarme. Căpșorul său se odihnește pe perna mică, mică de tot, ai spune că-i de abia sosită de pe un tărâm fermecat de basm. Povestea ei este, însă, foarte simplă. Nașa copilului, siniora sau doamna Paulina, i-a făcut-o cadou la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea, respingându-mă. Nu vreau! Și totuși se dezbrăcă singură. Bluza ei neagră, cu mâneci lungi, îi alunecase de pe umerii zvelți pe covor, alături de rochiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
perete, sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată numai mușchii pântecului și să-i azvârle apoi ciozvârtele și capul peste uluca din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în zilele de toamnă, pe ulițele liniștite, cu un plod pe spinare, înfășurat în cârpe, și cu o armonică uriașă cu care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam în vocea Biancăi, același timbru. Când i-am luat căpșorul între mâini, buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tresărise, la primul șuierat și rămase în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni. Era o tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii ca migdala. Căpșorul cu fața mică măslinie, cu nările arcuite în aripile nasului ușor coroiat, cu gurița adusă la colțuri, cu buza de sus ușor înălțată și crestată parcă de cuțit, părea uluitoarea capodoperă a unui descreierat genial. Zâmbetul meu cel mai blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă fotografiezi. - Nu-i nevoie, plâng cu ochii uscați și îngenunchez în fața ei ca să-i culeg viorelele din ochișori. Adriana ascultă cum fulgii mari se așază afară, pe zăpada proaspăt așternută. Ascultă cu gura întredeschisă din pricina polipilor și își înalță căpșorul blond, ca să-și rotească privirile prin odăiță. - Adriana, murmur eu, unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat lapte și mi-a pus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu buzele strânse. Refrenul pare un zumzet de albină. Se dezbracă singură până la cămașă și pantofi, așezându-se dintr-un săltat pe colțul mesei. Are părul bucălat, blond-castaniu, pe care și-l alungă de pe ochi cu o mișcare bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să găsească lumînare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care-ți Îngheța sîngele-n vine. Răsturnînd sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar nu reuși să zică ceva, Îi pierise vocea, nici ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi Îneca fetița sau i-o sugruma. Printre urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ea, și să bem pentru Fred Sloane, care are un fel de a fi rar și distins. — Da, a susținut-o Axia, intrând, dar și pentru Amory. Îmi place de Amory. S-a așezat lângă el și și-a pus căpșorul galben pe umărul lui. — Eu torn În pahare, a zis Sloane; tu, Phoebe, adaugă sifonul. Au umplut tava cu pahare. — Gata, să-i dăm drumul! Amory șovăia, cu paharul În mână. Timp de un minut, tentația l-a Învăluit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
picăturile fine de apă moale din aerul proaspăt. Clara era foarte cucernică - așa fusese Întotdeauna - și numai Dumnezeu putea să spună pe ce Înălțimi se ridica și ce putere Își lua de acolo când Îngenunchea și-și lăsa În jos căpșorul auriu În lumina vitraliilor. — Sfânta Cecilia!, a strigat Amory Într-o zi, absolut involuntar. Enoriașii au Întors capetele să-l privească, preotul și-a Întrerupt predica, iar Clara și Amory s-au Împurpurat la față. A fost ultima lor duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ai ei, iar seara simțea că o strângea în brațe mai mult ca de obicei... I se părea că este ceva straniu și o mare nedumerire pusese stăpânire pe ea. Nu înțelegea, mititica ce se întâmplă cu bunica. În căpșorul ei, cel acoperit cu păr negru, bogat și inelat, nu pricepea bine ce i se va întâmpla. Dar a aflat. În ziua cu pricina, bunica îi spune, atât cât reuși ea printre lacrimile care o sugrumau, de faptul că viața
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
te-am Înțelege noi. Abia dacă scoți o vorbă, iar când o faci vorbești În pilde. Așa că mă-ntreb, asta-i pentru că ești tu așa de isteț, iar eu un idiot? Rahat, firește că nu. Asta-i doar pentru că-n căpșorul tău frumușel se-ngrămădesc tot felul de gunoaie. Poate că v am răsfățat prea mult pe toți trei. Da, da, eu sunt de vină. Eu și maică-ta. Jucării frumoase, haine frumoase, vacanțe-aici, vacanțe colo, vacanțe dincolo. Voi habar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
personajele din gresie fuseseră decapitate de schije de bombe sau transformate în invalizi cu un singur braț, noi trebuia să reînnoim ici capul lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri pe jumătate distruse, toate astea aveau nevoie să fie completate. Și fete întregi la corp cu mânuțele de copil, cărnița dolofană, cu gropițe peste tot și cu păr bogat și buclat erau comandate la firma Moog. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]