753 matches
-
marginea satului, în direcția unde era târla porcilor. Între timp, o parte din acoperiș se prăbușise, însă oamenii urcați pe vreo patru scări aruncau de zor apă cu gălețile și reușiseră să localizeze flăcările. Vreo doi se urcaseră chiar pe căpriorii prăbușiți și aruncau apă în podul casei, ca să oprească extinderea focului. Când a sosit Mărășteanu și a văzut dezastrul, iar pe Dora plângând în mijlocul drumului, să turbeze nu alta. --Ce s-a întâmplat, mă, ce-ați pățit? Hai, nu te
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
acum, tot satul știa, că destule femei și babe țipau pe ulițe ca apucatele: --Săriți, că-l omoară pe Tache Spârcâiac! Și toți alergau spre ulița cu hărmălaia. Când au ajuns primarul și vicele la casa Mărăștenilor, din grinzile și căpriorii acoperișului mai ieșeau ici-acolo rotocoale de fum și aburi, semn că focul înnăbușit tot mai mocnea. Nevasta lui Tache, prăbușită pe camioneta blestemată din poartă, plângea în hohote. Primarul a repezit-o: --Unde e, mă, Tache și Mărășteanu? Printre
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
te blestem, ar fi păcat, Că prea s-au despletit salcâmii Și-n mine s-au amestecat Azurul cu tăcerea lumii... Să te iubesc, ar fi păcat, Că prea se chinuie izvorul, Iar ochii mei au adăpat Tot prin hățișuri căpriorul. Și totuși spune-mi ce să fac, Că zilele se dau de-a dura, Cuvintele își fac de cap Și prea departe-i geamandura... Bolnavi de dor n-aș vrea să fim, Cât mai avem pe cer un soare, Tu
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Citește mai mult Să te blestem, ar fi păcat,Că prea s-au despletit salcâmiiși-n mine s-au amestecatAzurul cu tăcerea lumii...Să te iubesc, ar fi păcat,Că prea se chinuie izvorul, Iar ochii mei au adăpatTot prin hățișuri căpriorul.Și totuși spune-mi ce să fac,Că zilele se dau de-a dura,Cuvintele își fac de capși prea departe-i geamandura...Bolnavi de dor n-aș vrea să fim,Cât mai avem pe cer un soare,Tu, luminate
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
te muți la vale, unde e multă lume ... înghesuială. Așa suntem noi, oamenii de pe munte, vrem să trăim cât mai liberi, în liniște, până la adânci bătrâneți ! Intrară în pădure. Nici nu făcură vreo cinzeci de pași, că și văzură un căprior într-un luminiș. Ionuț, extaziat de priveliștea apărută pe neașteptate, dădu glas tare: - Bunica, vezi ce blană roșcată și lucioasă are? Și ce cornițe ! - Da, puiule, Dumnezeu a făcut creaturile Sale să fie minunate, să te bucuri când le vezi
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
blană roșcată și lucioasă are? Și ce cornițe ! - Da, puiule, Dumnezeu a făcut creaturile Sale să fie minunate, să te bucuri când le vezi în pădure. Să fie lumea cât mai frumoasă, să vină copiii cu drag s-o vadă ! Căpriorul dispăru în desiș. Dar ceva foșni printre tufe. A, nu fusese decât o pasăre, un sturz. Pasăre vioaie, pestriță, se topi și ea repede în tufăriș. Mai încolo, copilul se aplecă și luă în mână ceva de jos. - Ce e
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
foarte scurt: `La cinci, diseară, plec iubito!` A zăcut între coperți umile, Focul inimii tremurătoare, Ce-a păstrat iubirea trecătoare Și-a renviat-o-n dalbe file. Cântă un cânt nescris vreodată, Un imn îngemănat cu albul florii, Crescut pe buza unde căpriorii, Isi torc ardoarea lor cuminecata. Și totuși, e duios să -ți amintești, De iubirile trecute și chiar vise, Ce-au rămas buchet în paradise, Și pun o vrajă-n cartea cu povești. Cartea ce-i a iubirilor târzii, Am pus
ANDANTE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379463_a_380792]
-
foarte scurt: `La cinci, diseară, plec iubito!` A zăcut între coperți umile, Focul inimii tremurătoare, Ce-a păstrat iubirea trecătoare Și-a renviat-o-n dalbe file. Cântă un cânt nescris vreodată, Un imn îngemănat cu albul florii, Crescut pe buza unde căpriorii, Își torc ardoarea lor cuminecata. Și totuși, e duios să -ți amintești, De iubirile trecute și chiar vise, Ce-au rămas buchet în paradise, Și pun o vrajă-n cartea cu povești. Cartea ce-i a iubirilor târzii, ... Citește mai
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
anunță, dar foarte scurt:`La cinci, diseară, plec iubito!`A zăcut între coperți umile,Focul inimii tremurătoare,Ce-a păstrat iubirea trecătoareși-a renviat-o-n dalbe file.Cânta un cânt nescris vreodată,Un imn îngemănat cu albul florii,Crescut pe buza unde căpriorii,Isi torc ardoarea lor cuminecată. Și totuși, e duios să -ți amintești,De iubirile trecute și chiar vise, Ce-au rămas buchet în paradise,Și pun o vrajă-n cartea cu povești.Cartea ce-i a iubirilor târzii,... ÎI. ELEGIE
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
apele plăpânde Se-mpleticesc într-o manta De dor ce le cuprinde . Izvoarele mugesc din greu Într-un ecou de moarte Și-al amintirii apogeu Plutește peste toate . Apare-un stol rătăcitor De păsări călătoare Și-ntr-un oftat de căprior Se depărtă spre soare . Plecat-ai fost de lângă noi Să rătăcești oriunde, Te-ai transformat în vânt și ploi Și-n ger ce ne pătrunde . Ne-ai părăsit când eu credeam Că totul va începe ; Tu fulgerai, iar eu ceream
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
am stat câteva clipe să mă desmeticesc, mi-am șters sudoarea de pe frunte cu colțul baticului și-am ieșit la poartă. Viscolul se întețise, venea spic de zăpadă rece și se așternuse aproape de o jumătate de metru... -Și sacul cu căpriorul?- rămase întrebarea Pensionarului spânzurată în aerul mucegăit al celulei. -Lasă-l, Pensionarule, să spună el!- i-o reteză Bondoace. -Sacul cu țapul îl făcuse câinii praf! Se strânseseră pe le câțiva câini și trăgeau din el...Mai rămăseseră doar niște trențe
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
în care locuia Fane Cizmaru este încărcată pe exterior cu plăci izolatoare acoperite cu tencuială din var-nisip-ciment și rămasă în acest stadiu. Acoperișul este din țiglă ceramică veche și are porțiuni neregulate care arată că scheletul din lemn, de susținere, căpriorii, au cedat. - Mâine închiriez un buldo-excavator și demolez casa! zice Licsandru și privește către casă cu palmele sprijinite pe șolduri. - Ești nebun?...Cum să faci asta! - Pe tine nu te atrage, pe mine nici atât! Mortul în fața gropii nu mai are
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
era un lup bătrân, șeful haitei, care vâna în pădurea unde aveam cantonul, Băceanca. Într-o zi, când dădeam o raită prin pădure, spre a controla locurile de adăpost și hrană pentru căprioare și mistreți, am zărit pe colnic, un căprior sfâșiat de lupi. M-am apropiat de trupul fără viață, l-am privit îndelung cu milă, apoi, am auzit un urlet prelung și mi-am spus: Lupul!" Din acea clipă, am hotărât să vânez lupul care sfârtecase multe căprioare în
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
am spus: Lupul!" Din acea clipă, am hotărât să vânez lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea, mai multe decât în iernile trecute. Ioane, mai ții minte? Amândoi am pus la cale strategia acelei vânători. Împreună am cărat resturile căpriorului, apoi m-ai ajutat să amenajez locul unde aveam să stăm, în așteptarea lupilor. Ai tăiat ramuri din care am făcut un adăpost, între crengile groase ale stejarului ales pentru pândă. De fapt, ți-am făcut un fel de pat
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
în jos, ba în stânga, ba în dreapta. Părea să caute ceva?! Ceva o-ndemna să facă așa. Nici ea nu știa ce! Dar, ce să vezi, în latura stângă a potecii zări ieșite din gura unei scorburi largi niște picioare de căprior, aflate-n tremur și năclăite de sânge. Corpul nu i se vedea. Era-nfundat în scobitură. Se vede că tare pătimește, gândi Natalia. Aproape uită să-i fie milă, căci vrerea de a-l ajuta îi da ghes. Se apropie
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
vrerea de a-l ajuta îi da ghes. Se apropie, auzind un geamăt groscior de suferință. Împietri, fiindcă icnetele ce se îndeseau păreau omenești. Șiruri de mirări o străbătură, îndemnând-o să dea fuga spre florile de la icoană, s-aline căpriorul. Până să plece, smulse repede de ici, de colo, niște busuioc sfânt, ca să-i dea putere și să-l păzească de alte necazuri. Smulse și fire de ceapa ciorii, zisă Steaua Bethleemului, bună de alinat rănile și niște măseaua ciutei
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
și fire de ceapa ciorii, zisă Steaua Bethleemului, bună de alinat rănile și niște măseaua ciutei, vindecătoare și ea, liniștind și scăzând căldura celui vătămat. Le-amestecă și le frecă în mâini. Odată zemurile unite, picură din ele peste rănile căpriorului. Încet, încet acesta uită să mai tremure și-și lăsă moi picoarele peste marginea văgăunii. Îndată cerbul alinat, Fata Pădurii dădu fuga s-aducă leacurile de-acasă. Alerga de parcă cineva nevăzut îi ușura greutatea corpului. Ajunsă acasă, luă tot brațul
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
Ajunsă acasă, luă tot brațul de ierburi și reveni una-două la scorbură, doar c-aici stătea întins lângă fag o... vietate curioasă cum nici în basme n-auzise a fi: o arătare păroasă din cale-afară, sprijinită pe două picioare de căprior. De pe chip, din privire și arătătură, răspândea o liniște aproape omenească care glăsuia recunoștință și mulțumire. Când fata fu la doi pași, făcătura își împreună brațele omenești într-o temenea și se îndoi de trup. Își îndreptă corpul și, cu
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
lemn. Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde, Frunzele galbene țipă-n stol de cocori, Ochiul vânăt al cerului se scurge-n unde , Peste apele tulburi trec valuri de nori. Duminicile, toamna ,au șerpi la picioare, Munții își latră singurătatea-n stână , Căpriori sar pe stânci sărace de soare, Cerul își piaptănă astrele cu-o mână. Duminicile, toamna ,miroase-a tămâie, Stele se aprind în altarele nopții, Sufletul în arbori mutilați și-n pârâie Scrie gustul de gutui amare al morții. Referință Bibliografică
DUMINICILE,TOAMNA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362176_a_363505]
-
în ocoalele Tazlăul de Sus (Bacău) și Zeletinul (Tecuci); dogăria în ocoalele Trotuș (Bacău) și Gârlele (Putna); butnăria în ocoalele Bistrița de Sus și de Jos (Bacău); „cherestea mare” (catarge, trincheturi etc.) în ocolul Muntelui (Suceava); „cherestea măruntă” (tălpi, grinzi, căpriori, leaturi, draniță etc.) în ocoalele Muntelui și Moldovei (Suceava); stoleria în ocolul Șomuzului (Suceava). Și în această ramură a industriei meșteșugărești, forma predominantă de producție era mica producție. Cu excepția unor mici zone din regiunea de munte, unde ocupația principală a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
obișnuit: salivarea la o lumină sau la sunet, în loc de gustul pesmetului. Această substituire este importantă, fiindcă un excitant, indiferent la început, poate dobândi o semnificație vitală pentru animal, devenind un semnal de hrană, apă sau de primejdie. De exemplu, un căprior care bea apă dintr-un izvor de munte ajunge să descopere o nouă sursă de apă după zgomotul pe care-l face clipocitul unui pârâu printre pietrele muntelui. La fel, puiul de vulpe descoperă ușor prada după cotcodăcitul găinilor. Învățarea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mănăstirii și partea lui Stroe Buzescu, deși vajnicul căpitan al lui Mihai Viteazul își lăsase toată averea soției. Tot așa, câțiva ani mai înainte, în 1613, avusese loc judecata dintre obștea Mănăstirii Mărgineni și Vișa, văduva lui Stan, pentru satul Căpriorul. Călugării pretindeau că satul trebuie să fie al lor după moartea lui Stan, cu toate că diata fixa donația abia după moartea Vișei. Pricinile văduvelor ajunse în sălile de judecată erau diverse... Datoriile lui, datoriile ei... Cele mai multe dintre debitele, cu care văduvele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
seamă că nu. Ai fost, pînă acum, un martor cinstit, Ismaele, ai grijă însă, căci dreptul pe care ți-l arogi acum a fost privilegiul exclusiv al lui Iona și anume privilegiul de a vorbi despre bîrnele, grinzile, stîlpii, cosoroabele, căpriorii și coama de acoperiș din care e alcătuită șarpanta leviatanului, precum și despre hîrdaiele și putinile cu grăsime, cu lapte, cu unt și cu brînză din măruntaiele sale. Recunosc că, de la Iona încoace, puțini vînători de balene au pătruns adînc sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
printre grâie și porumburi fără sfârșit. Pe vremea aceea s-a așezat în țarină un holtei mărunt, spânatic, durându-și casă pe măsura lui. într-un car tras de boi pòrumbi fură aduse de la o casă risipită din sat amânarele, căpriorii, costoroabele și haizașul vechi. Fratele cel mare al holteiului stupi în palmă, înșfăcă o bărdoaie lată și porunci să i se dea la mână. Zidi în cele patru colțuri, din lespezi late, picioare de piatră pe care le legă cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
puse scaun pentru haizaș și legă într-o prăjină lungă prosopul cu fire de busuioc, semn că se ridică casă nouă. S-a băut atuncea un șip cu rachiu tare de curcudele. De scaun, costoroabele au fost prinse apoi cu căpriori pieziși pe care fu înălțat pe prăjini, cu mari sforțări și hăulituri lungi, haizașul de la casa veche, peste care s-au așternut paie noi. între amânari locuința a fost înfundată apoi cu bucăți de plop despicat, șușelită și lipită, iar
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]