1,500 matches
-
Constată că s-au adunat destule lectici în fața sălii de lectură. Înseamnă că invitații au început să sosească. Trebuie să se grăbească. Mai aruncă încă o privire în urmă, la cuburile lucioase de pe pereții fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura din cochilii de scoici. Meșterii care au trudit la această
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
crezi? spune Jemima distrată. Și-a ochit vechea ei haină neagră și imensă, pe jos după canapea. O scoate și și-o înfășoară în jurul trupului ca să-i țină de cald: Jemimei Jones îi e deseori frig, pentru că nu mai are căptușeala care-i încălzea oasele. ― Uită-te la tine, spune Geraldine. Ești slabă. ― Nu fi ridicolă, îi răspunde Jemima. Cu greu pot trece drept o persoană slabă, încă mai am grăsimea asta aici. Și apucă ce a mai rămas din grăsimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pregătindu-ne să fugim din oraș În toiul nopții, cu aur și diamante Îndesate În corpurile de cârpă ale păpușilor mele, și mai era și agrafa mamei. O furasem de pe măsuța de toaletă a Mamei Scumpe și o cususem În căptușeala hainei. Portarul Luo ne-a Îndemnat să ne grăbim, dar Mama Scumpă continua să se dea În spectacol amenințând că ea nu vine. Voia să ne facă pe toți să o implorăm să se răzgândească. Gândurile mi-au zburat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui! A fost singurul cu prezența de spirit necesară pentru a scoate bijuteriile noastre de familie, aurul și valuta din pungile nepotrivite pe care le ascunseserăm În bagaje și să le coasă pe cele mai valoroase În păpușile mele, În căptușeala hainelor noastre, În tivurile fustelor și pantalonilor ca să nu le găsească soldații. În căptușeala hainei aveam agrafa din jad a mamei pe care o furasem de pe noptiera Mamei Scumpe. Nu de hoți ne era nouă teamă, ci de Kuomintang, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de familie, aurul și valuta din pungile nepotrivite pe care le ascunseserăm În bagaje și să le coasă pe cele mai valoroase În păpușile mele, În căptușeala hainelor noastre, În tivurile fustelor și pantalonilor ca să nu le găsească soldații. În căptușeala hainei aveam agrafa din jad a mamei pe care o furasem de pe noptiera Mamei Scumpe. Nu de hoți ne era nouă teamă, ci de Kuomintang, căci, sub pedeapsa de a fi declarați dușmani ai poporului și apoi Împușcați, ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care a furat aurul și bijuteriile familiei mele! Ar fi trebuit să vezi cum i s-au rotunjit ochii și gura. A Început să se jelească cum că tatăl ei fusese omorât din cauză că o parte din bijuterii fuseseră găsite În căptușeala hainei lui. (Ți-am scris despre asta, Îți amintești?) Spunea Încontinuu că Armata Roșie Îl luase pe el și aurul lui și nu l-a mai văzut decât Într-o ricșă În drum spre stadion, cu niște cuvinte acuzatoare scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cumpărasem de ocazie. Sora mea Boo Boo, în felul ei juvenil, marinăresc, îl lăsase în priză. De fapt, apartamentul era presărat cu o sumedenie de mici urme de neglijență lăsate de o navigatoare pe ocean. Pe canapea zăcea aruncată, cu căptușeala în jos, o frumoasă jachetă de uniformă bleumarin, de talie mică. O cutie de bomboane Louis Sherry - pe jumătate goală și cu bomboanele neconsumate strivite între degete, spre încercare - stătea deschisă pe măsuța de cafea din fața canapelei. Pe birou apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că se apropie de canapea, umerii Mașei se zgribuliseră de teamă. Pentru zilele negre ce aveau să se abată mai târziu sau mai devreme asupra ei, Mașa pusese deoparte niște verzișori, ascunzându-i În care loc mai bun decât În căptușeala canapelei, descosând-o și apoi cosând-o la loc cu mare grijă, Într-un colț. Din când În când, când mai prindea un bănuț, Îl „depunea“ În „pușculiță“, pe care o poreclise „purcelușa mea“. Purcelușa devenise acum, după ce se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
teroare; gene albe, pleoape roșii și un albastru de mucus marin, ochii lui, gura deschisă cu dinți falși atârnând de gingiile de sus. Pardesiul și haina erau și ele deschise, cămașa trasă În față ca un tapet verde desprins și căptușeala hainei zdrențuită. Hoțul Îl trase de haine, ca un doctor pe un pacient de clinică. Dând la o parte cravată și fular, scoase portofelul. Edenul și-l dădu pe spate (o mișcare de animal, pur și simplu) puțin de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
destul aer. Se Întrebă dacă nu o să leșine. Dacă nu urma să se Întâmple mai rău. Cecul negrul Îl puse În buzunarul lui. Poze, precum cardurile mai Înainte, Îi căzură dintre degete. Terminând, dădu apoi drumul la portofel Înapoi În căptușeala cenușie, tocită, distrusă, dădu la loc fularul bătrânului. Cu calm ironic, deget mare și arătător apucară nodul cravatei și Îl smuciră aproximativ, dar numai aproximativ, la locul lui. Acesta fu momentul În care, cu o Întoarcere iute a capului, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Un tip deprimant. Costumul elegant de mătase pe care Îl purtase În urmă cu zece ani În Haifa când el și socrul său ieșiseră În oraș, la o cafenea, ca să vorbească despre Shula putea foarte bine să fie folosit drept căptușeală de sicriu. Fără Îndoială că Eisen merita să i se poarte de grijă și la asta servea Israelul, printre altele, să-i adune pe acești schilozi. Dar acum Eisen evadase, auzise cântecul frenetic, voios al Americii și dorise să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rătăcite. Un baton corector de ten care nu mai avea capac și era plin de praf. Câteva pastile de mentă Polo care arătau jalnic. Două tampoane care începuseră să iasă din ambalajul lor de plastic. Chiar la fund, ieșind din căptușeala de in a genții, am dat peste un plic în care erau câteva fotografii uzate. Sigur că am ezitat să mă uit la ele. Nu găsesc nici o plăcere în a-i viola Shebei intimitatea. Dar în calitatea mea de gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a ajutat mult să-l recunosc. Și apoi, o combinație perfectă de timp și spațiu. Oare, În anumite privințe, așa-zisul frate nu semăna mult cu ea? GÎtul subțire și lat În spate. Poate și din cauza croielii paltonului sau a căptușelii. Vocea Îi era Învăluită de parcă scotea sunetele prin corzi vocale Îmbrăcate În lînă. Pielea măslinie sugera agerime. Nu se putea spune că nu există oarecare asemănare; de fapt, oricine aduce, Într-un fel sau altul, cu semenul său. ZÎmbetul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
VItc "VI" Iată că, într-o zi, unul din slujitorii credincioși ai sultanei-doamne a găsit, din întâmplare, pe calea de la Scutari, în Anatolia, un călăreț de olac ucis și jefuit de lotri. Îi lipseau calul, armele și banii; însă în căptușeala hainei îi rămăsese o carte pe care slujitorul a adus-o stăpânei sale. Călărețul ucis părea a fi un trimes tainic și acea carte cuprindea poate vești în legătură cu treburile împărăției. Doamna Roxelana a chemat pe doi din icioglanii săi caligrafi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
poată vârî capul, apoi le închise și strânse șireturile de piele. Își scoase coiful și așeză în interiorul lui bucățile de lână și de pânză cu care era căptușit, apoi și-l puse iar. Repetă de mai multe ori operațiunea, până când căptușeala coifului îi acoperi perfect fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se așeză și așteptă. Prin micile fante pentru ochi abia îl zări pe Flamma apropiindu-se. — Scoate-ți coiful. În arenă trebuie să intri cu chipul descoperit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul de maimuță, apoi focuri înfloresc pentru a alunga monștri. Fii atent străzile sunt înțesate cu gropi și plase și capcane. Ia-ți un ghid. Să ai la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe jumătate viclean, pe sfert frumos, pe sfert înțelept. Oameni, vă salut cu respect. Apoi am simțit că-mi cade ceva ușor și brusc pe poalele largi care îmi acopereau vintrele. M-am uitat în jos: printre prismele soioase ale căptușelii, o piesă de zece penny mi se odihnea în șapcă. Am privit în sus: o doamnă voinică se îndepărta cu un zâmbet scurt și viu. Păi e de râs. Zău așa. N-ai de ales. Nu sunt un tip mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cred că e timpul, nu-i așa? mai spuse, bătând din palme. Eu și Charles avem ceva minunat să vă spunem tuturor. S-a ridicat de la masă. Fără să vreau, m-am gândit că rochia ei trebuie să fi avut căptușeală; nu se vedea nimic indecent prin ea, chiar dacă stătea în lumină. Ne vom căsători, exclamă ea. Nu e o veste minunată? Și-a întins mâna peste masă către Charles, care s-a ridicat să o prindă, părând și mai jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ăia tot sub regim comunist ca și noi, mai găseai câte ceva prin magazine. Într-o vreme, lipseau prin satele de prin Câmpia Dunării caielele pentru țintuit potcoavele de copitele cailor. Toți care treceau la bulgari se Întorceau cu buzunarele și căptușelile hainelor pline de caiele. Pleacă și Hristu să facă afaceri. Intră În magazinul cu fierătănii. Nu știa nici o boabă bulgărește. Vânzătorul Îl aștepta zâmbitor, Îmbrăcat În halat albastru. Cum să-l facă Hristu să priceapă că vrea să cumpere caiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
intelectual, pentru că purta pantofi și pantaloni cu dungă, unul al lui Câinaru. Pe tată-său, de fapt, Îl chemase Cojocaru și chiar cu asta Își câștiga bănuțul: cosea oamenilor cojoace frumos Împodobite, de miel, ori dulame cu față de postav și căptușeală din piei de oaie. Era un om respectat bătrânul Cojocaru: Îl căutau și din alte sate, pentru că lucra temeinic și nu te ducea cu vorba. Un om cumsecade. În copilărie ucenicise și la un tăbăcar; Învățase să argăsească piei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar dacă militarii clanului Mori s-ar fi gândit să-i urmărească, n-aveau să poată trece timp de încă două trei zile. În ziua a șaptea, Hideyoshi ajunse la vadul râului Fukukoa și constată că acesta se revărsase. Soldații făcură căptușeli protectoare pentru cai, legându-și ranițele la un loc, apoi, traversară sub forma unui lanț omenesc, fie ținându-se de mâini, fie apucând coada lăncii purtate de omul din față. Hideyoshi traversase primul, iar acum stătea pe scăunelul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prins-o În adăpostul de la Karstadt, unde intrase când a auzit sirena? Să nu fii trist de copilul Klarei, eu te iubesc, poate că dacă n-ar fi scris asta la sfârșitul scrisorii, Hermann n-ar fi purtat-o În căptușeala hainei, chiar și atunci când i-au amputat, În trenul sanitar, piciorul. Christa respiră adânc și Încearcă să Își destindă spatele crispat. Durerea s-a cuibărit deasupra feselor, un animal triunghiular care o mușcă fără oprire. Dar ea ține mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o familie, că ai un copil în întreținere... — Am doi. O fi uitat doamna Timuc. Avocata trase chiștocul din țigaret și-l strivi în scrumieră. Se foi puțin, trăgându-și mâinile din mânecile hainei, care rămase întoarsă pe dos, cu căptușeala de satin la vedere și învelind fotoliul ca o husă. Se încălzise și avea de stat aici ceva mai mult decât crezuse. Trebuiau puse la punct niște amănunte. — N-am știut că ai doi copii. Celălalt unde e? Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu o masă de biliard. De câteva săptămâni, tata spăla vase într-un subsol, opt ore pe zi. Între timp, căpătase destulă îndemânare. Toni îi dăduse un palton vechi de-al lui, unul lung, iar el îi lărgise buzunarele, tăind căptușeala. Ca să-l ajute, doamna Sanowsky stătuse la mașina de cusut până noaptea târziu. În pauzele partidei de wrestling, tata umbla de colo până colo, cu paltonul pe el, iar Toni îl examina cu priviri de expert. Spunea: „Asta e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care pielea mea va căptuși interiorul unei săli de concerte (să dea Domnul să mai trăiesc atât cât trebuie ca s-o întind suficient). Decorațiunile murale se vor modifica fără-ncetare, în funcție de muzica și discursurile care vor răsuna acolo. Odată căptușeala va fi fină, alteori ridată, iar de cele mai multe ori presărată cu negi, alunițe și gâlme ca niște stalactite. Încă o dată: se pot forma pattern-uri din cele mai diverse aplicând scărpinături de intensitate variabilă în zone aleatorii. Chiar eu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]