724 matches
-
ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări,/ Prin munți și prin păduri,/ Să cate pe Zlot-al meu/ Ce mi-i de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar de oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să nu uiți,/ Că de nu-i uita și m-oi asculta/ Un copil de la fată mare/ Nebotezat, necreștinat/ L-oi lua și ți l-oi da..." Când se crapase de ziuă și firul de borangic de care era legat cărăbușul se înfășurase în întregime pe țăruș, apăruse la cimitir Zlota, ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat pe butucul roții unei fântâni, învârtit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în câteva luni toată lumea a înțeles că arhiva a devenit inutilizabilă. Dosarele au fost date la topit, iar enorma hală de la subsol a fost transformată de municipalitate într-o anexă a morgii, unde erau spălate, bărbierite și fardate cadavrele. Prinse cărăbușii amintirilor, le înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări,/ Prin munți și prin păduri,/ Să cate pe Zlot-al meu/ Ce mi-i de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar de oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să nu uiți,/ Că de nu-i uita și m-oi asculta/ Un copil de la fată mare/ Nebotezat, necreștinat/ L-oi lua și ți l-oi da..." Când se crapase de ziuă și firul de borangic de care era legat cărăbușul se înfășurase în întregime pe țăruș, apăruse la cimitir Zlota, ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar un poteraș reușise să-l prindă cu chipiul. Ciracii lui Zlota sfârșiră în chinuri crunte: unul cu intestinul înfășurat pe butucul roții unei fântâni, învârtit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș cu elitre verzi cu reflexe aurii. Mai era în cutie un calendar mic de carton, pe spatele căruia scria: "ParfumØe avec «Fleur de lilas» Albert Dubois Nancy". Hârtia păstra încă o vagă aromă de liliac. Pe partea cealaltă, cu creioane
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în buștenii doborâți. Mucegaiul se întinde, ciupercile înmoaie lemnul, viermii se hrănesc pe pofta inimii și, într-un final, copacul se transformă în pământ gras, un festin pentru șarve și bacterii, care, la rândul lor, reprezintă masa de dimineață a cărăbușilor și libelulelor, care sunt cina somonilor și păstrăvilor. Din clipa în care a deschis ochii în ceea ce el a crezut că era raiul, dar s-a dovedit a fi cabana lui Pearl, Zach a știut ce devenise - încă o mortăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
un examen pentru care trebuia să învețe, cu câte un test sau o întrebare lungă la care trebuia să răspundă. Își înfășura o cârpă udă în jurul capului, sperând să se răcorească, dar sudoarea i se scurgea pe spate ca un cărăbuș care aleargă grăbit, stiloul îi devenea alunecos în mâni, cerneala păta cu urme monstruoase, albastre și negre, pagina. Își aminti cum, chiar și atunci, cu lumânarea la cot, degetul îi fusese distras de la liniile tipărite pe care spera să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Mi se pare că e o slujbă cu normă întreagă care sfidează posibilul. Trebuie să facem un plan. Doar maimuțele se cațără în copaci. Sampath apucă ramura pe care era așezat și o strânse bine. Maimuțele se cățărau în copaci. Cărăbușii trăiau în copaci. Furnicile mișunau în sus și-n jos. Păsările stau în ei. Oamenii îi foloseau pentru fructe și pentru lemn și sub ei făceau cunoștință unii cu alții în puținele luni de când se căsătoreau și până soseau copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tufișuri. Dimineața găseau cotoare de mere și coji de alune sub patul ei, urme lipicioase care duceau de la oalele din bucătărie direct în camera ei. În buzunar îi găseau bucăți de scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș de noapte strivit. Dar se trezea odihnită, neamintindu-și nimic din hoinărelile nocturne, festinurile din miez de noapte, insistând că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o ridicase până la nivelul lui pe un par. Ținea foarte mult la această pălărie, căci îl ferea de curent și îi ținea de cald la cap noaptea, când briza era răcoroasă și îi apăra urechile de viețuitoarele de noapte, de cărăbușii nocturni, mici și negri, de furnici și de molii. — Mă simt confortabil, își anunțase el familia cu o fluturare din mână, concediindu-u parcă acum, că totul era pe placul său. Preț de o clipă, fură uluiți, dat fiind că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care se târa afară dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu mănunchiuri de aripi ca niște jupoane transparente ițindu-se ridicol de sub carcasa lui dură ca o scoică; părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
absurdității propunerii tatălui său. Treptat, se calmă. Cât erau de frumoase insectele acestea din jurul lui, cât de incredibil de frumoase: fluturi uriași, împodobiți cu generozitate, albine cu limbi lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte, orăcăitul, din ce în ce mai puternic odată cu înserarea care se scurgea din pământ și din umbrele întunecate din jurul său. Ieșise din burțile negre ale tuberculilor de sub pământ, din ghiocurile ascunse de semințe și flori, din cărăbușii ca cerneala și din bambusul gol pe dinăuntru. Văzuse petalele albe ale florilor de noapte desfăcându-se, o spuză de stele lucitoare apărând deasupra sa; mirosise iasomia plantată de mama sa și laurul otrăvitor, privise fluturii de noapte traversând întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de vină prostul ăla de băiat. Oare va putea într-adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se pregăteau pentru liniștea odihnitoare a nopții. Precum se știe, doar copiii nu sunt niciodată pregătiți pentru somn; prin urmare, cele două fetițe încă mai explorau viața cu ochi curioși. Cea mare, Viviana, care avea cinci ani, tocmai prinsese un cărăbuș și-l cerceta curioasă; avea obiceiul să prindă fără frică toate vietățile ce-i ieșeau în cale și să le studieze cu interes. Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată pe iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
gardă - singura misiune de luptă pe timp de pace -, și-a tras un glonț În cap cu arma din dotare; meteorologul satului prognozează - pe baza gușilor zbârlite ale vrăbioilor, a desimii perișorilor galbeni de pe perechea de picioare dinspre spate a cărăbușilor ori din zborul neobișnuit de razant al libelulelor - că ne așteaptă o iarnă grea, viforoasă, geroasă, cu zăpezi fioroase până peste streșini, ca În copilăria fiecăruia dintre noi; În burta unui somn uriaș pescuit de către persoane anonime În plin sezon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Roxana-Maria Cărăbuș, clasa a VIII-a Liceul Tehnologic Dumești județul Iași Nimic nu se compară cu apusul soarelui pe malul mării. Cerul îmbină armonios culorile, oferind un peisaj fascinant. Marea „de sânge” o poți compara cu o cortină în spatele căreia sunt ascunse
Apus la malul mării. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_664]
-
și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care se târa afară dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu mănunchiuri de aripi ca niște jupoane transparente ițindu-se ridicol de sub carcasa lui dură ca o scoică; părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
absurdității propunerii tatălui său. Treptat, se calmă. Cât erau de frumoase insectele acestea din jurul lui, cât de incredibil de frumoase: fluturi uriași, împodobiți cu generozitate, albine cu limbi lungi și subțiri, pe care le putea vedea atârnând din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte, orăcăitul, din ce în ce mai puternic odată cu înserarea care se scurgea din pământ și din umbrele întunecate din jurul său. Ieșise din burțile negre ale tuberculilor de sub pământ, din ghiocurile ascunse de semințe și flori, din cărăbușii ca cerneala și din bambusul gol pe dinăuntru. Văzuse petalele albe ale florilor de noapte desfăcându-se, o spuză de stele lucitoare apărând deasupra sa; mirosise iasomia plantată de mama sa și laurul otrăvitor, privise fluturii de noapte traversând întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de vină prostul ăla de băiat. Oare va putea într-adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]