805 matches
-
specii, În mod tipic au pielea verde-cenușie sau pestriță, cu capul și abdomenul acoperite cu plăci cornoase, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, îndreptate în afară, cu coada lungă, subțiată spre vârf, regenerabilă. Șopârla are o piele cărnoasă, îngroșată ce formează solzi mici si o protejează de uscăciune. Ochii sunt protejați de o membrană subțire, transparentă. Auzul este bine dezvoltat, la fel și mirosul. Pe maxilare șopârla are numeroși dinți conici, concrescuți cu maxilarul. Limba este musculoasă, mobilă
Șopârlă () [Corola-website/Science/306676_a_308005]
-
mică. Corpul este alungit, gros, moderat sau puternic comprimat lateral. Capul este comprimat lateral, mai ales în partea superioară. Ochii mici, apropiați. Pedunculul caudal poartă o creastă adipoasă dorsală sau ventrală. Gura inferioară, mai mult sau mai puțin semilunară. Buzele cărnoase. Buza inferioară lobată, cu doi lobi rotunjiți, netezi sau lobați, fără lob mental asemănător unei perechi suplimentare de mustăți ventrale. În jurul gurii au totdeauna 3 perechi de mustăți: una la vârful botului, a doua pe falca superioară, a treia la
Sabanejewia () [Corola-website/Science/336740_a_338069]
-
simplu (achenă sau drupă) sau compus, format prin dezvoltarea receptaculului, a perigonului și a axului inflorescenței. Genul "Morus" (dudul) este reprezentat prin arbori cu florile mascule și femele grupate în amenți scurți, iar fructul este o drupă falsă, cu înveliș cărnos provenit prin îngroșarea perigonului, întreaga inflorescență alcătuind un fruct multiplu, numit soroză (dudă, agudă). Frunzele de "M. alba" L. și "M. nigra" L. reprezintă furajul de bază pentru hrănirea viermilor de mătase. Genul " Ficus" cuprinde specii cu latex abundent, care
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
este multiplu, poliachenă sau polidrupă, la formarea lor participând adeseori și receptacolul. Genul Rosa este reprezentat de numeroase specii de arbuști spontani sau cultivați, cu frunze imparipenat-compuse și cu spini pe tulpină. Hipantiul la maturitate se îngroașă, devenind roșu și cărnos (conține vitamina C, acizi organici, pectine, antociani, caroten etc.) și include mai multe achene. R. canina L. (măceșul) este un arbust pînă la 3 m, cu flori roze și ramuri spinoase. Fructul (măceașa) este comestibil și cu valoare medicinală. Datorită
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
secrețiile mucoaselor și permeabilitatea capilarelor. Are și efecte spasmolitice asupra musculaturii netede a intestinelor și a uterului. Intră în compoziția ceaiului antidiareic. Genul Fragaria cuprinde plante erbacee, perene, stolonifere, cu frunze trifoliate. Florile au calicul, iar după fructificare receptaculul devine cărnos, comestibil, în el fiind împlîntate numeroase achene mici. F. vesca L. (fragi de pădure) este foarte răspândită în pajiști, păduri, tufișuri, locuri pietroase, din zona colinară pînă în subalpin F. viridis Duchs. (fragi sau căpșuni de câmp), F. moschata Duchs
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sunt consumate seara). Crataegus monogyna Jacq. (păducel) este un arbust cu ramuri spinoase, cu frunze rombic ovate, adînc lobate (pînă la jumatatea limbului). Florile, de tipul 5, cu petale rotunde, sunt grupate în corimbe rotunde, albe. Fructele sunt ovoide, roșii, cărnoase, de 0,7-1 cm (sunt fructe false deoarece partea cărnoasă provine din receptacol). Atît fructele, cît și frunzele și florile, au multiple utilități terapeutice. Acționează asupra sistemului nervos central, avînd efecte simpaticolitice, vasodilatatoare și hipotensive. Au rezultate benefice și în
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu ramuri spinoase, cu frunze rombic ovate, adînc lobate (pînă la jumatatea limbului). Florile, de tipul 5, cu petale rotunde, sunt grupate în corimbe rotunde, albe. Fructele sunt ovoide, roșii, cărnoase, de 0,7-1 cm (sunt fructe false deoarece partea cărnoasă provine din receptacol). Atît fructele, cît și frunzele și florile, au multiple utilități terapeutice. Acționează asupra sistemului nervos central, avînd efecte simpaticolitice, vasodilatatoare și hipotensive. Au rezultate benefice și în anghina pectorală. Tot din această subfamilie fac parte genurile: Pyrus
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sau 4. Sepale mici, unite prin baza lor, petalele libere sau unite, iar staminele au între bazele lor glande nectarifere. Gineceul este format din 2 carpele unite, cu doi loculi (în fiecare cu cîte două ovule anatrope). Fructele sunt drupe cărnoase, suculente, cu 2-4 semințe ce conțin endosperm oleaginos. Genul Vitis are cea 40 specii, răspîndite în emisfera nordică. Frunzele sunt palmat divizate, iar pe tulpină se remarcă prezența unor cîrcei ramificați. Vitis vinifera L. (vița de vie) este una dintre
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
hrănesc cu ajutorul unor haustori, care extrag seva brută din vasele lemnoase ale plantei gazdă. Are frunze verzi simple, nestipelate (uneori reduse la scvame). Florile sunt unisexuate, actinomorfe, dispuse axilar în inflorescențe cimoase sau racemoase. Fructul este baciform sau drupaceu (partea cărnoasă provine din receptaculul florii). Semințele nu au cotiledoane și sunt înconjurate de o substanță vîscoasă ce ajută la diseminare. Loranthus europaeus Jacq. (vîscul de stejar) are frunze căzătoare, flori pedicelate grupate în raceme laxe, iar fructul este o bacă galbenă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
mai voluminos dintre mușchii umărului. Are formă triunghiulară, cu baza în sus și vârful în jos, și acoperă articulația scapulohumerală anterior, posterior, superior și lateral. El dă forma rotunjită a umărului, formând în partea laterală relieful lui. Este un mușchi cărnos, gros cu fibrele convergente inferior. După origine și direcția fibrelor mușchiul deltoid este format din trei porțiuni: porțiunea claviculară sau anterioară ("Pars clavicularis musculi deltoidei"); porțiunea acromială sau mijlocie ("Pars acromialis musculi deltoidei"); porțiunea spinală sau scapulară sau posterioară ("Pars
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
transportul, sortarea și spălarea sunt operații, care determină 28 în bună parte calitatea produsului finit. Prunele se deshidratează cu sâmburi sau fără sâmburi, cu sau fără codite. Proprietăți organoleptice tabelul 3.1. Calitatea extra Calitatea I Calitatea ÎI Aspect Fructe cărnoase, aproape uniforme, cu pielita întrega, subțire și lucioasa Culoare Variabilă, de la negru până la violet închis și roșiatica Gust și miros Caracteristic, plăcut, dulce, acrișor, fără mirăsuri străine( mucegăi, sau alte mirosuri) Starea pulpei Cărnoasa, elastică Culoarea pielitei Minim 95% Cu
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
Calitatea I Calitatea ÎI Aspect Fructe cărnoase, aproape uniforme, cu pielita întrega, subțire și lucioasa Culoare Variabilă, de la negru până la violet închis și roșiatica Gust și miros Caracteristic, plăcut, dulce, acrișor, fără mirăsuri străine( mucegăi, sau alte mirosuri) Starea pulpei Cărnoasa, elastică Culoarea pielitei Minim 95% Cu culoarea pulpei galben închisă. Minim 65% Cu culoarea pulpei galben închisă și 35% cu culoarea galben-brună. Minim 40% Cu culoarea pulpei galben închisă și 40% cu culoarea galben-brună, 10% prune cu culoarea pulpei bruna
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
morunul este reprezentat printr-o subspecie și natio aparte: "Huso huso ponticus", natio "occidentalis" (Salnikov and Malyatskii, 1934). Morun, belugă. Originea cuvântului "Huso" nu e lămurită; unii derivă acest nume de la cuvântul turcesc "usun" = lung, alții de la cel unguresc "husos" = cărnos sau din latină "huso" = porc. Morunul este cel mai mare dintre sturionii noștri și cel mai mare pește din apele dulci ale Europei și României, putând atinge o lungime de 5-7 m și chiar mai mult (s-au citat și
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
de la 7 până la aproximativ 70 cm. Au un corp oval și alungit în formă de frunză sau limbă, puternic comprimat lateral (care în stare matură e asimetric). Capul este nediferențiat de trunchi, cu botul rotunjit, în formă de un lob cărnos. Maxila proeminează mult în afara mandibulei. Gura mică, inferioară, puternic curbată, cu dinți foarte mici, catifelați, abia vizibili, sau lipsită complet de dinți. Ochii sunt foarte mici, foarte apropiați și sunt situați pe partea dreaptă a corpului, îndreptată spre lumină; ochiul
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
scuze și am cotit spre Safe Way. Fiecare cu destinul lui, am zis. Și zău că numai de povestioare românești nu am chef aici, în loc să mă bucur de aleea asta formidabilă de palmieri, de mirosul portocalilor, de florile agresive și cărnoase care se cațără pe case. Când mă aflu în America am senzația că și propria-mi umbră a rămas în țară. în altă seară, inevitabilul se produse iar. De data asta clujenii veneau în viteză spre noi, erau de neevitat
Editura Destine Literare by Erwin Lucian Bureriu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_203]
-
cazul în care se rup sau se accidentează. Gâtul este scurt și gros, permițând astfel doar mișcări de lateralitate reduse, iar coada acesteia este lungă, în formă conică, ce poate ajunge până la 40 cm. Este acoperită de solzi de natură cărnoasă și păr, proprietăți cu rol important în stabilirea direcției la înot. Are membre scurte, alcătuite din 5 degete terminate cu gheare neretractile, iar tălpile sunt lipsite de pilozitate. Degetele anterioare sunt mai mici și sunt utilitare la alegerea și prinderea
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
fotomodelului Simone, care nu are decât 18 ani, este impresionantă și sunt convins că încă nu a dat totul din ea. Are o voce frumoasă, dar încă nu mă înfioară de emoție pentru că timbrul nu mi se pare suficient de „cărnos”. Epica este în prezent un spin care are abilitatea de a deveni o floare frumoasă în viitor. [...] The Phantom Agony pare a fi creația lui Mark Jansen. Aș vrea ca pe viitor să văd și influențe ale celorlalți membrii asupra
The Phantom Agony () [Corola-website/Science/312344_a_313673]
-
în varianta clasică) sunt scurte, puternice. Pieptul este foarte lat, adânc, cu musculatura proeminentă. Craniul apare foarte lat, pătrățos, cu fruntea teșită pe care pielea formează riduri. Botul este scurt, lat și comprimat, maxilarul inferior ieșind vizibil în afară. Buzele cărnoase atârnă flasc. Ochii mari, rotunzi, exoftalmici sunt plasați departe unul față de celălalt. Urechile mici sunt prinse sus, depărtate și purtate atârnat. Gâtul este scurt și masiv, acoperit cu o piele groasă, ce formează pliuri sub bărbie. Caracteristici: Acest câine se
Bulldog englez () [Corola-website/Science/323008_a_324337]
-
acoperă pistilul ca o căciulă sau o glugă. Gineceul este format din 5 carpele, unite într-un ovar superior cu 5 loji la interior, cu numeroase ovule apotrope și cu un stil scurt deasupra; placentație axilară. Fructul este o capsulă cărnoasă suculentă ce nu se usucă la maturitate, care prin atingere crapă exploziv prin crăpături în 5 valve care se răsucesc în interior, răspândindu-și astfel semințele la depărtare. Flora României conține 5 specii, una spontană ("Impatiens noli-tangere") și 4 cultivate
Balsaminacee () [Corola-website/Science/334230_a_335559]
-
august. Inflorescența este compusă dintr-una sau mai multe flori, liliachii sau violete, grupate pe un pedicel de 1-2 cm. Florile, a căror corolă de aproximativ de 8-10 mm prezintă cinci petale, au formă de pâlnie și sunt hermafrodite. Fructul cărnos, roșu sau portocaliu este o bacă, lunguiață sau ovoidă, de 1-2 cm. Perioada de maturație este din august până în noiembrie, în funcție de climat. Fructele conțin 4-20 semințe sferice, maronii, care sunt răspândite de păsări. Nu se cunoaște cu precizie originea cătinei
Cătină de garduri () [Corola-website/Science/313563_a_314892]
-
ar fi plătit pentru că a îndrăznit să râdă, fiind pedepsită cu biciul. Atunci ar fi jurat răzbunare și a făcut-o din plin. Roxelana nu avea înfățișarea fetelor obișnuite din harem; nu avea ochii mari și negri, nu avea buze cărnoase și nu era cocheta. ""Giovane, mă non bella"" (tânără, dar nu frumoasă), ""mică de statura și destul de grațioasa"", o descrie un ambasador venețian în 1526. Cea mai mare bogăție a Roxelanei era mintea ei. Avea talentul de a-l întreține
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
el nu a observat-o pe Canto. Ea l-a privit cu admirație și curiozitate, dar nu avea nici un interes în inițierea unor relații sentimentale cu intelectuali. „Era rotofei, destul de înalt și cu spatele drept, cu o figură palidă și cărnoasă, avea picioare uimitor de mici și o mână pe care, când o strângeai, părea lipsită de oase, flască, de parcă ar fi fost stânjenită de inevitabila povară. Vocea îi era tremurătoare, părea să bâjbâie după cuvinte și să ceară voie a
Estela Canto () [Corola-website/Science/336492_a_337821]
-
fel și eu. În brațele lui moș Gheorghe, am rămas mai mult. Nu m-am putut abține și l-am tras, totuși, ușor, de mustăți, apoi i le-am răsucit și dat la o parte ca să-și apropie buzele lui cărnoase de năsuc. M-a gâdilat cu barba, apoi și-a lipit tâmpla de trupul meu, în dreptul inimii. Aici, e rostul vieții! Totul e să nu-l falsifici! Pe lumea asta, în adevăr nu se stă prea lejer, dar, oricând, ieși
Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
din jurul gurii sunt importante în identificarea genurile. Ele includ lobul rostral, buzele superioare și inferioare, fălcile superioare și inferioare, precum și mustățile. Acestea sunt dezvoltate în mod diferit sau pot lipsi la diferite genuri. Lobul rostral (pliul rostral) este un țesut cărnos situat la vârful botului. Acesta este separat de buza superioară prin șanțul rostral; la mai multe genuri, lobul rostral este dezvoltat într-un pliu suspendat care acoperă parțial sau total buza superioară și falca superioară. În astfel de cazuri, buza
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]
-
istmului (de pe gât) de un șanț postlabial complet, care se continuă în jurul colțului gurii. Acest șanț este de obicei întrerupt la mijloc, astfel că există șanțuri distincte, unul în spatele fiecărei părți laterală a buzei inferioare. La unele specii cu buze cărnoase partea mediană poate fi hipertrofiată și îndoită înapoi într-un lob suspendat. Falca inferioară poate fi acoperită de un țesut cheratinizat cu o margine anterioară tăioasă. În astfel de cazuri, falca inferioară este adesea vizibilă și buza inferioară este limitată
Ciprinine () [Corola-website/Science/331255_a_332584]