603 matches
-
1938), Despre soluționarea corectă a contradicțiilor apărute în sânul poporului (1957) - care trag învățăminte din revoluția chineză; simplificate și apoi reformate de Lin Biao, acestea sunt publicate, mai întâi în Trăiască războiul victorios al poporului!, iar după aceea, în Mica Cărticică Roșie apărută în timpul Revoluției Culturale. Originalitatea teoretică a maoismului se reduce la două analize. Prima afirmă că opoziția dintre burghezie și proletariat este una secundară, în secolul XX, și că principala contradicție, pe plan internațional, opune țările subdezvoltate (numite „lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exemplar - și adesea aseptizat, ca pentru Rosa Luxemburg - este atunci difuzat sub forma unor broșuri sau filme. Aceste metode sunt reproduse în partidele-state comuniste, uneori cu și mai mare intensitate decât în URSS în anii staliniști. Astfel, în timpul Revoluției Culturale*, Cărticica roșie a lui Mao* devine referința obligatorie a oricărei exprimări publice. Aceste proceduri de ortodoxizare sunt aplicate, în diverse grade, de troțkiști și maoiști*. Destalinizare și fractură în ortodoxie Ortodoxizarea se bazează pe principiul infailibilității partidului și a secretarului său
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
roșii, îi brutalizează pe cei „de dreapta”, pe „revizioniști” și alte „elemente rele” și distrug simbolurile trecutului - pierderile sunt ireparabile. Se adună în imense manifestări întru gloria „președintelui Mao”, fluturând ca pe un talisman cea mai tipărită carte din lume - Cărticica roșie, un soi de breviar constituit dintr-un florilegiu al „cugetărilor” lui Mao. Agitația cuprinde întreaga țară și clasa muncitoare, ceea ce provoacă primele dezordini. Prin urmare, este necesar să se instaureze noi puteri, politice și administrative: începând din ianuarie 1967
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prezintă drept o emblemă a artei decadente și pornografice. Retras în casa familiei, ridicată la Mărțișor între 1929 și 1933, „ca un schit”, cu grădină și stupi în livadă, lângă copiii Domnica (Mitzura) și Iosif (Baruțu), A. face să apară Cărticică de seară (1935), Cimitirul Buna-Vestire (1936), o ediție definitivă la Versuri (1936; îmbogățită în 1940 și 1943), Ce-ai cu mine, vântule? (1937), Hore (1939), Lina (1942). N. Georgescu, din cercul lui N. Iorga, îl atacă în mai multe articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
morții tuturor.” Odată cu astfel de acorduri titaniene, el are, însă, o dragoste și o tandrețe franciscană pentru ceea ce, cu simplitate, cu inocență, poartă semnul unei vitalități primordiale și al temeiniciei (Plugule, Chemarea, Lumină lină). Sunt sentimente ce vor domina în Cărticică de seară, Mărțișoare, în ciclul Buruieni din Hore. După Cuvinte potrivite, și rupt de aspirația înaltului de care ele erau pătrunse, cu volumul Flori de mucigai, rod al închisorii, A. dă (într-o suită de portrete și de scene de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui A. un moment unic în poezia românească. În Cărticică de seară, îmbolnăvirii de vreme, vulnerabilității, frământărilor abstracte și sterile („Cântecul nu e bun,/ Cuvântul e oftat, / Brațul tărăgănat,/ Moleșită aripa./ Mă bate vremea, mă bate ziua, mă bate clipa” - Cântec din fluier) li se găsește alinare în „experiența naivității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de lemn. Din amintirile ierodiaconului Iosif, București, 1929; Poarta neagră, București, 1930; Flori de mucigai, București, 1931; Cartea cu jucării, București, 1931; Tablete din Țara de Kuty, București, 1933; Ochii Maicii Domnului, București, 1934; Cuvinte potrivite și... încrucișate, București, 1934; Cărticică de seară, București, 1935; Cimitirul Buna-Vestire, București, 1936; ed. București, 1968; ed. București, 1997; Versuri, București, 1936; ed. 2, București, 1940; ed. 3, București, 1943; Ce-ai cu mine, vântule? Povestirile boabei și ale fărâmei, București, 1937; ed. (Ce-ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de silabe egal pentru fiecare vers, chiar dacă schemele strofelor au fost foarte variate. Varietatea și regularitatea au devenit caracteristicile acestor compoziții, o dată ajunse la maxima lor dezvoltare. Termenul kontakion desemnează (în general vorbind) o omilie în versuri. Termenul grec însemna „cărticică” și poate fi un diminutiv de la kontax sau kontos, cuvânt destul de rar care desemnează bastonașul de lemn în jurul căruia era înfășurată hârtia unui volumen; potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
materia a două volume intitulate Calmul valorilor (1971) și Utilul și plăcutul (1973). Printre ediții, prefețe și traduceri (Ion Pillat, W.H. Pater, Chesterton, Eliot, Hölderlin, Gottfried Benn ori textele din Eseul englez, I-II, 1975), N. mai compune o cărticică inedită de proză, Simptome (1969). Mimând canonul literar al fragmentelor, minieseurile aforistice și paradoxale de aici tratează teme absolut indiferente în sine, dincolo de care suverană rămâne norma unică, cea a jocului, dictată de un autor-magister ludi. Funcționând ca o supapă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
SADOVEANU / 281 IOAN SLAVICI / 315 NICHITA STĂNESCU / 331 Bibliografie / 345 TUDOR ARGHEZI (1880-1967) Tudor Arghezi (alias Ion N. Teodorescu) s-a născut la București, pe 21 mai 1880. A studiat la București. Opere: Cuvinte potrivite (1927); Flori de mucigai (1931); Cărticică de seară (1935); Mărțișoare (1936); Hore (1939); Una sută una poeme (1947); 1907-Peizaje (1955); Cântare omului (1956); Stihuri pestrițe (1957); Frunze (1961); Poeme noi (1963); Cadențe (1964); Silabe (1965); Ritmuri (1966); Noaptea (1967); Frunzele tale (1968); Crengi (1970); Icoane de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
are să ajungă bogat; cea mijlocie - că are să-l răpească duhurile rele; iar ultima, că are să ajungă Împărat. Și spusa celei din urmă se Împlini. În Voinicul cu cartea În mână, nevasta naște un băiat care avea În mâna dreaptă o cărticică pe care nu i-o putea lua nimeni. Țipa cpilu dă-i lua gura, i-o lăsa În mână. Copilul când era de-o zi, ziceai că-i de o lună. Tatăl copilului a stat treaz toată noaptea pentru a
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
6 și stă până la ora 12, când iese popa din slujbă și-l Închină. O negură, o ceață vie a venit În biserică și a dispărut băiatul pe lumea aceea, l-au luat duhurile rele. Au vrut să-i ia cărticica din mână dar n-au reușit. Ce-o fi, aia o fi, Își spune băiatul și reușește să-și schimbe soarta, supraviețuind acestei Încercări. O soluție trans-rațională este găsită Într-o narațiune unde se arată că e posibil ca cineva
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ursitoare să facă cum vrea el. Trecu o zi, trecu două, trei ... La trei zâle se fac urătorile, să pune ursătorile. Îl pune șî ea lângă mă-sa. Ce să stea copilu? Copilu s-a născut cu o cu o cărticică și cu o cârjuliță În mână dân măsa. Avea o cărticică șî o cârjulițî În mână din mă-sa. Avea o cărticică șî o cârjuliță. Moașa zice: Facem un copil dă trențe, zâce, Îl punem lângă mă-sa, când o
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
trei ... La trei zâle se fac urătorile, să pune ursătorile. Îl pune șî ea lângă mă-sa. Ce să stea copilu? Copilu s-a născut cu o cu o cărticică și cu o cârjuliță În mână dân măsa. Avea o cărticică șî o cârjulițî În mână din mă-sa. Avea o cărticică șî o cârjuliță. Moașa zice: Facem un copil dă trențe, zâce, Îl punem lângă mă-sa, când o veni ursătoarele să-l urseze. El să dă după ușă În
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
pune șî ea lângă mă-sa. Ce să stea copilu? Copilu s-a născut cu o cu o cărticică și cu o cârjuliță În mână dân măsa. Avea o cărticică șî o cârjulițî În mână din mă-sa. Avea o cărticică șî o cârjuliță. Moașa zice: Facem un copil dă trențe, zâce, Îl punem lângă mă-sa, când o veni ursătoarele să-l urseze. El să dă după ușă În partea aia, ia o mătură, ia o mătură ș-o dă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
să trăiască 10 ani și să fie mâncat de lup; a doua să trăiască 25 de ani și să moară Înecat; iar a treia să trăiască 60 de ani și să moară de moarte bună. Reacția copilului este promptă: ține cărticică, bate tu cârjuliță! Și le-a luat la bătaie pe ursătore șî bete-le! Le-a bătut frunza fagului! Copilul cere ursitoarelor să-l ursească să trăiesc cât a trăit tica, treisuteșaizeci de ani! Ursitoarele lau ursat din nou atât
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Întrucât acestea personifică nevinovăția și curățenia. Pentru ca Samca să nu se apropie de casă și de persoana la care se găsesc numirile ei, În multe case sunt scrise pe perete aceste numiri și multe femei Însărcinate poartă asupra lor o cărticică manuscrisă, numită Rugăciunea Sf. Arhanghel Mihail, pe care trebuie s-o scrie numai un om bătrân, căruia Samca n-are' ce-i face. Narațiunile mitologice păstrează motivul furtului și al schimbului de copii, atribuind această acțiune negativă Diavolului. Încălcarea interdicției
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
strângă laolaltă studiile, articolele și eseurile. Volumul postum Eminescu. Arghezi, îngrijit de George Muntean, probează același interes statornic pentru marele poet, urmărit îndeaproape în toate manifestările sale literare definitorii: poezie, proză, publicistică. Sunt reunite aici recenzii, articole, eseuri: Cuvinte potrivite, Cărticică de seară, Tudor Arghezi (IĂ, Ce-ai cu mine, vântule?, Cimitirul Buna-Vestire, Prozator militant, Tudor Arghezi (IIĂ, Universalitatea liricii argheziene, Statornicii, Sintaxa poeziei, Tudor Arghezi (IIIĂ, Inefabilul arghezian, Poetul, Orație la moartea lui Tudor Arghezi, Fragmentarium. 1 Pagini de critică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
stă demontat în față, sau cel puțin îmi închipui aceasta, simt că 1 Eminescu. Arghezi, p. 173 48 dincolo de teme, procedee, compoziție, ritmică, psihologie și influențe rămâne un duh inanalizabil, care mă umilește. Încerc o dramă de inteligență.” 1 În cărticică de seară, criticul detectează cu sagacitate „desfacerea lui Arghezi de personalismul energic de altădată și alipirea sa lirică la frumusețile vieții sociale, la realitățile patriarhale de familie, la o poezie a copilului văzut de părintele său și a copilăriei idilice
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de la colatio (chemarea făcută poporului de către preoții păgâni pentru a anunța sărbătorile ce soseau). Sau din lat. carnatione, de la incarnatio (întruchipare). Sau din alt cuvânt latinesc creatione, creationis, adică născut la începutul erei creștine. Pomul de Crăciun D. Caselli, în cărticica sa "Crăciunul la diferite popoare" (București, 1915) scrie: „Obiceiul apusean de a înfrumuseța casa cu un pom încărcat cu daruri, în sărbătorile Crăciunului, începe să prindă din ce în ce și la noi și este pe cale de a se încetățeni
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
minute, cu un zgomot asemănător cu acela a 1000 de puști”. (Gazette de France, 21 mai 1790). “La 26 martie 1790, la 2 ceasuri din noapte, s-a cutremurat pământul foarte, ținând cam un sfert de ceas” (Notiță de pe o cărticică intitulată Slujba osebită a Sf. Prea Cuviosului părintele nostrum Nicodim). În anul 1791, în zona Vrancea, a avut loc un cutremur “mărișor”. 5 aprilie 1793, ora 10 și 30 de minute: “două scuturături zdravene în Transilvania”, notează un preot pe
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
2 ori, dar n-au știut oamenii, fiind trudiți”. În 1798, “s-au cutremurat pământul în luna martie, în ziua 14, pe la 3 ceasuri din zi, fiind liturghie în biserică” (După o însemnare a lui Radu Zugravu, făcută pe o cărticică bisericească). La 28 octombrie 1802, a avut loc Cutremurul cel mare, cum este cunoscut în statistica seismelor din țara noastră. La București, cutremurul a ținut 2 minute și jumătate, fiind descris astfel de către Dionisie Eclesiarhul: “Mișcările solului semănau cu acele
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
romanice recurg la o determinare internă. Diminutivele, de exemplu, care s-au înmulțit în raport cu latina, nu au valoare relațională, deorece indică faptul că realitatea denumită este mică, și, de aceea, se redă de obicei sintetic: rom. căsuță, sp. casita, rom. cărticică, it. libretto; în franceză însă redarea este analitică un petit livre. În franceza veche diminutivele erau la fel de numeroase ca în celelalte limbi romanice, însă în epoca modernă ele nu mai sînt preferate. Această predispoziție a francezei pentru determinarea externă explică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fecioară în ritm de charleston (1935). O suită de afectuoase evocări se înșiruie în Mitif, poetul florilor (1929), toate privindu-l pe Dimitre Anghel, conturat ca un personaj capricios, cu reacții nevrotice, trăind în febre și expus mereu derivei amoroase. Cărticica lui C. e mărturia unei accentuate vocații de prieten. SCRIERI: Les Juifs roumains, Paris, 1903; Cu cine?, București, 1914; Mitif, poetul florilor, București, 1929; Cuvinte despre Jean Jaurès, București, [1934]; Mărturisiri de fecioară în ritm de charleston, București, 1935. Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
și rugăciune: În cei 16 ani de luptă, în cele mai grele și mai primejdioase clipe, am citit la 12 noaptea, timp de 42 de nopți Paraclisul Maicii Domnului. Am mai citit în timpul prigoanei, purtând-o tot timpul la mine, cărticica de rugăciune a Sfântului Anton de Padova. Frați creștini, fii ai patriei mele, peste tot unde s-au aflat legionarii, liberi, în temnițe, în călătorii, în străinătate, în exil, în deportări, în prizonierat, au îngenuncheat în rugăciune, cerând milostivirea lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]