448 matches
-
Stelian Mateescu), „melancolicul” (N. Milcu) ș.a. Ca peste tot în scrisul său, F. e un hedonist al caracterologiei și un filolog estet, întârziind pe file (fie și îngălbenite sau netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de prismă (1998), culegere de articole pe teme civice, cărturarul părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
fi înrudit cu ramura macedoneană Papară din Galiția, de unde și presupunerile privitoare la o mai îndepărtată obârșie aromână a familiei. Sunt puțin lămurite împrejurările în care D. îmbrățișează cariera ecleziastică: decisiv poate să fi fost însă impulsul celor dintâi înclinații cărturărești. Răzlețe, parvin din epocă și informațiile ce îngăduie reconstituirea primei perioade a formării sale spirituale, ca și, mai târziu, a condițiilor ce vor fi favorizat desăvârșirea culturii sale umaniste. Opinia potrivit căreia D. ar fi învățat la Iași, la Școala
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
la Hotin. Vanitos și sfidător, H. era privit ca un personaj iritant, turbulent, periculos chiar, de unde numeroase conflicte cu autoritățile, precum și instabilitatea în slujbe. Nu îi putea fi trecută cu vederea nici mândria cu care își afirma obârșia nobilă, tradiția cărturărească a familiei și propriile merite ori titluri. Între intelectuali însă avea faima unui om cu preocupări enciclopedice, poliglot (cunoștea douăsprezece limbi), erudit în istoria românilor, deținător al unei biblioteci de mare valoare. Cunoscut și în țară, este chemat să intre
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
operaționale care dirijează clasificarea sunt în acord cu disocierea operată de Sorin Alexandrescu între „scrib”, „scriitor” și „disident”. Criticul a mai publicat, în 1999, un jurnal intelectual al călătoriei de cincisprezece zile în China. Notația scrupuloasă e contrapunctată de reveria cărturărească și chiar poetică: la un moment dat, autorul compune un „poem”, numind, unul după altul, felurile speciale ale gastronomiei chinezești, care sunt tot atâtea metafore pentru urechea europeanului: „Cuibul rândunicii în zăpadă parfumată”, „Cuib de pasăre cu floare de gheață
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
prozator, istoric literar și folclorist. Component al unei „dinastii de cărturari ardeleni de rasă” (I. Breazu), din care mai făceau parte Nerva Hodoș și Alexandru Hodoș (Ion Gorun), frații săi, H. provenea dintr-o familie cu vechi tradiții patriotice și cărturărești; tatăl, Iosif Hodoș, membru fondator al Societății Academice Române, fusese unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Avram Iancu și un om de întinsă cultură. Pe linie maternă, H., fiul Anei (n. Balint), era nepotul protopopului Simeon Balint, și el una
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
, Nicolae (5.VI.1871, Botoșani - 27.XI.1940, Strejnicu, j. Prahova), istoric și critic literar, dramaturg, poet și memorialist. Vlăstar al unei familii cu veche tradiție cărturărească, I. este primul din cei doi fii ai Zulniei Iorga (n. Arghiropol), descendentă din dragomani ai Porții, traducătoare din literatura franceză, și ai avocatului Nicu Iorga, o vreme subprefect de Botoșani. Se trage pe linie paternă din negustori, un strămoș
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
maghiari, deopotrivă), de a calviniza sau luteraniza majoritatea ortodoxă românească a Principatului, spre a crea o contrapondere catolicismului, care găsea mai lesne un limbaj comun cu ortodocșii. Faptul acesta (al inițiativei reformate) nu știrbește cu nimic importanța celor două demersuri cărturărești, care au fost repede expurgate de deformări reformate și integrate efortului general al cărturarilor și oamenilor bisericii românești de a ajunge la o Biblie în limba națională. Biserica ortodoxă a știut să profite de aceste deschideri spre a-și afirma
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
al moșiilor deținute de contele Daniel Vass de Țaga (1796-1802). Ulterior, între 1804 și 1808, va fi corector (și cenzor interimar) al secției românești a Tipografiei Universității din capitala Ungariei. Deși duce o viață foarte modestă, își poate continua preocupările cărturărești, pregătește ediții, scrie prefețe, poartă corespondență. Traduce și editează cărți de popularizare a unor cunoștințe științifice și practice. Începe redactarea istoriei românilor și caută posibilități de editare. După 1808 existența sa mai este atestată doar de încercările de a-și
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
poleit foarte iscusit, în carele au pus sfântul trup al Sfântului Grigorie Decapolit, de la mănăstirea Bistrița. Și alte multe bunătăți și odoare scumpe a făcut și le-au împărțit pe la Sfetagora și prin alte părți”), ori prin prețuirea arătată șlefuirii cărturărești („iar un copil mai mic, anume Radul [care și domn mai pe urmă au fost], l-au ascuns mumă-sa [soția lui Mihnea Turcitul] și l-au trimis la S-ta Gora, la mănăstirea Iverilor și de acolo călugării l-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și unchiul său, fiul Stolnicului, Rudolf, Rodolphus -, episcopului Ioan Inochentie Micu-Clain, se intitula „cancelarie”), pe Vlad Boțulescu, născut în Mălăeștii Olteniei și absolvent al Academiei Domnești din București. în anii ce au urmat terminării școlii, Vlad Boțulescu, ale cărui achiziții cărturărești aveau acum un solid temei, intră în anturajul urmașilor lui Ștefan Cantacuzino, ultimul domn pământean al țării Românești (căruia Iorga credea că Boțulescu i-a fost secretar 353), le împărtășește opțiunile, convingerile și planurile și nimerește, în 1746, în urma unei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
, revistă apărută la București în 17 și în 24 decembrie 1925, având subtitlul „Publicație săptămânală de critică și informație artistică”. Redactor: Sergiu Milorian. S. intenționează să fie „un monitor cinstit și cărturăresc” al interesului general pentru arta dramatică, militând „pentru culturalizarea nevoii de teatru a marelui public” (Părerile „Spectatorului”, 1/1925). Rubrici: „Cronica teatrală”, „Cronica literară”, „Cronica plastică”. Se publică un fragment din piesa Danton de Camil Petrescu. Cronica literară este susținută
SPECTATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289819_a_291148]
-
pagini ce au nu doar o mare valoare spirituală, ci și una literară, a fost inclus și romanul alegoric Desiderie, de origine spaniolă, tradus în slavona rusă prin intermediar polon. Repere bibliografice: Paul Mihail, Schitul Poiana Mărului. Un centru ortodox cărturăresc, în Spiritualitate și istorie la Întorsura Carpaților, I, coordonator Antonie Plămădeală, Buzău, 1983, 355-384; Mitropolitul Serafim [Romul Joantă], Isihasmul. Tradiție și cultură românească, tr. Iuliana Iordăchescu, București, 1994, 114-128; Păcurariu, Dicț. teolog., 473-474; Dario Raccanello, Rugăciunea lui Iisus în scrierile
VASILE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
Popescu (1987). Pe V. l-au atras cu precădere textele cronicarilor moldoveni, „hățișul” versiunilor și al redacțiilor, descurajant de controversate. A început cu Ion Neculce, căruia cei mai mulți exegeți i-au recunoscut doar harul de povestitor, punându-i la îndoială pregătirea cărturărească. „Subiectul” este cercetat cu o minuție caracteristică tuturor lucrărilor sale. Monografia Ion Neculce era anunțată de câteva studii parțiale care îngăduie o privire în laboratorul dominat de rigoare al unui cercetător atent la toate detaliile: Bibliografia lui Ion Neculce, Neculce
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
studențească”, adoptându-se și un ritm de apariție mai regulat. Editată sub conducerea unui comitet, S.r. își afirmă filiația cu publicația omonimă, de orientare antifascistă, a Frontului Studențesc Democrat (1935-1936), dorindu-se „o verigă în lanțul tradiției de luptă cărturărească a Universității românești” și, deopotrivă, „un factor decisiv în democratizarea învățământului superior”, năzuințe reiterate și în salutul adresat în numărul inaugural de Al. Rosetti, rectorul Universității bucureștene. O „serie nouă”, consemnată la 17 noiembrie 1946, debutează cu editorialul În aurora
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
de corbeaux, editat în Franța, conceput inițial ca o prefață, a devenit în cele din urmă o lucrare independentă, păstrând, firește, puternice legături referențiale cu Povestea poveștilor de Ion Creangă, text a cărui prezentare era destinat să fie. Asocierea spiritului cărturăresc cu licențiozitatea și, în general, cu erotomania literaturizată în chip estet se produce la P. pe linia unei vechi și consistente tradiții franceze, care merge de la Rabelais la Pierre Louÿs și Guillaume Apollinaire, iar eseistul le altoiește în chip valid
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
mizanscenei, și mai ales prin divagațiile hermeneutice pe care le prilejuiesc, ori trasând portrete ale unor contemporani. Filonul intimist - de altfel depistabil mai pretutindeni - nu predomină totuși, iar prim-planul este ocupat de comentariile și glosările pe teme și subiecte „cărturărești”. Demersul eseistului este, practic, în orice moment, pluridisciplinar. Alături de stil, vivacitatea intelectuală și autoritatea erudiției sunt principalii factori de seducție în scrierile lui P. Din rândul foarte numeroșilor autori comentați, invocați, evocați, convocați pentru sprijinirea propriei argumentații, citați ori pur
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
ai „Familiei”, preferă subiectele istorice și legendare, dându-le o interpretare apăsat moralizatoare. Melodramatice și schematizate sunt și câteva nuvele cu personaje din lumea „intelighenței” ardelene. Doar în proza care se oprește asupra vieții țărănești, autorul, eliberat de clișee fals cărturărești, câștigă în adecvare și știe să nareze simplu, sprinten și armonios. De la un timp, aici poate fi pusă în discuție și influența lui Ioan Slavici. Țărani care au mereu în gând munca, bunăstarea și răsplata după faptă, personaje a căror
RANTA-BUTICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289134_a_290463]
-
cărțile, el mărturisește preocuparea pentru strunirea verbului prin travaliu: „Scriu cu aceeași grijă cu care sărut o sabie”. Meditează la „bunăcreșterea inspirației” („există o bunăcreștere a inspirației: de a nu se amesteca / dincolo de râu”), expresie care ar presupune „legitimul rămășag cărturăresc” al poetului de a codifica ideea pe mai multe etaje (Dinu Flămând), dar în care se distinge mai ales delimitarea privind „marea trecere”(râul) văzută la nivelul materiei cvasianonime, desemnată ca „viață fără nume”. Tema de adâncime și obsesia fundamentală
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
îmbinarea cuvântului și a muzicii s-au născut și se vor naște opere divine, nemuritoare”. În același context, maestrul sublinia legătura dintre muzică și poezie (Gând desprins). Publicația își propune să întrunească „toate talentele de muzică și poezie, toată priceperea cărturărească a celor ce pot ajuta mai departe înfăptuirilor de artă românească” (Închinare), dorește, așadar, să cultive valorile artistice și literare indiferent de orientare, tradiționalistă sau modernistă, și să promoveze critica estetică. Semnează versuri Tudor Arghezi, G. Bacovia, Mateiu I. Caragiale
MUZICA SI POEZIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288342_a_289671]
-
la mănăstirea Lipova. Întors peste munți în 1795, slujește la Râmnic pe lângă episcopii greci Dositei Filitis și Nectarie Moraitul, dar se va devota mai mult lui Constantie, episcop de Buzău, care îl va face protosinghel în 1802. Atras de preocupările cărturărești, nu ezită, la o vârstă matură, să devină elevul Academiei Domnești, familiarizându-se și cu ideile patriotice, în spiritul veacului, profesate de dascăli renumiți: Neofit Duca, Constantin Vardalah, Lambru Fotiade ș.a. Trăiește în continuare modest, fiind în 1814 cântăreț la
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
din scaun pentru simpatiile față de austrieci. Se va alătura, la Stettin, micii suite a pribeagului Gheorghe Ștefan, care pierduse și el tronul Moldovei și peregrina prin Apus în căutare de sprijin politic. În slujba fostului domn, M. a lăsat „urme” cărturărești în codicele de care se îngrijea Antonie de Moldovița și a făcut câteva călătorii: întâi în 1666, la Stockholm, la regele Suediei, unde a rămas vreo câteva luni, și apoi, prin 1667, în Franța la regele Ludovic al XIV-lea
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
spaniol. Nucleul tare al grupului redacțional se regrupează, reluându-și activitatea în toamna anului 1918 prin inițierea „Colecției cărților galbene” (în care apar broșurile Ce vrem? Catehism pentru sufletele nehotărâte, Un apostol al vieții moderne: William James și Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrise de C. Beldie și D. Ioanițescu), iar în vara lui 1919, prin editarea, în locul N. r. r., a hebdomadarului „Ideea europeană”. V.D.
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
mai mare măsură improvizațiilor de moment. Predominantă rămâne nota de umor și de bună dispoziție pe care acestea le degajă. Sub influența creațiilor populare, la Curțile domnești și boierești a luat naștere o. domnească, creație retorică alcătuită într-un mediu cărturăresc, pe canavaua unor vechi obiceiuri populare. Acest tip de o. este influențat de epistolele grecești, în special de epistolele lui Teofil Coridaleu, și a servit drept model o. protocolare rostite la sărbători. Un creator de o. ocazionale a fost marele
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
doua (când nevastă i-a fost Despa) pe Radu Toma, ce va deveni la rându-i mare cărturar și ban al Craiovei, și pe Măriuța. În lipsa informațiilor precise asupra locului și a modalităților în care N. a dobândit o formație cărturărească solidă (știa latinește, slavonește și, poate, grecește), cercetătorii au avansat diferite ipoteze privind pregătirea sa într-una din școlile Ucrainei apusene (Ostrog sau Lvov), în vreun colegiu iezuit sau printre „spudeii” Academiei întemeiate la Kiev de Petru Movilă. Probabil că
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
Din cauza deselor incursiuni ale polonezilor în Moldova, în urma cărora moare și tatăl vitreg, în 1686 familia se refugiază la București, fiind găzduită în locuința stolnicului Constantin Cantacuzino. Este posibil ca anii petrecuți, patru la număr, în preajma unor oameni cu preocupări cărturărești notorii să îl fi influențat pe adolescent, stimulându-i interesul pentru cultură, pentru istorie îndeosebi. Cert este însă că acum a acumulat împotriva Cantacuzinilor puternice resentimente, care îi vor marca vizibil atitudinea de cronicar. Revenind în Moldova, el intră în
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]