392 matches
-
cu apele astea învolburate nimeni nu ar ajunge acolo. A te duce, înseamnă moarte curată. Într-un an cu ape tot așa, a luat o căruță cu cai cu tot, de au găsit- o, hăt devale, la marginea sălciilor. Pe căruțaș nu l-au mai găsit, o fi rămas îngropat în mâlul șesului acesta. Crezi că degeaba urlă uneori câinii noaptea pe întinsul lui? Femeia rămăsese cu ochii larg deschiși, aprinși ca de friguri, se mai uită odată la omul galben
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de o anumită vârstă și-a dat seama că nu va avea cui lăsa frumușica sa avere pe care o adunase în atâta amar de vreme și care creștea mereu. Atunci s-a ivit și prilejul. A înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dat seama că nu va avea cui lăsa frumușica sa avere pe care o adunase în atâta amar de vreme și care creștea mereu. Atunci s-a ivit și prilejul. A înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adunase în atâta amar de vreme și care creștea mereu. Atunci s-a ivit și prilejul. A înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată cu lemne care s-a răsturnat peste el pe o pantă în timpul unei furtuni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care rămâne alături de ei până când se desființează școala și unii dintre ei sunt transferați la Socola.Ultima parte a Amintirilor din copilărie ne prezintă călătoria lui Nică și a lui Zaharia de la Humulești la Iași, cu căruța lui Luca Moșneagu, căruțașul satului. Cea mai dureroasă constatare a lui Nică este aceea că a crescut, că nu mai este copil, ―drăgăliță Doamne, eram și eu acum holtei, din păcate!Despărțirea de satul natal a copilului este una simbolică. Părăsindu-și satul, copiii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
spre mare / unde Venus alunecă acum spre dimineață: / vântul freamătă-a jale / în gâtlejul rotarului ce suie iar / colina înlunată, agale, / în murmurul măslinilor mauri (Drum la Agrigentum, trad. MB). În versurile sicilianului vorbește Leopardi din Amurg de luna: și căruțașul tânguindu-și jalea / c-un cânt de-alboarea lumii se desparte, / de ea ce de departe, / din geana zării-i luminase calea; / la fel si tinerețea / de viață părăsita / pălește și dispar (Amurg de luna vv. 16-21). Se aude cantul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ea ce de departe, / din geana zării-i luminase calea; / la fel si tinerețea / de viață părăsita / pălește și dispar (Amurg de luna vv. 16-21). Se aude cantul trist și melancolic ce tocmai se stinge, apar luna ce luminează drumul căruțașului (al rotarului la Quasimodo) și marea: pe culmi, prin satele din vale, / ajunsă-n crucea boltii, / de dupa Alpi, în marginile zării / sau în adâncul mării / coboară luna și sporește beznă (idem, vv. 9-12).514 Quasimodo îmbracă în accente corozive adagiul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a ajunge în mahalaua chivuțelor și a căuta "beletele" de loterie rătăcite de neglijentul Lefter Popescu. Un vizitiu poate deveni personaj de nuvelă și după al doilea război. La Ion Băieșu, o familie de intelectuali invită în intimitatea ei un căruțaș ca să facă o baie de vulgaritate. Acesta se poartă prea firesc, dezamăgindu-i. La Fănuș Neagu, în vreme de secetă, în 1947 bănuim, o ceată de țărani pornește călare pe firul albiei secate, sperînd să întîlnească apa. Renunță pe rînd
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
prezentate: Porcul mare; Războiul nasturilor; Un cartof din aur masiv. (12) [P12] Cărți pentru copii în care eroul nu este nici măcar personaj dintr-o serie televizată, [P12'] asta nu se poate. Cărți prezentate: Vrăjitorul muntelui de foc; Porțile de dincolo; Căruțașul morții (Dumneavoastră sînteți eroul acestor cărți). (13) [P13] Mai devreme sau mai tîrziu, copilul trebuie neapărat să descopere [P13'] că există și alți oameni mari în afară de tatăl său. Cărți prezentate: Dumnezeu; Mozart; Picasso, înțelept și nebun. 2.1. Dimensiunea enunțiativă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a Tatălui răspîndită pretutindeni. Înseamnă persistența unui ritm de viață ce se confundă cu succesiunea muncilor și a anotimpurilor, înseamnă aratul, însămînțările, secerișul. Și mai înseamnă intimitatea protectoare a unui grup social închis, solidar, strict ierarhizat, din care fac parte căruțașul, ciobanii, cosașii, secerătoarele. Pe scurt, fiecare dintre acești termeni trebuie reținut cu toată încărcătura sa simbolică, e vorba de imaginea unei ordini, a unei societăți, a unui tip de civilizație. E ordinea, armonia socială, e cultura și civilizația pe care
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acest un fel de cognomen amintea de un toponim, Ciudica, de unde mai venise cândva unul Ciubucă (Bleojul) și care a avut aici familie din care făceau parte nu mai puțin de cinci fete. Acest Ciudican avusese aici cârciumă unde opreau căruțașii care duceau bârne la Fabrica de Cherestea a lui Lomaș și beau câte un rachiu sau două. Îi spuneau: Măi Ciudicanule, dă-mi și mie un deți(100 gr) de rachiu. Îi cam cereau de băut trecătorii. Și Ciudicanul le
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
spune-i mamei că vin de cum termin partida asta. Dar eu n-am plecat. Îmi plăcea să mă uit la uriașii aceștia care intrau, comandau ceva, consumau, unii plecau și alții se așezau, gânditori sau obosiți, la mese. Intrau muncitori, căruțași, țărani, samsari, fără ocupație, oameni simpli de tot felul, din popor, niciodată vreun funcționar, vreun proprietar sau comerciant. Dar era bine, știam că mă aflu printre ai mei și cred că tata nu s-ar fi simțit bine în vreun
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ungea cu “brandolină” ca să “stărlucească”, și le arcuia frumușel cu codițele tari înspre sus, își lua nevasta și mergea la Hanul lui Topor, care era nu departe de casa lor, pe Sărărie, un loc celebru de popas pentru toată lumea: cărăuși, căruțași, hamali, funcționari, scriitori etc. Aici, la han, comanda niște fleici în sânge și-i striga țiganului cu scripca:Cântă, cioară, pe aceea: “Izvoraș de apă rece” și altele, unele chiar măscărăcioase, la adresa unor femei puturoase sau a unor adversari vecini
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mânjit de sânge, ieșea cu spatele din ogradă. Porțile s-au închis. S-au înhămat caii rămași nefurați. Boierul Preda dădea porunci plângând încetișor. Pe Papa l-au adunat din drum ca să-l spele și să-l îngroape la Brâncoveni. Căruțașii stăteau pregătiți. Tudora și jupâneasa Stanca au scos-o pe Zamfira din pivniță și, ținând-o pe după umeri, au dus-o să și ia copilașul zdrobit. Cineva îi curățase fețișoara de sânge și-l lăsase așa pe trepte, cu ochii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l slăbește nici o clipă. Zice că Ștefan Cantacuzinul ar fi cel mai bun de domnie. Dacă n-ar fi spaima asta... — E Joia Mare, când au de gând să ne trimită pe drum spre Stambul? — Mâine, măria ta! Au spus căruțașii că-i păcat să plece pe drum asupra Paștelui, s-au plâns că vor să mai aștepte creștinește. Nimic! Porunca-i de la sultan și nu-i loc de învoială. — Doamne ferește, în Vinerea Mare? se miră beizadea Constantin. Ștefan se ridică și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
azvârlit de pe șa, cade pe scara trăsurii; roțile îl strivesc îngrozitor. Chemăm în ajutor niște țărani ce strângeau recolta: aceștia fug; o țărancă bătrână refuză să ne dea căruța; suntem constrânși să-i solicităm, cu revolverul în mână, unui alt căruțaș, aflat în trecere, să-l ridice pe rănit și să-l lase în locuința cea mai apropiată. Îi facem un așternut de paie acceptabil cu snopi luați dintr-un câmp învecinat. Căruțașul se hotărăște, pe jumătate de frică, pe jumătate
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-i solicităm, cu revolverul în mână, unui alt căruțaș, aflat în trecere, să-l ridice pe rănit și să-l lase în locuința cea mai apropiată. Îi facem un așternut de paie acceptabil cu snopi luați dintr-un câmp învecinat. Căruțașul se hotărăște, pe jumătate de frică, pe jumătate după făgăduirea unei recompense. Trimitem de la poștă mijloace de transport pentru a conduce surugiul la spitalul de la Buzău. În adevăr, n-am putea exagera condamnând indiferența vinovată, egoismul de neînțeles al țăranului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
domnitorului problema interzicerii înhumărilor în cimitirele din jurul bisericilor din capitală, obicei considerat contrar tuturor regulilor de igienă, pentru a se autoriza doar înmormîntările în afara orașului 270. Primul județ din Principatul muntean atacat de holeră a fost Prahova, datorită negustorilor și căruțașilor care circulau pe drumul Brăilei. Astfel, la 24 mai/5 iunie, Departamentul din Lăuntru s-a adresat cârmuirii județului, dîndu-i instrucțiuni privitoare la prevenirea și combaterea holerei. Casele molipsite să fie izolate și curățate, iar cei contaminați să fie feriți
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și anatomist Dimitrie Gerota în relatarea privind participarea sa voluntară, ca medic de regiment, la campania militară din Bulgaria, între 22 iunie - 29 august 1913: "Am anchetat și m-am convins personal - notează profesorul Gerota - că, deși grupele de 4-500 căruțași trebuiau să fie sub conducerea unui ofițer care urma să aibă grija lor și a vitelor lor, totuși, în aceste marșuri de transporturi, nu gradele, ci Dumnezeu avea grija lor, Îmbrăcați numai în cămăși, plouați, obosiți, nespălați, înnegriți de praf
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cămăși, plouați, obosiți, nespălați, înnegriți de praf, nebăuți și chiar nemâncați, acești martiri m-au impresionat mai mult, căci m-am convins că ei au avut privațiuni mai mari decât trupele"551. De multe ori, revizia antiepidemică aplicată acestor necăjiți căruțași era foarte superficială sau nici măcar nu avea loc. Astfel, la 18 iulie au traversat orașul Turnu Măgurele, îndreptîndu-se spre Pitești, 218 căruțași din Coloana a V-a Mobilă, fără să fi fost supuși vreunui control sanitar. Cum rezultă și din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
că ei au avut privațiuni mai mari decât trupele"551. De multe ori, revizia antiepidemică aplicată acestor necăjiți căruțași era foarte superficială sau nici măcar nu avea loc. Astfel, la 18 iulie au traversat orașul Turnu Măgurele, îndreptîndu-se spre Pitești, 218 căruțași din Coloana a V-a Mobilă, fără să fi fost supuși vreunui control sanitar. Cum rezultă și din documentele oficiale, "multe unități militare mici, precum și militari izolați treceau Dunărea fără să se prezinte la punctele de supraveghere medicală". Direcția generală
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
speranța că poate va veni cineva care ar putea-o ajuta. Nu după mult timp se auzi o căruță dar timpul care se scurse până la apariția ei i se păru o veșnicie. Ea se așeză în mijlocul drumului și făcu semne căruțașului să oprească. Acesta opri. Atunci zise în gând „Slavă Ție Doamne!”. Schimbă câteva vorbe cu omul cu care dealtfel se cunoștea, fiindu-i consătean. Acesta o ajută și-l așeză pe bancheta din spate a trabantului. După ce tânăra profesoară îi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
oprească. Acesta opri. Atunci zise în gând „Slavă Ție Doamne!”. Schimbă câteva vorbe cu omul cu care dealtfel se cunoștea, fiindu-i consătean. Acesta o ajută și-l așeză pe bancheta din spate a trabantului. După ce tânăra profesoară îi mulțumi căruțașului, îl rugă pe acesta să trecă pe la mama ei să o anunțe că se va întoarce acasă ceva mai târziu. Tot acest timp până la spitalul din Târnăveni se scursese ca prin minune, mintea ei refuza să mai gândească sau a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tânărul. în camera de gardă doctorul, care era un om în vârstă îi puse întrebări referitoare la incident și identitaea pacientului. Îi povesti împrejurările în care a fost găsit, dar referitor la identitate nu cunoștea nimic, decât ceea ce-i spusese căruțașul, că ar fi agronom și că nu de mult lucrează în cadrul I.A.S. A B. În momentul în care pacientul fusese așezat în pat pentru consultații, în buzunarul de la spate al pantalonilor se văzu actul de identitate. O
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
prinsă cu treburile gospodărești. Ramona fiind singurul copil al familiei Plopeanu, toată grija gospodăriei acum apăsa pe umeri d-nei Neli Plopeanu mama ei, care purta acum și povara multor ani. Când Ramona ajunse acasă, mama ei care deja aflase de la căruțaș îi zise, zâmbind: -“Bunul samarinean” și-a făcut datoria. Atunci Ramona o prinse în brațe pe mama ei și plânse liniștit. -Destul coplia mea, ți-ai încheiat misiunea. -Dar mamă, încă nu și-a revenit. -O să-și revină, copila
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]