1,506 matches
-
domnul Whittier, singurul lucru sigur e ceea ce promiți. Trei luni, ați promis, spune domnul Whittier prin aburul cafelei. Atunci s-a întâmplat ceva, dar nu cine știe ce. În clipa următoare, îți simți sfincterele contractându-se. Degetele ți se reped înspre gura căscată. Miss America ține un cuțit în mână. Cu cealaltă apucă nodul cravatei domnului Whittier și-i trage fața aproape de-a ei. Cafeaua domnului Whittier se varsă fierbinte, aburindă, pe podea. Mâinile îi atârnă tremurând, zvârcolindu-se prin aerul prăfos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
malachit dacă îl privești cu atenție. În amfiteatrul egiptean, pereții sunt de ipsos și papier mâché, sculptați și modelați în piramide și sfincși. În faraoni uriași așezați pe tron. În șacali cu nas ascuțit. În șiruri peste șiruri de hieroglife căscate ca niște ochi mari. Deasupra lor atârnă frunzele penate ale palmierilor artificiali, făcute din panglici de hârtie neagră îngreunate de mucegai. Deasupra coroanelor prăfuite ale copacilor, ipsosul negrul al cerului de noapte e împănat cu o puzderie de stele electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
subsolului e în întuneric. Scările de lemn sunt înguste. În întunericul ăla, ceva uruie și mormăie. Ceva misterios trebuie să se întâmple. Ceva periculos trebuie să se întâmple. — E fantoma, spune Baroneasa Degerătură, rămânând cu marginile unsuroase ale gurii ei căscate. E centrala termică funcționând la maxim. Suflând aer fiebinte în țevi. E arzătorul cu gaz duduind. Centrala pe care a distrus-o domnul Whittier. Cineva a reparat-o. De undeva din întuneric, o pisică zbiară, o singură dată. Ceva trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dan scăpă farfuria. Se uită la ea uluit, în timp ce fata continua să mănânce, pândindu-l cu coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți cu gura căscată. Inima i se înmuie, toată groaza trăită cu câteva minute mai înainte se topi, se relaxă și plină de satisfacție continuă să dea iama în plăcintele calde. După ce-și reveni din șoc, Dan spuse ironic: De ce te-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și calea Luanei politehnica. Se trezi, astfel, înghițind ce ura mai tare: matematica și fizica. Profesorul de fizică azi îți dădea zece pe te miri ce, mâine, aflat în toane proaste, îți împușca un trei care te lăsa cu gura căscată. Înclinația Luanei spre uman nu era la modă pe vremea aceea. Salariile mici ale profesorilor îi făceau să-și îndrume elevii spre I.S.E., politehnică și medicină. Poate că, în absența unei profesoare destoinice la matematică, Luana ar fi luptat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
toate știutor iar la școală geniul în matematică, de a cărui serioasă gândire nu se îndoia nimeni. Luana era departe de a bănui ce zbucium stârnise în sufletul vărului ei. De aceea, prima ciocnire între ei o lăsă cu gura căscată. Ema reveni acasă după o vizită la neamurile mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat de dimineață, "călare", Oliviu cu Ema cocoțată pe cadrul bicicletei. Între cei doi se stabili, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știe despre tine unde, oare, rătăcești? De ce nu mai vii la mine? Spune-mi, unde ești? De-i vedea vântule-o fată, sus pe deal sau în zăvoi, mândră și cu ochi ca marea, ad-o înapoi!" Băiatul rămase cu gura căscată, nu se știe dacă din pricina faptului că, pe neașteptate, îl lovise dragostea pentru muzica lui Constantinescu ori din cauză că fata-l uimise apucându-se de cântat, din toată inima, în plină stradă -, în timp ce Luana, râzând, plecă să-și reia locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
seara aceea, se repezi la soțul ei: Ștefan, vreau un copil. Nici dacă ar fi câștigat lozul cel mare, bărbatul n-ar fi fost mai surprins și mai fericit. O întoarcere atât de neașteptată spre el îl lăsă cu gura căscată. Se grăbi să răspundă: Imediat, iubito. Acum îl facem. Dar Luana era serioasă. Cred că nu pot avea copii. Dacă nu am rămas însărcinată până acum, înseamnă că sunt bolnavă. Ștefan se învârtea în jurul ei, ca un cățeluș ce așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Dali, însoțit de colegul de suferință, unchiul Vali, ieșiră din case înarmați cu răngi și topoare și stricară tot ce se făcuse în timpul dimineții. Plecară, apoi, la culcare, încântați de spectaculosul lor gest. A doua zi, muncitorii rămaseră cu gurile căscate găsind munca lor distrusă. Nu le veni să creadă că oameni cu carte, pe care-i cunoștea toată suflarea târgului, fuseseră în stare să facă așa ceva. Se apucară iarăși de treabă, întrebându-se ce vor mai găsi a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înalță spre cele mai înalte culmi ale satisfacției, purtată de un sentiment rămas fără cuvântul care să-l definească. Pe măsură ce copilul creștea, familia se minuna de "savantele" lui realizări. Azi stătea în funduleț, mâine se ridica singur, cu o gură căscată a zâmbet ce le inunda sufletele de iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
familia Darie și afișă o așa veselie și dezinvoltură, încât Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase liber două zile și ea bănui că el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prost care să te ia nevastă, să te alinte și să te țină în puf? Poimâine vii la treabă și-ți preiei îndatoririle. Domnule director... Domnule Liga..., dădu în bâlbâială -,...Daniel, nu-i semnezi nici o hârtie! "Daniel" rămase cu gura căscată. Luana nu mai putu suporta. Se îndreptă spre ușă și-o deschise. Nuța Cordel se aruncă spre ea. Rămâi pe loc! Îi plăceau filmele cu Chuck Norris. Mișcările lui de felină, arcuirea trupului, atunci când se bătea. Cel mai mult, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de nimic dinaintea sosirii lui aici. Uneori se scoală tresărind, trezit nu de vreun coșmar, ci mai degrabă de o senzație neliniștitoare că s-ar afla cu ochii ațintiți la un enorm spațiu gol, ceva care aduce cu gura larg căscată a unui puț fără fund și că e atras de adâncimea aceea. Atunci se trezește, pentru că nu suportă golul nesfârșit. Imaginile copilăriei nu-l Însoțesc nici când Închide ochii și se străduiește să le reconstituie În minte. Între trezie și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
indistincte până atunci nu i-au fost de nici un folos. Împreună cu grupul de douăzeci de indonezieni era, fără Îndoială, și un european. Se găseau Într-o celulă ori Într-o cameră Întunecată. Blițul Îi surprinsese pe câțiva, erau cu gura căscată de mirare, cu capul ridicat spre fotograf. Ceilalți stăteau cu picioarele Încrucișate, cu bărbia căzută În piept. În spate, europeanul singuratic se sprijinea calm de perete, cu capul aplecat de parcă Își privea piciorul. Gâtul i se deslușea parțial, Margaret l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i a răspuns Johan, nu, tu n-ai făcut nici un rău. Nu-ți face griji, nu ești singur. Sunt lângă tine. Johan, hei, nu-ți mai căsca așa ochii! Farah i a strâns puternic mâna. Ascultă, de ce stai cu ochii căscați!? E foarte neplăcut. Arăți Îngrozitor! Acum putem să plecăm? Te rog... Nu vreau să mai rămân aici! Dar atracția principală nici n-a-nceput, a protestat Bob. Stai așa, ah, uite-o că apare! Muzica a trecut brusc la un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dintotdeauna că avea să facă. Își anunțase plecarea simplu, calm, rece, fără emoții. Se dusese la universitate s o vadă pe maică-sa și să-i comunice noutatea. Era pe la Începutul toamnei. O nouă serie de studenți, cu ochi larg căscați și cu cașul la gură, umpluseră biroul maică-sii, presărat cu cărți În dezordine. O ascultau subjugați, În vreme ce ea le arăta bastonașul de bambus folosit la circumcizia rituală În Noua Guinee. Margaret a tușit ca să i se remarce prezența, apoi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și cu spirit analitic? El a ridicat din umeri și-a Încercat să facă haz. — Mai știu și eu?! Poate c-am Îmbătrânit. Însă tabloul ăsta e ceva aparte. De cum l-am văzut m-a cucerit. Am rămas cu gura căscată. Am găsit În el ceva care făcea neinteresant și banal tot ce realizasem vreodată În viață. Atârna acolo, pe un perete, atât de nelalocul lui În acel enorm apartament din Elveția. Aveam același sentiment pe care-l am când mă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
știu, am senzația că mori, să nu mori. În ziua aceea când Miau, dis-de-dimineață, mama ei, plângând, dă-mi-o te rog, a murit mama mea, în ziua aceea în care eu am înțeles și m-am oprit cu gura căscată și cu ochii ficși, el, CUM, a intrat pe ușă livid, subțiat la față și lung, lung până la colțul ușii sprijinit, vorbea lăbărțat, diluat, cuvintele îi lungeau limba, limba îi umbla în gură nefiresc stânga-dreapta și râdea ha, ha, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vorbit cu el, că se poate, dar cine face publicitate, că fetele de la secretariat sunt ocupate, eu fac publicitate! mă duce eu prin licee! și cine vinde bilete, că acum sunt prinși oamenii... vând eu bilete! a rămas cu gura căscată și zâmbea, da! vreau! am timp, nu am copii, nu am familie, vreau să fac asta, ce e așa de neînțeles? mă gândeam să înfiez unul, mamă? tu ce zici? cum vrei tu... ești o proastă, mamă, m-ai învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Șam. Ea șovăi o clipă, de parcă s-ar fi trezit pe marginea unei prăpastii. Apoi, ca și cum s-ar fi aruncat în gol, spuse: — El a fost tatăl. — Ce vrei să spui? — Atunci când am facut chiuretajul. Șam o privi cu gura căscată. — Ai spus că nu știi care din noi doi e tatăl. — Ba știam foarte bine. Când m-am culcat cu tine, am făcut sex protejat. — Dar nu și când te-ai culcat cu Adrian? Eleanor dădu din cap a încuviințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Petru. Are gust... Să știi că are. A venit la mine acum vreo zece zile și numai ce mi-o spus: Bejane și Iustine, că așa mă cheamă, cum și semnez de altfel, Îmi vând mormântul... Am rămas cu gura căscată. Ești bolund, Wellmanne! Numai aztecii sper că ați auzit de ei, se interesă Bejan, da, zise Petru numai aztecii au avut poziții mai bune. Adică mai Înalte, zise Petru În Încercarea sa de a Înțelege discursul lui Bejan. Tocmai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tradus În franceză, engleză, germană, fusese scris cu ruj pe sânii Anitei. Chiar dacă universal, sloganul cu pricina nu merita doi bani. Sânii Anitei Însă erau ca doi vulcani gemeni gata să erupă. Momentul era așteptat de toți băieții cu gurile căscate. Din pricina sânilor, angajamentul pionieresc „Sunt gata Întotdeauna” avea În glasul Anitei un Înțeles care dădea fiori tovarășului diriginte care era și comandant de unitate și chiar tovarășului de la UTC care nu lipsea de la nici o ceremonie. Ca o fată cuminte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
autobuz, cu timbre, cu pliculețe de ceai, cu capace de Ness, umplu pereții redacției. Se poate descifra orice în colajele mele: un fluture înghițind un elefant, o libelulă ori un Concorde, harta României într-o gură de rechin, o gură căscată a urlet, un elefant cu gît de girafă. Așa e. Fariseul de Leandru Diță-Lerești, care-și mărturisește religia pentru cARTE (urît mai îmbătrînește: obrajii fleșcăiți, conjunctivita, pavilioanele urechilor galbene) ne-a făcut să nu mai comunicăm între noi. De-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vor să omoare o vacă. Nu te uita". O rafală de vînt m-a făcut să mă întorc și să văd ce nu era de văzut. Zăcea trăsnită de lovitura în greabăn. O doborîseră. Cu pămîntul rotindu-se în globii căscați. Mi s-a părut că eu și Rusalin, adolescenți puri și stîngaci, ne reflectam în centrul globilor, în umezeala lor caldă încă. Și vocea bunicii: "Doamne, sînteți lișcă de apă, intrați repede să vă uscați la foc, fîstîcliilor". "Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mănușă. Știți foarte bine că filmele de acțiune și balistica au fost pasiunile vieții mele. În armată nici ofițerii nu-și cunoșteau mai bine armele decît îmi cunoșteam eu PSL-ul. Îi lăsam la fiecare tragere pe toți cu gura căscată. FB-uri după FB-uri, încît la un moment dat umblau zvonuri că bătrînul avea acasă o carabină care mi-o dăduse pe mîini încă din copilărie. Prostii, nu-nțelegeau ce-i aia să ai o pasiune pentru un anumit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]