1,093 matches
-
neant, privind un punct nedefinit. Se ridică încet și merse în fața oglinzii, la chiuvetă. Se sperie de paloarea ce-o avea și de ochii triști ce o fixau de dincolo de luciul oglinzii. Își stropi fața cu apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și bău un pahar de apă la fel de rece. Simțind că se înviorează, își așeză părul și arboră un zâmbet prietenesc, cuceritor, exact în clipa în care asistenta bătu la ușă și ceru permisiunea să-l prezinte pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
iar pe măsuțele din fața lui sunt două-trei sipețele, stible subțiri și flori, ofrande aduse marelui duh. La ieșirea din locul de rugăciune, în dreapta ușii am mai băgat de seamă un vas din piatră umplut cu apă, iar în vas - un căuș din nucă de cocos. Ofrandele aduse lui Buddha constau în verdeață proaspătă și flori. Acestea vor sta înaintea statuii până se vor veștezi, iar apoi sunt aruncate. După cercetarea pagodei, preotul ne-a poftit în locuința sa, care este chiar
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN PALMELE TALE ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 208 din 27 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În palmele tale adunate căuș Aș vrea să-mi fac cuib - nu-mi trebuie casă; Să-l împletesc cu ramuri de vis și muguri de dor, Să mă hrănesc cu mana cerească a ochilor tăi Și setea s-o sting cu lacrima timpului ce trece
ÎN PALMELE TALE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367390_a_368719]
-
Și s-a pornit pe pojghițat, Vârtej de frig să scoață Și ghiocelul a-nghețat În sticla cea de gheață... Dar buna zână, timpuriu Parcă-ntradins trimisă, Cât să nu fie prea târziu, Cu gura-ncet deschisă Și palmele-i ca un căuș Suflă din piept căldura Și viul aer ca un duș Redezmorți făptura... Dar de nesomn, de drag, de chin, Din nebăgare-n seamă, La deget o răni un spin Ușor cât să nu geamă... Și-o picătură s-a prelins
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
ar fi prima data și cunosc drumul de întoarcere. - De ce să plec? Rămân cu tine. Ce mie nu-mi place zmeura? Cei doi tineri s-au apucat să adune fructele zemoase și puternic aromate, aruncându-le în gură după ce umpleau căușul palmei sau într-o punguță de celofan pentru Fana, mama Anei. Cum începea să se amurgească, au hotărât să facă calea de întoarcere. Pe drum, din când în când, se mai opreau pentru câte o pupătură, până au ajuns la
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU CANDELEI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CANDELEI Lui Ioan Alexandru În căușul de lut, de lậngă icoana, s-a adunat, domnule Ioane, toata durerea și credința Lumii - măcar, în ultima-ți ruga, pre limba patriarhului Deceneu, miluiește, încă, si vânturile și valurile... și toarnă, bunule mirean, în prea- sfậntul pocal, aghiasmă dintr-
ELOGIU CANDELEI de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366955_a_368284]
-
deosebită, o zeiță a frumuseți, a străbătut timpul uimindu-ne cu farmecul ei. Singurul lucru, de-a lungul timpului, pe care ea nu îl poate schimba este IUBIREA. Este greu de înțeles tristețea femeii, Este greu să cuprinzi lacrimile în căușul palmelor, Este greu să privești lumea prin neliniștea femeii, Este greu să aduci iubirea din nou în inima rănită, Este greu să luminezi calea tunelului întunecat al suferinței, Dar mai greu este să răspunzi iubirii când sufletul îți este plin
CUM ARATĂ „VISUL UNEI FEMEI” LA UN RADIO CU NUME DE ZEIŢĂ. DIALOG CU ALINA ARBAJTER, REALIZATOR LA ATHENAISRADIO, GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366953_a_368282]
-
ar fi prima dată și cunosc drumul de întoarcere. - De ce să plec? Rămân cu tine. Ce mie nu-mi place zmeura? Cei doi tineri s-au apucat să adune fructele zemoase și puternic aromate aruncându-le în gură după ce umpleau căușul palmei sau într-o punguță de celofan pentru Fana, mama Anei. Cum începea să se amurgească, au hotărât să facă calea de întoarcere. Pe drum din când în când se mai opreau pentru câte o pupătură, până au ajuns la
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Nimeni nu mă crede, nimeni nu întreabă, de ce se ofilesc florile-n toamnă?.. De ce, pe-o cruce stă scris numele mamei, câtă truda se ascunde, în căușul palmei?.. Vântul, de ce-i slobod și nu e îngrădit, de ce sângerează cerul, către asfințit?.. Roua, de ce-i rece, și timpul inima o stinge, dorul de mamă adânc te străpunge?.. Pasărea care cântă, de ce te-nfioară, cum ar fi să fie, veșnic
NIMENI NU-MI RĂSPUNDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367556_a_368885]
-
care actorii români le transmit, ca o invitație de a gusta iarăși și iarăși din profunzimea artei dramatice. „Am adunat aici șoapte mai noi și șoapte mai vechi. Am adunat aici gânduri și imagini și am încercat să adun în căușul palmelor adieri de suflet. Eu am atins zidurile teatrului. Eu am aflat multe dintre tainele șoaptelor lor. Am vibrat cu ele și mărturisesc că nu mă mai pot depărta de fantastica lor atracție. Pentru că aici este iubire. Multă ... Și trandafiri
ATUNCI CAND SECUNDA SE TRANSFORMA IN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMANESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367245_a_368574]
-
denotă, la fel ca și natura, starea sufletească a autoarei, iar senzația de sete copleșitoare sugerează ideea de gol interior, de singurătate. „Mi-e sete uneori,/ o sete năvalnică,/ nebună,/ și atunci/ mă întorc să mai sorb o dată/ minunea/ din căușul palmelor tale/ am băut cândva/ și-mi este dor/ să fac din apă/ Fântâna/ în care doi bănuți,/ zbor de porumbei,/ îi amintesc apei să cânte.” („Dacă”) „Vers” „Autoarea volumului „Creion” are credința că adaugă un pilon liric la echilibrul
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
mare grijă. Odată când aveam pământ în palme, Alec intra pe poarta, în curte, în casă și surprinzându-mă, uimit oarecum de gestul meu care se repetă, îmi înaltă mâinile și mi le săruta, așa cum erau, cu pământul maroniu în căușul lor.” Gestul lui Alec, venit în continuarea gestului Laurei, vorbeste despre șansă de a învinge trecutul și de a aparține prezentului prin puterea dragostei și a valorilor morale. Alec acționează instinctiv, iar gestul său denotă fidelitate față de soție și față de
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu FLUTURAȘ DE CIOCOLATĂ Fluturaș de ciocolată în culori de curcubeu ! Te-am văzut seara, o dată, vibrai pe umărul meu . Te-am luat în căușul palmei și te-am încălzit suflând . În veșminte de scântei erai firav și plăpând ... Ai mișcat din aripioare ca un semn de mulțumire. Cu miros de tămâioare împresurai pe oricine . Te-am pipăit pe antene și ușor pe piciorușe ... Ai
FLUTURAŞ DE CIOCOLATĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363647_a_364976]
-
Al gemetelor spre cuvânt Și al suspinelor spre dor, În pasăre de cer și cânt Cu aripi ca de plumb în zbor, În umbra umbrei pe pământ A celor care mai și mor Și își găsesc etern mormânt Doar în căușul stelelor, Câte au fost, câte mai sânt Și vor mai fi în vremea lor... Asupra-mi sper că s-a răsfrânt Tot răul lumii schimbător, Din rai în iad, blestem-descânt... Din bine-n rău, din greu ușor... Poetul, rar, sub
EMINESCULUI CEL TRIST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363674_a_365003]
-
Al gemetelor spre cuvânt Și al suspinelor spre dor, În pasăre de cer și cânt Cu aripi ca de plumb în zbor, În umbra umbrei pe pământ A celor care mai și mor Și își găsesc etern mormânt Doar în căușul stelelor, Câte au fost, câte mai sânt Și vor mai fi în vremea lor ... Asupra-mi sper că s-a răsfrânt Tot răul lumii schimbător, Din rai în iad, blestem-descânt ... Din bine-n rău, din greu ușor ... Poetul, rar, sub
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
tremurânda atingandu-i obrazul...degetul gros mangaindu-i conturul catifelat al buzei de jos,ușor răsfrânta...apoi îi simt pielea fină a gâtului sub palmă mea nu atât de fină acum, pe cât aș vrea să fie... Îi cuprind umărul în căușul palmei și dinții mei simt gustul cărnii fragede. Sânii ascunși sub bluză subțire au personalitate.Si mai au și o "minte autonomă". Se ridică ușor și coboară odată cu respirația precipitata...hmmm,poate e chiar interesant ceea ce spune,poate chiar are
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364666_a_365995]
-
dar ca să-mi dau seama după un timp că nu mai pot respira iar din acea poziție de culcat am dat zăpadă la o parte după care mi-am încordat o mană și-am zis parcă cautandu-te cu mâna căuș: 'ț ț ț, unde-i față, ca ghiara s-a înfuriat?!" . Am sărit direct în picioare printr-un flinc-flanc, la care tu ai răspuns parcă stării mele cu o asemănătoare zvagnire în mâini apoi în picioare - ceva mai complicat decât
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
care actorii români le transmit, ca o invitație de a gusta iarăși și iarăși din profunzimea artei dramatice. „Am adunat aici șoapte mai noi și șoapte mai vechi. Am adunat aici gânduri și imagini și am încercat să adun în căușul palmelor adieri de suflet. Eu am atins zidurile teatrului. Eu am aflat multe dintre tainele șoaptelor lor. Am vibrat cu ele și mărturisesc că nu mă mai pot depărta de fantastica lor atracție. Pentru că aici este iubire. Multă ... Și trandafiri
ATUNCI CÂND SECUNDA SE TRANSFORMĂ ÎN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMÂNESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364727_a_366056]
-
înclinat și mi-am întins mâna pe care ai pus-o pe a ta și-am valsat după o melodie numai de noi știută.. te-am învârtit și tu tot ai continuat. Am încercat să te îmbrățișez așa cu palmele căuș în jurul mijlocelului tău.. dar, ai fugit.. te-ai oprit iar și râzând ai zis: să nu uiți de carceră, dragul meu! Și-ai râs apoi iar.. învârtindu-te parcă doreai să te acoperi cu frunze.. tot luai de jos și
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
feței tale este furată de la bătrânul și eternul Charlot, în timp ce scuipi minciuni din poveștile cu zâne și cu feți-frumoși printre dinții albi și zâmbetul ce-ți strălucește în bătaia soarelui. Cuvintele-ți frumoase, pătrundeau peste tot, prin ființa mea, din căușul palmelor îmi așezai pe trup mângăieri tandre și dorințe pătimașe, care le pecetluiai cu buzele tale ispititoare. Dar, din câte văd, iubirea îți este o noțiune efemeră, acum o descopăr, lacrimile îmi voi spăla urmele care le lași înăuntrul meu
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349532_a_350861]
-
la care prețul ajungea de la 200 la 500 lei) li s-au alăturat în expoziția cu vânzare și alte produse realizate de meșteri populari. Puteau fi văzute împletituri din nuiele (coșuri pascale), ceramică, piese cioplite din lemn (de la lingurile și căușele executate de Daniel și Petru Târlă din Doroteea, la cruciulițele și icoanele sculptate cu dălți minuscule de Nicolae Gheorghian) dar și podoabe din mărgele, ca cele ale Elenei Gheorgian, sau piese artizanale realizate din corn de cerb (sfeșnice, sărărițe, orgenițe
TÂRGUL DE PAŞTE DE LA GURA HUMORULUI de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349570_a_350899]
-
pahare. Migrăm spre limpezimi departe... Însingurați sub soarele răsfrânt, Plătim impozit pentru Planeta Moarte Și-un adăpost sub aripă de sfânt. Cine-a plecat se-ntoarce câteodată, (Din Valea Cerului din lung exil), O mică pasăre cât să încapă În căușul unei palme de copil. Fariseilor Pedepsele sunt multe și n-am să le enumăr, Degustători de sânge erați nemulțumiți, Că nu purtase încă nimeni crucea pe umăr, Cu umbra grindei sale și astăzi ne-nveliți. Era de dimineață și locuiam
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
cu frunza lui nomadă. Horesc cu trupurile goale flori plăpânde, în orgii, cu primăvara ce-i corupe turnându-le în cupe serenadă, și-n ramuri zorile grămadă, și-i umedă de bucurii. Ascunsă patima, e oarbă și erupe caldă, în căușul palmei tale. Iar eu rostesc enumerări de la-nceput, pe drumul strâmb și dogorit de viață, pe-același drum unde-am făcut, blânde brazdele dintâi pe față. 25-03-11 Aș vrea să râd Aș vrea să râd- când totuși plâng. Dar oare
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
o pasăre, sau grijile ce strâng O inimă săltând sălbatic, Ori soarele ce-aruncă foc Și simți cum ochiul se usucă. Am uitat să râd de când eram copil. Am cutreierat țărânile Și-n loc de suflet mi-a rămas Un căuș de pământ, ca un roi de albine, Unde îmi cântă fântânile Și-amintirile au răsărit cu glas, Hrănite cu poemele din mine. 23-03-11 Referință Bibliografică: Când mă culc... / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 102, Anul I, 12
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
gălbuie, cu gust oribil de supă-n-plic, pe care ea nu o putu înghiți. Îndrăzni să privească spre Râul. Acesta îi ridică mâna și depuse un mic sărut liniștitor în palmă ei. Andrada își strânse degetele, ca și cum ar fi adăpostit în căuș un porumbel care se pregătea să zboare. Nu se ridică să vorbească cu rudele, care păreau să nu bage-n seama farfuriile rămase pe masa în mare parte neatinse. Oricum ea deja nu mai avea cuvinte. Muzică continuă pe același
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]