83,584 matches
-
între jurnal și roman non-ficțional? Pentru că o asemenea diferențiere este semnul maturizării unei literaturi. O maturizare pe care cartea Tiei Șerbănescu, prin felul în care e scrisă, o indică din plin. Cu alte cuvinte nu încă o mărturie e de căutat aici și nici scriitura ascunsă și neputincioasă a unui om care nu mai scrie literatură, ci chiar un anumit fel de literatură. Și iarăși, insist, nu literatura care iese inevitabil dintr-un jurnal bine scris, nu expresivitatea involuntară (un concept
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
atentă la pașii "celor încă nenăscuți", migrați dinspre Nichita Stănescu, iar "ecoul lejer" din Saint-John Perse izbește țărmul "grecilor zgomotoși", spre a se amesteca "cu muzici sublime, cu strigăte" din poezia lui Constantin P. Kavafis. Ca un cameleon bolnav ce caută parcă într-adins să ia culoarea dilemelor existențiale insurmontabile și destructive, poezia lui Virgil Mazilescu dansează preț de un pas, doi și cu proza lui J.D. Salinger: "Ce-i spune un perete altui perete cînd se-ntîlnesc la colț?". Această glumă
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
național". Am apelat la atîtea nume și păreri ca să-mi fie de folos ca preambul la comentariul asupra ediției despre geografia cu efecte dramatice și halucinante ale Mediteranei asupra cîtorva suflete neliniștite, pornite de pe țărmul brăilean al Dunării să-și caute norocul spre alte orizonturi, nefiindu-le la îndemînă acolo unde s-au născut. Este vorba de ediția din 2001, Panait Istrati. Mediterana. Mircea Iorgulescu, în calitate de traducător al unui foarte cuprinzător și explicit eseu Mediterana lui Panait Istrati al lui Roger
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
nuanțe, toți acești oameni striviți, cunosc de fapt optimismul tragic al experienței lor de viață. Personaje ale minimei dorințe, cu norocul pus la încercare, între hîrjoană și exasperare umilă, bîntuite de spaimele realității și dezastrele lunecării în minciună, din care caută scăpare în iluzie. Este Musa, inocentul într-o lume de culpabili. Este Sara, frumoasa lui fiică, cel mai drag copil, pe urmele căreia pornește să înfrunte necunoscutul țărmurilor mediteraneene, să-i apere senzualitatea deznădăjduită în așteptarea unei înavuțiri peste noapte
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
cea mai veche zi a vremii"/ omul tăcerii ne privește și varsă apă pe umbrele noastre" (M). Tăcerea e ultimul hotar al acestui baroc paradoxal, marcat de sacrificiu. Dar odată atinsă cota cea mai de jos a deconvenționalizării, discursul poetic caută a-și reintra în drepturi. Adică a parcurge drumul înapoi, către ceea ce părea definitiv compromis, abolit. Se cuvine precizat că această reversibilitate nu e nici ea străină barocului care se întemeiază, după cum se știe, pe antiteze, pe jocul extremelor. Odată
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
cîntărească vorbele) din partea mea faptul de a fi cules exemplele așa-zicînd culturale din pagina de divertisment a ziarului. Dar oare nu d-sa a scris negru pe alb că în, într-un ziar, cultura de tip Preda n-are ce căuta, fiindu-i în mod obligatoriu preferată cultura de tip Dolănescu (textier ori cîntăreț)? Atunci, care e problema? Eu cred și că Frank Sinatra, Direcția 5 sau Dolănescu fac parte din cultură, dar nu din aceea, neapărat, pe care aș promova
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
că editorialul era expresia unei mari mirări față de gestul d-sale. Atît și nimic mai mult. Ceea ce scrie acum d-sa, în replică la replică, este de necitat. Dl Popescu are lașitatea de a se ascunde în spatele unei trivialități care caută să jignească. N-are nici un argument, nici o umbră de idee. Ne împroașcă, pe mine și pe colegii mei, cu vorbe. Și ce vorbe! Articolul e delirant, o morișcă de încriminări, ofense și injurii. În ce mă privește, recunosc că el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
un ban (fără tunuri sau șpagă). Nici statul nu s-a grăbit să le ofere facilități sau condiții stimulative, nici discursul public nu este încurajator. Să nu mai vorbim despre capacitatea primăriilor din orașele mici sau din comune de a căuta soluții inteligente pentru ca un om în pragul resemnării să încerce să demareze un proiect." Editorialul lui Nistorescu ar merita urmat de o campanie în Evenimentul zilei pe această temă. Dar poate că și alte ziare, care se plîng că nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
se referă la niște depozite en gros situate pe Șoseaua Afumați, o clipă m-am gândit la analizele lui Havel). "Uite tramvaiul 21, chiar în stație. Mergeți până la capăt și acolo, mai întrebați". Culmea e că și eu tot Europa căutam, dar un cinematograf care poartă acest nume. Nu știam că în ultimii ani, cât am lipsit din București, se petrecuse marea schimbare: din "Miorița", cinematograful devenise "Europa". Jos spiritul mioritic, sus jobenul! De altfel, Europa mea tot pe linia lui
Actualitatea by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/15329_a_16654]
-
noua mea carte confirmă impresiile mele. Din ceva presupus a fi durabil, cartea devine ceva perisabil - aproape imediat perisabil. în ce sens? în sensul bunăoară că dispare repede de pe piață, că devine invizibilă, de negăsit. Mi s-a întîmplat să caut cu încăpățînare în librării o carte sau alta, anunțate în presă sau văzute de mine la Tîrgul de Carte, și să nu le găsesc. Librarii nu știau dacă vor mai primi sau nu cartea respectivă. Cît despre a o comanda
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
la Biblioteca Academiei, cărțile apărute după decembrie 1989 sunt catalogate haotic sau deloc. N-am înțeles, de pildă, de ce pe lîngă catalogul public, cu lacune enorme, mai există un catalog accesibil numai bibliotecarilor, și el lacunar, dar parcă mai bogat. Căutînd cărți apărute cu ani înainte, care nu figurau în catalogul central, cîte o bibliotecară amabilă de la Academie se ducea să consulte catalogul celălalt și, după un timp, îmi spunea fie să completez o fișă, pentru titlul solicitat, fie că el
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
fie portretizat în timp în acel jurnal): "Sunt sigur că opera lui cea mai importantă (din ce cunosc eu, pînă în primăvara 1940) va fi jurnalul. Căci nu se grăbea, nu arunca rîndurile pe hîrtie, ci se oprea asupra nuanțelor, căuta cuvîntul just, preciza amănuntul". Poate nu chiar în 1945, poate peste un an sau doi, poate prin intermedierea lui Eugen Ionescu, care îl iertase pe Eliade curînd după ce-i scrisese lui Tudor Vianu despre o eternă inimiciție cu foștii legionari
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
constată, unul la nivel teoretic, celălalt prin activitatea regizorală, existența unei lumi de sunete și zgomote, ce pătrunde pentru prima dată în conștiința omului și care începe să capete sens. Un exemplu este filmul lui Fritz Lang M- Un oraș caută un cri-minal, în care ceea ce-l dă de gol pe criminal este obiceiul acestuia de a fluiera. Știința vocii a atins apogeul în anii '30 ai secolului trecut. Treptat interesul pentru acest domeniu a mai scăzut, și nici terminarea celui
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
Frunze și pietre. Studiul s-a bucurat de o mare popularitate după cel de-al doilea război mondial în ciuda caracterului său ermetic. Cufundarea în tainele limbii s-a adresat unei generații marcate de spaima unui trecut încă viu și care căuta un punct de reper în atemporalitatea aparentă a limbii, a poeziei. Ernst Jünger se înscrie cu Laudă vocalelor în modernitatea clasică a anilor '20. Opera sa reflectă experiența războiului, descrierea tehnicii și a noilor medii, afinitatea pentru suprarealism, experimentele cu
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
filosofic: "A înseamnă înălțime și depărtare, O - înălțime și profunzime, E - golul și măreția, I - viața și descompunerea, U - creația și moartea...". Este evident că Jünger nu urmărește doar să atribuie pur și simplu fiecărei vocale câte o culoare. Ceea ce caută el este să dezvăluie desăvârșirea lumii care poate fi percepută în sonoritatea limbii. Jünger subliniază dependența stilului limbii, atât vorbite cât și scrise, de vocalismul cuvintelor: "O propoziție corectă din punct de vedere logic nu are nici o importanță pentru mine
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
o estetică a teribilului și noile forme de verbalizare. Ezitările și muțenia devin premisele unui alt mod de folosire a limbii. În sensul acestei poetici traumatofile trebuie înțelese și ultimele rânduri ale lucrării: "Vorbind sau scriind, câteodată începem să ezităm: căutăm un cuvânt mai edificator, mai restrictiv...". E. Jünger distinge între o "limbă a cuvintelor" și o "limbă a sunetelor". Pe lângă "limba cuvintelor" omul posedă o "limbă sonoră pură [...], care cuprinde "limba cuvintelor" și o pătrunde. O pătrunde în așa măsură
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
pe de-o parte, d-sa încearcă a acoperi fărădelegile comunismului, reducîndu-le la acțiunile unor alogeni, pe de alta prelungind atmosfera de ură a ideologiei roșii, fortificînd-o cu "vitamina" extremei drepte. E o aberație la pătrat. Iată unde se cuvine căutat antisemitismul, nu în speculațiile unor intelectuali de bună credință puse sub lupă și tălmăcite în chip rigid (talmudic!), ci în această rezervație tardivă a naționalismului celui mai virulent, care are în spate o "filosofie" în esență fascist-nazistă, neșovăind a arunca
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
marcată de relatarea personală, nostalgică (nu-și găsesc rostul în carte datele, chapeau-urile, subtitlurile, exprimările clișeizate sau tonul uneori retoric-patetic comentariului). Sper să fiu bine înțeles, reportajele sunt "brici". Iftimie Nesfântu are "vână", miroase subiectul, știe ce și cum să caute în spatele lucrurilor, știe cum să-i ia pe oameni, dar, repet, problema e că transpuse din coloanele ziarului în paginile cărții ele sună fals. Prostul satului, Femeia ca pământu' sau Boul roș... sunt subiecte demne de Marquez. E uimitor cum
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
discuție de trei ore. Nu-i fac o vină din asta. Aude fiecare ce vrea să audă. Mai grav este că umoarea îi întunecă dlui Popescu inteligența, îmboldindu-l să susțină ideea aberantă că, în ziare, cultura n-are ce căuta. După ce descoperă în batjocură că "marea durere a literatorilor" (cuvîntul este al d-sale) ar fi "cenzurarea" lui Preda în cotidiane "de către zisul gurist în alianță cu directorii de ziare", dl Popescu uită ce spusese la Întîlnire despre meritele Adevărului
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
a declarat că iubește femeile) și nelipsita poză din fiecare vineri, cu o superbă Halle Berry pe care proaspătul Oscar a încălzit-o pînă la a se lăsa fotografiată aproape goală. Dl Popescu m-a convins: într-adevăr, ce să caute Marin Preda în Adevărul?
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
mi-am pus prima oară întrebarea cu privire la caracterul fatal limitat în timp al percepției critice: după ce am citit Axel's Castle, studiul din 1931 al lui Edmund Wilson despre simbolism, am descoperit într-o revistă (criticul american mă fascinase și căutam tot ce se putea în legătură cu el) o mărturisire, pe care autorul o făcea la bătrînețe, despre spaima de care este încercat că, într-o zi, va fi "depășit" de literatură, nu-i va mai plăcea nici ce, nici cum se
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
consumator industrial nu-și plătește factura de electricitate) provoacă un alt arierat (compania de electricitate nu-și plătește furnizorul de cărbune), creându-se un lanț al slăbiciunilor care se înfundă în bugetul statului. Toți cei prinși în blocajul de plăți caută să iasă nemaiplătindu-și obligațiile financiare la buget. Arieratele la buget constituie mijlocul predilect întrucât, în timp ce plățile către furnizori sunt, plățile către buget nu sunt o condiție a actului de producție, în plus urmând a fi făcute doar după încasarea
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
că anonimatul e cel mai înțelept mod de a spune ceva foarte critic despre una sau alta, în România. Indiferent cine sînt acești emitenți, concluzia lor e greșită. Cînd n-ai curajul să-ți asumi ceva e de preferat să cauți o persoană cu brăcinarii mai tari, care e în stare s-o zică. E jenant că niște oameni inteligenți cum par autorii acestor Armaghedoane încearcă să instituționalizeze anonima, în vreme ce afirmă că se tem pentru soarta democrației în România. Cu mare
Armaghedonisirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15359_a_16684]
-
să facă alianță cu Germania, dar decât să ai Germania inamic... Când au venit nemții aici, s-au purtat foarte civilizat, când intrau în magazine salutau. Să se lege de femei - nici vorbă. Ele vroiau... Unele. Da, unele... România își caută azi drumul. Dv. ați fost în multe țări ale lumii. Există un model pe care ar trebui să-l urmăm? Elveția! Din păcate nu este posibil. Nu în situația noastră geografică. Dar nu trebuie să fim dușmani nici cu maghiarii
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
a comportamentelor politice românești. în explorările sale, Daniel Barbu pleacă de la faimoasa afirmație maioresciană referitoare la formele fără fond pe care se fundamentează civilizația română modernă și, delimitînd formele ca aparținînd elitei intelectuale care le-a impus, își propune să caute fondul autohton, strîns legat de o majoritate care n-a avut nici mijloacele, nici interesul de a se exprima: asupra ei a fost astfel extins discursul unei minorități în care cu greu s-ar fi putut recunoaște. Cele cinci capitole
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]