588 matches
-
-i secretul, dar n-au vrut în ruptul capului să-mi spună. Ce zici, te încumeți? Clara îi întoarse zâmbetul în aceeași secundă în care o izbi un gând ivit din senin. De ce îi părea scena atât de familiară? Se căzni să scotocească în minte după o amintire care părea să-i dea târcoale, însă fără nici un folos. Oricum, numai la mâncare nu-i stătea ei gândul. Comandă, totuși, o salată. Câteva secunde se priviră în tăcere, parcă neștiind ce să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
față de degetul ăsta mare, că altminteri riști să-ți scape mâna până la cot și poți să-ți capeți mare belea. Mare belea, Tăsică! Să nu zici că nu ți-am spus!" " Am băgat la cap, Sfinția Voastră, și o să mă căznesc să nu vă ies din cuvînt", făcea Tănase cu ochi umezi, pătruns tot de un devotament de-a dreptul cățelesc. Atunci popa plusa, găsindu-i rapid o sarcină de care trebuia să se achite mintenaș, spunîndu-i scurt: "Așa să faci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
contururi. Numai pete de culori și lumină. La care se adăuga un vuiet neregulat. Clipi de câteva ori și imaginea prinse să capete claritate. La fel începură să prindă sens, devenind recognoscibile, și sunetele. Erau două voci. Nea Vasile se căzni să-și dea seama ale cui sunt, fiindcă parcă le știa de undeva. În cele din urmă, ajunse la părerea că trebuie să fie ale ălora doi studenți, stagiari, sau ce naiba or fi fost. Probabil că-i lăsase de planton
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vedem. Săptămâna alilaltă mai dă-mi un semn, ok?" "Ok! Cum spuneți dumneavoastră." "Bun. Hai sănătate și teichitizi!". "Și dumneavoastră la fel!", zise Relu, un pic contrariat de noua expresie pe care nu o mai auzise până atunci. Dar se căzni să o bage la cap. I se părea că sună coolișor de tot. O repetă de câteva ori, în timp ce urca spre biroul lui: "Teichitizi, teichitizi, teichitizi..." Înainte să răsucească cheia în broască, renunță la repetiție și își zise cu un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
victimă a represiunii Băsescu și, scandalos, comparat de Radu Tudor cu deținuții politici de pe vremea comunismului, îndemnat „să-și păstreze credința“. Se răsucesc martirii anticomunismului în mormânt! La fel, Dinescu, îl aud la Realitatea, cam pe la zece seara, cum se căznește să pozeze în urmărit ca pe vremea lui Ceaușescu, la fel și Patriciu și Dan Diaconescu. Horror. Oamenii ăștia își bat joc de memoria disidenței românești făcând o paralelă între istoria lor penală de astăzi, ridicolă, de miliardari de carton
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fost mareșalul Antonescu și nu în ultimul rând marelui patriot și ctitor român Nicolaie Ceaușescu, un mare iubitor de neam și țară, un om dintr-o bucată ce a ridicat România la nivelul celorlalte țări ale lumii, de s-au căznit apoi peste douăzeci de ani cozile de topor occidentale să facă praf tot ce se făcuse pe timpul lui. Și spre nenorocul și nefericirea noastră au reușit în cea mai mare parte. V-aș dori și vouă, celor care viețuiți pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
erau jalnice și se făceau în bătaie de joc, fetele își dădeau toată silința. Ceea ce pentru Doinița era înotul grațios, al unui pește în apă, pentru celelalte reprezenta un efort serios, demn de toată mila. Era nostim să le vezi căznindu-se să se lase pe spate, cu privirea ridicată a speranță și ajutor spre cer, chinuindu-se să se arcuiască, cu mâinile zvârlite în lături și cu grimase îngrozitoare pe chip. În momentul când credeai că sunt gata să reușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
inviolabil. Puținii străini care le ieșiseră în cale aveau, de obicei, un sfârșit cu totul deosebit de al nostru. Motivul pentru care noi ne-am bucurat de acea neobișnuită primire nu mai Dumnezeu Cel Atotputernic îl știe. A trebuit să ne căznim cu mâncarea, deoarece stomacurile noastre se închiseseră. Ne-au găzduit vreme de trei zile, până ce ne-am revenit. Gaila s-a întors la viață, și asta datorită și îngrijirilor lui Rotari. Ne-au dat îmbrăcăminte de lână și piei, pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
descoperindu-i și eleganța gesturilor, felul de a vorbi calm și cu blândețe, inteligența privirii, gingășia cu care se așeza. Peste câteva zile m-am îmbolnăvit. Luat pe sus de Gundo ca să vânăm un mistreț care noapte de noapte se căznea să-i dărâme poarta casei, am căzut de pe cal pe când treceam peste un iaz înghețat, gheața s-a rupt și apa mi-a pătruns până la piele. Nasul și pieptul mi s-au înfundat, iar febra mare ce o aveam mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la ea, e o femeie, încerc să refac în minte scena cu Boris, barul e colț cu Via, Care?! Un bar al artiștilor, imposibil efortul de memorie, îl sun pe Andrea să-mi spună câteva baruri ale artiștilor, el se căznește să mi le enumere și-n timp ce Andrea îmi trece în revistă cafenelele Romei eu îmi amintesc că Natașa, fostă balerină dă acum ore de balet, numele de baruri pe care le rostește Andrea nu-mi spun nimic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că așa scria, nimeni nu se uită la televizor, dar toți par conștienți de prezența lui, ochelarii de soare nu lipsesc, sus pe cer o lună albă transparentă în plină zi, și îmi mai amintesc un copil mic, cu scutece, căznindu-se să ajungă la butoanele televizorului, totul pe un fond albastru, curat, mai era ceva în stânga tabloului, dar nu-mi amintesc, oare tot o reclamă?! m-a impresionat numai transmisia în direct a Coborârii de pe cruce, așa s-a exprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu v-a spus prietena dumneavoastră că desenele reprezentau o femeie, imaginea aceleiași femei în diferite ipostaze, au fost șapte desene, incredibil, se miră madame Claire, așa este! cred că am dreptul să știu acum cine este Anne, oui! ascult, căznindu-mă să înțeleg povestea acestei necunoscute Anne care m-a văzut în cel mai teribil moment al vieții mele, abandonându-mi fără remușcare pe o bancă udă din Paris propriile mele desene, un tată român, cu studii la Paris, îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
descurce, rămâi la masă! eu regret că nu mi-am adus cu mine blocul de desen, realitatea îmi face cu ochiul, Nicolae cuminte pe canapea, între noi creioane colorate, fetița și băiatul vorbesc într-o limbă pe care mă tot căznesc s-o înțeleg, Când m-am dus după fratele lui Nicolae, madame Angela fumează, țigări cu fumul gros, îl cheamă Casian, Casian n-a vrut să se despartă de fată, pe ea o cheamă Laura și, negreșit, mă gândesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Era ca o brățară de argint, alb și strălucitor peste tot; ochișorii lui străluceau de deșteptăciune". Pădurea ce freamătă de ciripitul păsărilor o încântă și o înveselește: "Și cu cât râdea scatiul, cu atât se adunau mai multe pasări împrejur, căznindu-se fiecare să prindă câte-o picătură. Și atunci începu în mijlocul pădurii un concert mare, condus de o ghionoaie, care bătea măsura. Și florile la auzul cântecului acesta își ridicară capetele și fagii împreună cu brazii strigară: Bine! Foarte bine! Înc-o
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai face (NL.~1750−66: 10) b. cum s-au și mai zis și fără de gâlceavă (ACP.1714: 6v−7r) c. ce va hi mai scris și dela Aron vodă încoace (CLM.1700−50: 159r) (iii) a. și l-au căznit până va și muri(DÎ.1599:XVIII) b. Deci au și purces Ștefan-vodă în sus pe la Cernăuți (NL.~1750−66: 10) c. Și l-au și făcut boier, armaș mare pre Purece (NL.~1750−66: 10) d. Deci Ștefăniță-vodă, cum
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
său. Cartea era cronica veșniciei sale! împăratul era atît de fericit că a grațiat jumătate din condamnații la moarte de a doua zi iar pe Liu l-a răsplătit cu generozitate. Pe împărat îl chinuiau tot felul de fierbințeli, îl căzneau senzații malefice, gînduri rău prevestitoare. Tao-Tie, spiritul hain al pămîntului îi devasta visele. Pînă la urmă își chemă învățătorul și-i porunci să citească și el rîndurile scrise în carte. Filosoful Li scrută îndelung tabloul. își plimbă în fugă unghiile
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
filozofice, profunde scrisori -, își amintea Anna. - Le citeam prima dată cu dicționarul, iar după zece citiri le știam pe dinafară.” Aceste scrisori au devenit pentru ea o trebuință, ca o înghițitură de apă în pustiu, dar ea nici nu se căznea să înțeleagă de ce. Singurătatea? Nostalgia după anii tinereții? Sau o scânteie în iadul războiului aprinsă, ca un foc bengalez, după douăzeci de ani? Se invitau unul pe altul în vizită, se convingeau reciproc cine să vină primul, dar amânau, tot
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
există institute și instituții care se ocupă cu cercetarea trecutului nostru apropiat pe bani publici. Ideea că Vladimir Tismăneanu și comisia lui ar putea lua caimacul, lăsînd fără obiect al concluziilor institute și instituții care de ani de zile se căznesc să dea de cap meandrelor comunismului autohton, a stîrnit, cred, valul de atacuri împotriva profesorului. Firește că în această poveste au dreptate și cei care se miră că pentru condamnarea comunismului a fost nevoie de înființarea unei comisii. Dar, pe
Atacuri nedrepte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10629_a_11954]
-
înțelegând ca nimeni altul fraternitatea oamenilor de talent, breasla lor urgisită, însă invincibilă în orice fel de împrejurări. E vorba desigur de marile talente: la cei mediocri, turnătoria neezitând niciodată. Soarta mea anonimă de martor al unor evenimente ce se căzneau parcă să țeasă, cumva, Istoria, a făcut să fiu de față și la amiciția ce îl lega pe copilul genial, de , om matur, evreul sărac de tot, un Socrate iudeu renunțând la orice dialectică, bun la suflet ca pâinea caldă
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
Atmosfera se încinge din ce în ce. Carlton îi inundă în muzică modernă. Viitorul scapără în fața tuturor, bogat în promisiunile unor nopți ca aceasta de acum. Pînă și tata e silit să danseze, și arată ca o pasăre care se căznește să zboare și nu poate, fîlfîind neputincios din brațe și din pîntece. Mama îi trimite o sărutare din vîrful degetelor. În cele din urmă, mă trîntesc pe canapea, cuprins de beatitudinea băuturilor. Visez că zbor, cînd mama mă atinge pe
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
Dumnezeului răzbunării - "modelul mitic al rupturii ce trebuie să preceadă orice regenerare și reașezare"iv. Mîntuirea colectivă prin revoluție nu se poate împlini decît prin generalizarea violenței, prin masacru purificator. Degeaba rostea Robespierre, în 1791, la Constituantă, într-un elan căznit de umanitate: "Trebuie să credem că fericirea societății nu e legată de pedeapsa cu moartea (...). Trebuie să credem că poporul blînd, sensibil, generos (...) și ale cărui virtuți se vor dezvolta în regimul libertății, îi va trata cu omenie pe vinovați
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
îi scăldă trupul; cele două tălpi care alergau în urma lui se opriră și ele. Părul i se ridică; cu brațul încă ridicat, își trecu privirea împrejur; pustiu, numai Dumnezeu; ogoare umede, frunzele picurau, un fluture, în scorbura unei stânci, se căznea să-și deschidă aripile ude, să plece. - O să strig, se hotărî, o să strig, să mă ușurez! Când rămânea singur pe munte sau la amiază pe câmpul pustiu, bucuria era prea mare?, amără- ciunea era prea multă? sau, deasupra tuturor, teama
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
ca și cum ar fi vrut să scape printr-un salt. Când țipa ca un cocoș, când urla ca un șacal înfometat, când iarăși ca un câine bătut. Dar în clipa în care deschidea gura să strige, ochi un fluture care se căznea să-și desfacă aripile; se aplecă, îl ridică încet și îl puse sus pe o frunză de smochin, pe care începuse s-o bată soarele. - Fratele meu, murmură el, fratele meu... și-l privea cu milă. Lăsă în urma lui fluturele
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
gard, intră într-o vie, zări sub un măslin scobit o colibă scundă, și fumul urca și se răsucea fuior deasupra acoperișului de paie. O bătrână sprintenă, cu nas ascuțit, aplecată înainte pe un cuptor zidit, la intrarea colibei, se căznea să coacă pâine; lângă ea un câine, negru, cu pete galbene, își sprijinise picioarele dinainte de cuptoraș și deschidea o gură adâncă, hămesită, plină de dinți. Auzi călcăturile în vie, se repezi, lătrând, la drumețul străin. Bătrâna se întoarse uimită, văzu
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
tocmai îl salvase dintr-un cataclism și gesticula în toate părțile aruncându-și-l dintr-o mână în alta și gemea și mugea acompaniată de orăcăiala copilului care-i dădea apă la moară scormonindu-i cu degetele în urechi. Se căznea parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, în timp ce Andrei îi susținea și se amesteca în furtuna aia de țipete și mugete teribilă ca însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]