742 matches
-
să dai afară din casă un burlac de 30 de ani" din 2006. Au urmat și rolurile principale în filmele Yes Mân din 2008 sau (500) Days of Summer din 2009. Pentru câțiva ani, din 2001, Deschanel a jucat în cabaretul If All the Stars Were Pretty Babies alături de actrița Samantha Shelton. A făcut echipa cu M. Ward alături de care a scos un album de debut, Volume One. Al doilea album, Volume Two, a fost lansat în martie 2010. s-a
Zooey Deschanel () [Corola-website/Science/322523_a_323852]
-
sa expoziție personală, la București, la "Galeriile Mozart". În această perioadă îl întâlnește pe poetul Ilarie Voronca, cu care va înființa revista 75 HP, în care Victor Brauner publică manifestul ""Pictopoezia"" și un articol ""Supra-raționalismul"". Pictează și expune ""Cristos la Cabaret"" (în maniera pictorului Georg Grosz) și ""Fata din fabrică"" (în maniera lui Holder). Participă la expoziția "Contimporanul" (noiembrie 1924). În 1925 face primul voiaj la Paris, de unde se întoarce în țară, la București în 1927. În perioada 1928 - 1931 colaborează
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
era văzut cu flautul său oriunde se juca muzică tradițională, și de aceea i se spunea „Ștrengarul” - „pinzinguim”, de unde i-ar fi venit și porecla „Pixinguinho”. În 1912 a început să lucreze ca instrumentist profesionist în spectacole de revistă, de cabaret, la carnavaluri și în cinematografe. Primele locuri de muncă, la cabaretul Lapa și la cinematograful Rio Branco, le-a obținut prin mijlocirea fratelui său, violonistul, cântărețul și compozitorul China (Otavio Littleton da Rocha Vianna 1888-1927). Începând din anul 1919 a
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
de aceea i se spunea „Ștrengarul” - „pinzinguim”, de unde i-ar fi venit și porecla „Pixinguinho”. În 1912 a început să lucreze ca instrumentist profesionist în spectacole de revistă, de cabaret, la carnavaluri și în cinematografe. Primele locuri de muncă, la cabaretul Lapa și la cinematograful Rio Branco, le-a obținut prin mijlocirea fratelui său, violonistul, cântărețul și compozitorul China (Otavio Littleton da Rocha Vianna 1888-1927). Începând din anul 1919 a înființat împreună cu Joăo Pernambuco și cu Donga octetul „Oito Batutas”, în
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
a perfecționat franceza, citind opera lui Marcel Proust și versurile lui Jacques Prévert. Acesta din urma și scriitorul american Henry Miller au devenit unii dintre cei mai apropiați prieteni ai săi. A frecventat împreună cu ei cluburile de noapte, cafenelele și cabaretele din arondismentul 14 în cartierul Montparnasse. Admirator al creațiilor fotografului Eugène Atget, sub impulsul activității de gazetar și încurajat de prietenul său, fotograful, originar din Ungaria, André Kertész, aproximativ din anul 1929 Gyula Halász a început a fotografia imagini fermecate
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
care s-a asociat Sergiu Celibidache, caracterul școlii fiind pronunțat expresionist. In 1935 dă recitaluri la Opera Română și la Teatrul Național. In 1942 pleacă cu Celibidache în Germania și dansează la "Freie Volksbühne" și "Hebbel Theater", și participă la cabaretul interdisciplinar "Die Badewanne", alături de artiști din alte zone de creație. In 1951 sosește în America pe cale navală, cu vaporul General M B Stewart (www.eillisisland.org, accesat in 28.12.2016). Pentru un an este "speaker instructor" la Cornell University
Iris Barbura () [Corola-website/Science/337360_a_338689]
-
jucat rolul lui Gaston în producția locală Walt Disney a muzicalului "Frumoasa și bestia" și rolul lui Joe Gillis în "Sunset Boulevard". În timpul carierei muzicale pe scenă în Melbourne, el a fost protagosnistul producției Midsumma din 1998 a festivalului de cabaret "Summa Cabaret". El a prezentat și Colinde la lumina lumânării în Melbourne și Colinde în Domeniul Sydney. Primele filme în care a jucat Jackman au fost "Erskineville Kings" și "Paperback Hero" (1999), în timp ce munca sa la televiziune include "Correlli" (un
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]
-
lui Gaston în producția locală Walt Disney a muzicalului "Frumoasa și bestia" și rolul lui Joe Gillis în "Sunset Boulevard". În timpul carierei muzicale pe scenă în Melbourne, el a fost protagosnistul producției Midsumma din 1998 a festivalului de cabaret "Summa Cabaret". El a prezentat și Colinde la lumina lumânării în Melbourne și Colinde în Domeniul Sydney. Primele filme în care a jucat Jackman au fost "Erskineville Kings" și "Paperback Hero" (1999), în timp ce munca sa la televiziune include "Correlli" (un serial- dramă
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]
-
avut patru copii: Amilcar (1894-1965), Vera (n. 1896, Cernăuți - d. 25 mai 1984, Folkestone, Kent), Tatiana (1897-1977) și Nadejda (1899-1977). După moartea timpurie a nevestei sale a luat de soție pe Jetty Winkler (alias Gerda Walden), o cântăreață vieneză de cabaret dintr-o familie evreiască, de care s-a povestit, că ea ar fi fost mai înainte o amantă al Șahului iranez. Deși i-a plăcut să fie denumit „baron”, el a deținut doar titlul de cavaler. Și fiica sa Vera
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
S-a mutat din casa părinților și a început să cânte în cluburile din centrul cartierului Lower East Side, cu formațiile Mackin Pulsifer și SGBand. La scurt timp, a început să ia droguri și să apară în diferite spectacole de cabaret. Această a declarat că tatăl ei, „pur și simplu nu putea să înțeleagă”, luându-i astfel câteva luni să se poată uită din nou la ea. Producătorul muzical Rob Fusari, care a ajutat-o să compună unele din primele ei
Lady Gaga () [Corola-website/Science/313769_a_315098]
-
un echipaj de film. Acolo a trăit sfârșitul războiului. După sfârșitul războiului, până în 1948, Kästner locuiește la München unde lucrează la foiletonul ziarului „Neuer Zeitung” și la revista pentru copii și tineret „Pinguin”. În acest timp este participant activ la cabaret-ul literar "Die Schaubude". Din 1951 începe să lucreze la radio și pentru teatrul de cabaret „Die kleine Freiheit”. În această perioadă au apărut numeroase cântece, episoade de foileton, discuri, interviuri. S-a vorbit despre național socialism despre război și
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
la München unde lucrează la foiletonul ziarului „Neuer Zeitung” și la revista pentru copii și tineret „Pinguin”. În acest timp este participant activ la cabaret-ul literar "Die Schaubude". Din 1951 începe să lucreze la radio și pentru teatrul de cabaret „Die kleine Freiheit”. În această perioadă au apărut numeroase cântece, episoade de foileton, discuri, interviuri. S-a vorbit despre național socialism despre război și despre realitățile din Germania distrusă de război. Sunt de menționat: "„Marschlied”", "„Das Deutsche Ringelspiel”" și cartea
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
succese minore. În 1953 înregistrează primul său disc la casa de discuri Philips, conținând două cântece ("La Foire" și "Il y a") și vândut în 200 de exemplare. Cucerit de această interpretare, Jacques Canetti, descoperitor de talente, director al celebrului cabaret parizian « Les Trois Baudets » și director artistic la Philips, îl invită la Paris. În iulie același an îl întâlnește pe Georges Brassens. În primăvara anului 1954 se mută definitiv la Paris, fiind urmat în 1955 de soția și fiicele lui
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
Paris. În iulie același an îl întâlnește pe Georges Brassens. În primăvara anului 1954 se mută definitiv la Paris, fiind urmat în 1955 de soția și fiicele lui, care totuși vor reveni la Bruxelles câțiva ani mai târziu. Cântă la cabaretele « Les Trois Baudets » și « Chez Patachou ». În octombrie participă la un turneu în Africa de Nord, fiind numărul trei pe un afiș dominat de Sidney Bechett. În februarie 1955 îl întâlnește pe Georges Pasquier, poreclit Jojo, de care îl va lega toată
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
al muncii" - "Gdud Haavodá". A locuit în kibuțul Ein Harod, a lucrat ca muncitor în construcții, la săparea de șosele, în agricultură etc În 1924 s-a mutat la Tel Aviv. A scris în acea vreme poezii și cântece de cabaret și carnaval, ca de exemplu pentru festivitățile de Purim din Tel Aviv. În 1924 a plecat la Paris, unde a petrecut vreme de un an. S-a distins curând ca un abil mânuitor al limbii ebraice, inventator de cuvinte și
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
Cabaret este un celebru film muzical al anilor 1970 regizat de Bob Fosse, câștigător a 7 premii Oscar. În rolurile principale: Liza Minnelli, Joel Grey și Michael York. Acțiunea filmului se desfășoară la Berlin, în prezența amenințătoare a Partidului Nazist din
Cabaret (film) () [Corola-website/Science/312128_a_313457]
-
premii Oscar. În rolurile principale: Liza Minnelli, Joel Grey și Michael York. Acțiunea filmului se desfășoară la Berlin, în prezența amenințătoare a Partidului Nazist din anul 1931. În modul tradițional al teatrului românesc, fiecare personaj din versiunea de scenă a Cabaretului cantă pentru a-și exprima emoțiile, dar în versiunea filmului, numai Sally și Emcee cânta. Rezumat: În 1931 la Berlin, artista americană Sally Bowles dă un spectacol la Kit Kat Klub. Un nou venit în oraș, Brian Roberts, se mută
Cabaret (film) () [Corola-website/Science/312128_a_313457]
-
meargă cu el spre Universitatea din Cambridge. Inițial acceptă, dar gândul de a fi gospodină și mamă o determină sa facă avort. Filmul se încheie cu plecarea lui Brian în Anglia și cu Sally continuând-și viața în Berlin, cântând ,Cabaret, în fața unui public apreciativ.
Cabaret (film) () [Corola-website/Science/312128_a_313457]
-
care voyeurul o simte pentru cel sau cea pe care il sau o spionează. „'Burger Queen' împinsă un pas mai în față.”, după cum se exprimă însuși Molko. Albumul se încheie într-o notă întunecată, cu melodia ascunsă „Black Market Blood”, „cabaretul morții”, după cum o descria basistul Ștefan Olsdal. În concerte, Brian obișnuia adesea să-și introducă piesele într-un anumit fel. Iată câteva exemple:
Black Market Music () [Corola-website/Science/312959_a_314288]
-
îl observăm este capul coregrafei. Un cap care pâlpâie intermitent, parcă smuls din corpul luminat pe bucăți, corp acoperit de un praf de culoare închisă. Fața Verei Mantero e ca o pojghiță de piele perfect întinsă. Piele de divă de cabaret seducătoare și fragilă. Mantero apare încălțată cu pantofi-copite, machiată hiperteatral, ca un exponat dintr-o vitrină de la care nu-ți poți lua ochii. Ea fascinează publicul prin magnetismul corpului său aproape nemișcat, care plonjează, încet, încet în nesiguranță și derută
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
și umoristica. Își satisface serviciul militar în 1949, în capitala Marocului, Rabat. Claude Nougaro trimite texte lui Marguerite Monnot, compozitoarea lui Édith Piaf, care le pune pe muzica (Méphisto, Le Sentier de la guerre). În 1959 începe să cânte într-un cabaret parizian, le Lapin Agile, din Montmartre, pentru a-și câștiga existența. În 1958, se hotărăște să-și cânte propriile texte, cu un prim album scos la Président, scris și înregistrat cu partenerul său, textierul Michel Legrand 5. Cu toate acestea
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]
-
său, textierul Michel Legrand 5. Cu toate acestea, succesul va veni de-abia în anul 1962, începutul anilor Philips : Une Petite Fille și Cécile mă fille 6 (dedicată fiicei sale, născută în 1962; pe soția, să Sylvie o cunoscuse la cabaretul Le Lapin Agile). Aceste cântece îl fac imediat cunoscut publicului, desi începuse deja să se afirme, participarea la concertele lui Dalida. La începutul anilor 1960, introduce noi ritmuri în muzică ușoară franceză și compune numeroase cântece, inspirate din teme și
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]
-
Ion Șahighian, actori Jean Georgescu,Ion Finteșteanu, A.Pop Marțian, Al.Giugaru, N Soreanu, Brândușa Grozăvescu și alții. Premiera 5 octombrie 1925 la cinema "„LUX”". In același mod realizează Jean Georgescu și filmul "„Milionar pentru o zi”" (1925) într-un cabaret din București din dorința de reclamă pentru local a proprietarului. Jean Mihail realizează "„Lia”" (1927), pe un scenariu și produs de Mircea Filotti, finanțat de un afacerist german care voia să îndeplinească dorința soției, o acriță de teatru cu gândul
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
înrolându-se la Academia Militară Saint-Cyr. Patru ani mai tîrziu, după ce a absolvit, a cerut să lupte cu Legiunea străină în războaiele coloniilor din Africa. În timp ce era în Algeria, a întâlnit-o pe Marie Juliette Louvet (1867-1930), o cântăreață de cabaret. Juliette avea doi copii, Georges și Marguerite, cu fostul ei soț, fotograful francez Achille Delmaet. Prințul Louis s-a îndrăgostit însă tatăl său nu i-a permis să se căsătorească. S-a afirmat că Louis și-a ignorat tatăl și
Louis al II-lea, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/319064_a_320393]
-
scrisoare de la director. După ce ajunge la New York se cazează la un hotel amărât unde cunoaște la bar trei fete pe seama cărora se distreza aproape toată noaptea deoarece erau „proaste și urâte” . Apoi pleacă pentru a-și petrece seara la un cabaret. Neavând nimic de făcut deorece era singur și deprimat, începe să bea și să fumeze până când se întâlnește cu o prietenă de-a lui D.B.. Voind să scape de ea se întoarce la hotel, însă cu o prostituată de pe urma căreia
De veghe în lanul de secară () [Corola-website/Science/311801_a_313130]