274 matches
-
că poetul Valeriu Barbu, „aflat temporar În detenție la Penitenciarul Galați, este Îngrijorat de arlechinul din trupul său”! Ptiu! S-ar putea deduce că e mai greu să nu fii infractor : ești lipsit de publicitate. Și nu ești Îngrijorat ...de cabotinul din trupul tău... „E mult mai greu să ucizi o nălucă, decît ceva din realitate” (Virginia Woolf). Așa e... Un actor de la un teatru de copii se plînge, de patru ani, că nu lucrează decît cu aceiași trei regizori. În timpul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ea, de ce se sinucide eroul titular:„Fiindcă-i rus, dragă!”. Asta nu merge nici ca poantă... Revăd Titanic Vals, pe micul ecran. În rolul lui Spirache - Dem Rădulescu. Teoretic, ar trebui să teaștepți la o cascadă de giumbușlucuri, de la notoriul cabotin... Și totuși, e cel mai bun din spectacol. Cel mai discret, modern, profund. Dă clase unor grosiere precum Tamara, Dorina și Cesonia, cărora nici nu le mai dau numele Întreg, de jenă... L-am mai văzut pe Bibanu cîndva, grav
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Frați și surori este În repertoriul nostru de 18 ani și majoritatea actorilor nu s-au schimbat. Asta Îl face un spectacol unic”(p.51). Sigur, cînd actorii-s profesioniști și regizorul-pedagog stă aproape de ei, reprezentația se ...Înțelepțește; În cazul cabotinilor, al meșteșugarilor de doi bani, dimpotrivă. Nu uit reprezentațiile longevive ale teatrului românesc - culmea, e vorba numai despre montări mediocre! - cînd puțina artisticăraie care se mai zărea, pitită prin pliurile neobservate de publicul rudimentar, dispărea cu timpul, și glumele idioate
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cita părerea autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulce-amară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite a lumii și un avertisment Împotriva amenințătoarelor devastări și parcelări a livezilor de vișini, a bibliotecilor, a iluziilor, a paradisurilor, fie ele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ecran firesc, la o anume înălțime. Încerc să aflu viitorul și ce nu este-n el anost; când semeni bălării, ogorul nu are rod, nu are rost. Strâmbate-s ale vieții linii de măștile ce umplu scena pe care astăzi cabotinii spânzură lumea cu antena. S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai fi Olimpul?... Balanța-ncepe să se-ncline... Rostogolirile pe pantă întotdeauna-s în cascadă; de seva nu mai suie-n plantă, închide ochii să
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
refulare (ea însăși, adeseori, provincială) a identității tradiționale. Refuzul în speță îmbracă foarte adesea formele unui mimetism snob, bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale artei pentru artă (la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice și decorative (la majoritatea reprezentanților „academiști” ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fie concurat de un simbolism al independenților. Epuizarea curentului simbolist, căderea sa în stereotipie și manieră urmează rapid „vîrfului” afirmării și asimilării publice; produs al cafenelei literare bucureștene, minulescianismul - un „simbolism popular” - are un aer bufon, jovial și exterior. Retorismul cabotin, histrionic, și poza estetizantă a romanțelor sale întîlnesc, într-o variantă lirică de cafenea, „miticismul” mentalității mic-burgheze bucureștene: pus pe muzică, minulescianismul devine - fapt îndeajuns observat de critică - un fenomen socio-literar urban, prizat prin snobismul micii burghezii intelectuale în ascensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
compara influența informală/catalitică a lui Bogdan-Pitești cu cea exercitată asupra tinerei generații din anii ’30 de către Nae Ionescu, și el un „geniu oral”, produs controversat al culturii Decadenței, risipit în gazetărie și rutinat în combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
manifestul revistei Viața imediată din 1932, intitulat „Poezia pe care vrem să o facem” și semnat de Geo Bogza, Gherasim Luca, Paul Păun și S. Perahim, extravaganța ludică se retrage în favoarea unei seriozități agresive: implicarea în social ia locul histrionismului cabotin și „iresponsabil”. „Petrecerea” estetică a anilor nebunatici se încheiase. Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Prezente regulat în paginile primelor opt numere al Integralului (după care dispar aproape cu desăvîrșire), articolele despre cinematograf nu sînt niște simple „cronici”: ele ilustrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îl arată intelectual mijlociu sau comptabil. În developarea artei, peste ruinile falșilor monetieri, Chaplin, Malec și El stăruie ca trei puncte de reper”. Iar Chaplin este primus inter pares: „În el trăesc eroii din Commedia dell’Arte, clovnii tuturor vremurilor, cabotinul de music-hall și interpretul din teatru (...) Fantezie vagabondă, din care țîșnește invenție, surprize fără legături aparente (...) arta lui Chaplin ne apare ca cea mai ideală și mai potrivită epocii care se desfășoară”. B. Fondane reia ideea într-un comentariu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dumneavoastră. Liniștea ți-o dobândești. Se cucerește, domnule Gheretă. Sunt un om slab, domnule profesor. Se vede. Dacă n-aș fi așa, m-aș lega eu atât de o amintire? suspină Gheretă, nu fără o notă de ipocrizie. Ești un cabotin. Un ce? Un actor prost, de mâna a doua, obosit. Chiar așa sunt, obosit. Nu mai am mult până la pensie. Vreo cinci ani, dacă nu dau Între timp ortul popii. Și nu s-a Întâmplat Încă minunea la care visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
redacții de reviste și de edituri, lunediști, echinoxiști, opzeciști, tipi mișto, haioși, zicea ea, cu diblă, foști bursieri În Franța sau Italia, eșuați acum În laboratoare de cercetare friguroase sau În catedre universitare pe cale de desființare, actori megalomani sau doar cabotini, scriitori cu șanse de a deveni Într-o zi străzi sau piețe, chivuțe, metrou, tramvaie, troleibuze, Casa Poporului, Capșa, ateliere de pictori, sculptori, graficieni, arhitecți, librării, galerii de artă, pachetele cu mâncare de acasă, frig, Întuneric și mâzgă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care navigau de-a lungul coastei dinspre Marbella. Crawford rămase să aștepte În mașină, În timp ce șoferul intră În restaurant și ieși după cîteva clipe cu două blonde Îmbrăcate cu bluze țipătoare, micro-fuste și pantofi albi cu toc cui. Clipiră amîndouă cabotin cînd ieșiră la aer, de parcă lumina soarelui era un fenomen pe care nu-l mai Întîlniseră pînă atunci. Cu poșetele lor de lac care săreau În ochi de la o poștă și cu zorzoanele acelea țipătoare, amestecătură fără noimă de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-l situeze pe Macedonski Într-o linie care Îi include pe Baudelaire și Oscar Wilde. O privire superficială, concentrată exclusiv asupra stridențelor din aceste „accidente”, l-ar putea descrie pe Macedonski drept un individ cu o personalitate tipică „pentru «pozeuri», cabotini și ratați”1. Și, am adăuga noi - În același registru depreciativ (deoarece el funcționa Încă În cultura română) -, pentru un dandy. Înainte de orice cuvânt ori gest, portretul Însuși al poetului (imortalizat mai ales după 1900 În fotografii, tablouri sau desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
umane, o moliciune Întrecută doar de slăbiciunea acesteia față de propriile inconsistențe. Portretul lui Dorian Gray confirmă plăcerea enormă a lui Wilde de a povesti. (Jurnalul fraților Goncourt ș1956, p. 1005ț vorbește despre „cet individu au sexe douteux, au langage de cabotin, aux récits blagueurs”, a cărui vervă narativă acaparează ore Întregi atenția audioriului.) La Începutul anilor 1890, numele său reprezenta un sinonim al succesului, iar vorbele sale de duh făceau, cu viteză astronomică, Înconjurul saloanelor exlusiviste ale capitalei britanice. Din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Istoria nu a dus niciodată lipsă de killeri culturali. Multe dintre popoarele mici nu sunt decât cobaii istoriei. Dictatorii au vrut să democratizeze lumea prin soluții totale. Popoarele zbuciumate istoric le-a intrat prudența în zestrea genetică. Interpretăm ca niște cabotini sufletul bietului român torturat de istorie. Memoria coagulează o națiune. Și lumea contemporană face piramide. Dar din capete. Orice tranziție este destinată ascensiunii persoanelor secundare. În epocile confuze, leneșul satului ajunge primar. Cu o istorie f. sumară și cu o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e încruntat. Când vorbește, e ridicol. În disputa cu prostia, omenirea nu se poate mândri, deocamdată, cu un Waterloo. Unii nu sunt săraci decât cu duhul. Imbecilii sunt oameni cu vocație serioasă. Dar mai găsești printre ei și câte un cabotin. Imbecilii scuipă mai întâi statuile. Nu ne simțim bine dacă nu transformăm totul în ierarhii. În loc să se schimbe pe ei înșiși, imbecilii vor să schimbe lumea. Prostului i se pare că sintagma homo sapiens are iz de înjurătură. Nu te
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
voluntară logodnă cu zbuciumul. Sărăcia a manifestat întotdeauna o infinită tandrețe față de creatorii de artă. Cu o modestie care frizează indiferența, valorile lasă de multe ori podiumul veleitarilor. Artiștii i - au brodat omenirii zările. Marele dușman al actorului este micul cabotin ascuns în el. Orice capodoperă emană ceva din aerul fabulos al marilor începuturi. Citind cronicile literare, constat cu satisfacție că, prin puzderia de genii, se mai strecoară și câte un scriitor normal. Arta este un răsad de miracole. Nici brânza
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
recunoască acum capul poetului. — Da, interesant, fără ironie, e chiar un vis cu tîlc, asta e soarta artistului. Toți sîntem sacrificați lent sau brutal, n-are importanță. Există nenumărate forme de a ucide artiștii, poate unde sîntem mai vulnerabili, exaltați, cabotini, alteori introvertiți, imprevizibili, un fel de clovni pe dos, dacă vrei, cum să-ți spun, noi rîdem și plîngem pe dinăuntru. Nu sîntem ca toată lumea, nu ne Înscriem În baremul unei unanim acceptate normalități; geniul se plătește cu nenumărate infirmități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a cărei expresie nu părea să fie tulburată de nimic. Dom’ Tomulescu se arăta cu deosebire încîntat de un cățel care, la poruncă, știa să se prefacă mort. În timp ce domnișoara Cornelia făcu prezentările, dihania nărămzie își executa numărul, privindu-ne cabotin cu un ochi deștept. Șapte ani din viața sa învățătorul și-i pierduse în prizonierat, tăind lemne în pădurile siberiene. Despre asta însă nu i plăcea să-și amintească. - Au trecut... dădea el din mînă cu lehamite. În lagăr, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prezidează această adunare ? — Întâlnirea e scandaloasă în măsura în care și eu sunt. Nu-mi sunt străini nici unii. Răspund în mine. Sunt poeți ratați cumințiți, îmburgheziți, îmbătrâniți. Dar și câțiva aristocrați autentici, deși decăzuți. Câțiva intelectuali de rasă. Câteva caractere, destule paparude, fâșnețe, cabotini. Am fost și mai sunt câte ceva din toate astea. — Ei, acum vreți neapărat să înnobilați adunătura de circ ! Măcar dogmaticii prea cunoscuți să fi lipsit. Îi cunosc mai bine decât tine. Pot să-i judec mai drept. Știu și prin
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Excelența ținea să pară mai slab, dar și mai demonic decât era. Surpat, însă, de momente reale de prăbușire, bine ascunse, între cele simulate ; greu, imposibil să le separi. Bolnav, furios, ca un copil. De fapt, doar un unchi, iepuraș cabotin și naiv ? Gata să spună, într-o clipă de amiciție sau de răutate, tot ce știa ? Lăsând impresia că umflă artificial poveștile, ca un lăudăros ? În realitate, nu se dezvăluia decât prea puțin. Lansa doar niște informații-spion, ca niște sonde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
uitat. Are o cutie întreagă eu scrisori de la el, trimise din toate părțile lumii pe unde a umblat. Cutia e de lemn parfumat și i-a fost dată de poet acum doi ani, împreună cu o șuviță din părul lui... (Ce cabotin dezgustător, gândeam eu ars de gelozie, de furie, de neputință. Cs corupător, ce misticism carnal, ce amestec hidos de devoție și fraudă. Cum am putut crede că fecioara aceasta a fost pură? Cum am putut crede că eu sunt cel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
martie 1897. Sunt cele care vin după-amiezile la patru, la șase sau la miezul nopții la Polul Nord (un patinoar artificial) să valseze pe muzica unei orchestre ca vai de capul ei, agățate de vreun pictor, artist, actor sau de un cabotin oarecare, căruia îi spun "tu" și pe care îl lasă să le sărute mâna mai sus de încheietură și să le facă pe la colțuri, între două pahare de absint, declarații meșteșugite de amor". Aceste comportamente boeme seamănă cu flirtul burghez
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
perechile caută să se retragă în unghere ferite. Însă aici flirtul se desfășoară pe un fond de mediocritate, contextul este degradat în raport cu cel al strălucitoarelor serate mondene: orchestra este "vai de capul ei"; se bea absint, nu șampanie; femeile, asemenea cabotinilor care le însoțesc n-au niciun fel de ținută ori rafinament, și este foarte ușor de ghicit în ce fel se va încheia seara... Cum să nu se identifice Catherine Pozzi cu aceste "femei îngrozitoare", care se lasă în voia
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]