271 matches
-
ne întâmpină în prag, după care ne invită în casă. Este doamna Margarita Zavloschi, soția defunctului Ionel, fiu al soților Constantin și Luiza Zavloschi. Înainte de a intra pe făgașul discuțiilor, doamna ne servește cu o ceașcă de... colivă și o cafeluță. Fără să-mi fi scris în vreun bloc-notes întrebările pe care aveam să i le pun, discuția se înfiripă de la sine. Prima dată i-am solicitat câteva date biografice personale. a. „Părinții mei au fost basarabeni, prin urmare și eu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
amândoi cu câte un păhărel două de rachiu de mentă și gustau din jambon. Era bun tare. Azi, când mi-aduc aminte, îmi lasă gura apă, căci de atunci n-am mai mâncat asemenea bunătăți. După gustare urmau, pentru ei, cafeluțele cu caimac gros. Le sorbeau tot acolo, în cerdacul casei. Tata își aranja într-un șpiț o țigară „Națională”, își ștergea musteața cu un aer mulțumit și sorbea din farfurioară cafea caldă și aromată. Era obiceiul acesta de a se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
împrietenise cu celelalte chiriașe? — Doamne Sfinte, nu! Camera de la etajul al doilea, aripa dreaptă, are intrare separată, așa că Beth nu trebuia să intre pe ușa principală, ca restul fetelor. În plus, n-a venit la nici una din întrunirile la o cafeluță pe care le țin pentru fete în fiecare duminică, după slujba de la biserică. Beth nu mergea niciodată la biserică și-mi zicea „Aș sta la taclale cu fetele din an în Paște, dar cu bărbații... în fiecare zi“. — Acum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crăpătură. Am chemat un poștaș În uniformă, unu care știe să-și dea talente pă Ayacucho și nu dă nici o atenție la cutiile poștale, parcă n-ar avea dăloc d-a face cu ele. Io l-am invitat la o cafeluță, l-am umplut dă speceale, l-am saturat cu bere și, când am văzut că cobora garda, mi-am luat coraju-n dințitură și l-am Întrebat că de ce cutiile poștale, care io ieram primu să le laud că iera gigea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
provenea și esența urii care se născuse Între Emily și mine. Dat fiind că ea avea poziția de „principală“, eu eram, de fapt, mai mult un fel de asistentă personală a Mirandei, care trebuia să-i aducă micul dejun și cafeluța, să-i ajute copiii la temele pentru acasă și să alerge prin tot orașul ca să găsească bucate perfecte pentru petrecerile ei. Emily avea În grijă contul ei personal, Îi făcea aranjamentele de călătorie și - lucrul cel mai important - Îi comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
timp? "Te pomenești, îi spusei râzând, că ai tras și un pui de somn!" "Eu somn!? se miră el. Cum să las așa o fată simpatică singură acasă?" "...Te pomenești, zisei, că..." "Nu, dom' profesor, râse și el, întîi o cafeluță, un pahar cu vin, și (și-mi atinse delicat coasta cu degetul), ce drăguță ești mata, ce înfățișare frumoasă ai, pe urmă, alo! (și iar mă împunse cu degetul lui gros), da' bărbatul unde lucrează? N-am bărbat, zice, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu acel surâs și acea privire care îți sugerează că deși cineva te vede pentru întîia oară, te cunoaște de mult și ce bucuroasă ar fi să se afle singură cu tine, la ea acasă sau la tine, cu o cafeluță alături, lângă o veioză potolită, care să te facă să n-o vezi că nu mai e, desigur, o fetiță, dar nici atât de bătrână cum ar face-o o luminăție a giorno sub care uneori și tinerii arată ridați, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răscrăcărată... ce, adică, vreau să spun că acasă n-are nimeni grijă de mine și trebuie s-o las pe cotoroanța aia să-mi pună unt pe pâine... și o feliuță de șuncă... și o feliuță de roșie... și o cafeluță... și o franzeluță... (și aici directorul își subțiase vocea și își imita nevasta scos din pepeni). "Îți arăt eu ție, zice, cafeluță. O să-ți fac una de-o să-ți stea în gât, să te frigi cu ea, să te îneci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-mi pună unt pe pâine... și o feliuță de șuncă... și o feliuță de roșie... și o cafeluță... și o franzeluță... (și aici directorul își subțiase vocea și își imita nevasta scos din pepeni). "Îți arăt eu ție, zice, cafeluță. O să-ți fac una de-o să-ți stea în gât, să te frigi cu ea, să te îneci cu caimacul..." "Așa că nu pleci nicăieri, dacă din pricina asta vrei să pleci", îi mai spusese el fetei... "Tovarășe director, cică se smiorcăise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
televizor, care-și deschidea unitatea de CD-ROM și, după ce-o studia mirat, își proptea acolo paharul de plastic plin cu cafea. Bineînțeles că unitatea se închidea brusc, storcindu-i păhărelul și împroșcând cafeaua jur-împrejur. Mi-am amestecat și eu o cafeluță, slabă, fără cofeină, de amator. Cafea bună, în orașul ăsta fără terase și cafenele, se făcea doar la „Caffé Latte“, pe Schitu Măgureanu. Nu găseai niciodată loc, trebuia să te strecori printre Audi și BMW-uri parcate la bordură, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în picioare. În timpul liber, aveam aspect de infractor, nu de profesor universitar. Nu era vorba că-mi lipseau hainele; dimpotrivă. Dulapul nostru trosnea, tocmai comandasem un corp nou în Pajura unui meșter. Știam să mă asortez cu Maria la o cafeluță, o recepție, o piesă de teatru sau o ieșire în parc. Ea apărea mereu elegantă, feminină, invidiată. Știa să așeze o pată de culoare în perfecțiunea asta socială (un trandafir de stofă, o broșă, o eșarfă la gât sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
situații?“ Aici inginerul a făcut o pauză, ca și cum ar fi așteptat un răspuns. „Știu și eu?...“, m-am ferit cu prudență. „La fel și cu memoria.“, m-a ignorat Grosescu. „Diseară poți să-ți amintești că am băut împreună o cafeluță în Viena; mâine, vei fi convins că ai stat toată ziua acasă în București. E suficient să pierzi două-trei secunde, și-ai scăpat o poveste întreagă. Viața dumitale nu mai e la fel. Cine știe să pună mâna pe secundele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
foarte aproape de aici. Deci, Kolea ori e acolo, ori la Pavlovsk, la Epancini. Bani avea, încă de ieri voia să plece. Așa că, la „Balanța“ sau la Pavlovsk. La Pavlovsk, la Pavlovsk!... Iar noi ieșim acum în grădină... și bem o cafeluță... Și Lebedev îl trase pe prinț de mână. Ieșiră din cameră, traversară curtea mică și intrară pe o portiță. Într-adevăr, aici era o grădină foarte mică și foarte drăguță, în care, datorită timpului frumos, înfrunziseră toți copacii. Lebedev îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care au avut mare noroc la cutremurul catastrofal din 10 noiembrie 1940 s-a numărat și actrița Mia Apostolescu. După terminarea spectacolului cu trupa lui Constantin Tănase, actrița le-a invitat pe mai multe colege la ea acasă, “la o cafeluță”. Pe drum, s-a răzgândit însă, la insistența unei colege, mergând la domiciliul acesteia, care era mai aproape de teatrul lui Constatin Tănase, întârziind până a doua zi. Când s-a dus acasă, la ora 4 dimineața, blocul în care locuia
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
manifestările și în alte vechi și prestigioase centre muzicale din țară, este mai puțin bine, după gustul nostru, excesul de „populism“ al unor manifestări. O fi „trendy“ acum să livrezi muzică în piețe publice, și, între o berică și o cafeluță, între două SMS-uri și frânele autobuzelor ce trec prin Piața Ateneului, să mai gustăm și câteva acorduri. Se poartă și aiurea acest gen de „evenimente“ care plac mulțimilor și aduc satisfacții organizatorilor pentru „succesul de care se bucură“, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
întregime fie de cafeaua aburindă, fie de o păsărică ce se apropia de noi pe terasa din umbrar, în general cam pustie. Vorbele noastre ieșeau cu dificultate și abordam, de regulă, referiri la tihna în care ne delectam cu o cafeluță făcută meșteșugit la ibric de către Stela, soția mea. Într-una din zile profesorul mă sună la telefon, lucru destul de rar, și îmi vorbește ciudat de exaltat. Costică aș vrea să mergi cu mine la o aniversare. Se împlinesc două decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar fi vreun pericol crezi că aș insista? Nu-ți dai seama ce responsabilitate îmi asum?! O să vedem, spun eu, deloc entuziasmat. Adevărul e că am mai zburat cu un drăcușor de avion și în Algeria. Pilotul mai sorbea din cafeluță și din cînd în cînd mai butona cîte ceva la bord. Cînd treaba se îngroșa, trăgea de o manetă și bondarul sălta și scîrțîia ca naiba. Eu mă rugam la Dumnezeu și amicul meu, care mă însoțea, se ruga la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
infernal. Volanul frige. Pielea de pe scaun frige. Maneta de viteze frige și ea. Deschid geamurile, dau drumul la aerul condiționat. La maximum. Motorul toarce impasibil. Întorc capul spre ușa aia mare. Fata Morgana. Pe ușă iese chelnerul, cu tava cu cafeluța, cu berea, cu condens pe pahar. Țipă spre mine: Domnule, comanda dumneavoastră... Du-te dracului! Auzi mă, du-te dracului. Demarez nervos spre casă. O parte a creierului, cea ne-toropită total, îmi spune șoptit: Nu-i prea diplomatic, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
hârtii doar dublează datele pe care zapciul le are deja În calculator, motiv pentru care hrănești și un ajutor de zapciu, du-te chiar acum, cu căciula’n mână, la ajutor, roagă-l să te ierte că-i tulburi sorbitul cafeluței și pufăitul ciubucului și să binevoiască să-ți primească banii. Cum spui tu, birul pe bir. Dar, ca să scapi de umilință, fă și tu ca alții: Cere oricui vrea să te răsplătească nu o plată, ci un dar. Ai văzut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cicoare, strălucind sub coama sprâncenelor sale mari și stufoase, m-a surprins într-o noapte scriind și-am avut cu el o mai lungă convorbire. Și lui îi datorez și vizita aceasta la Maestru. Ni se aduce o tavă cu cafeluțe aburinde, dulceață de cireșe amare și apă rece, de munte. Paralizat de emoțiile acestei întâlniri care, după cum mi-a dat de grijă părintele Melchisedec, trebuie să fie scurtă tac chitic. Maestrul știe de la Stareț de ce-am venit și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ia te uită ce-l frământă pe băiatul nostru din Fălticeni...! Sadoveanu se uită iarăși îndelung la mine. Are o căutătură când șăgalnică, blândă, înțelegătoare, când rece, severă, sentențioasă. Îl privește și pe bătrânul Melchisedec, care s-a oprit cu cafeluța în mână și pare și el meditativ, interesat de răspunsul la o astfel de întrebare. ...Apăi, dragul meu Făt-Frumos, râde El spre mine. Treaba asta-i și mai complicată și mai simplă decât o crezi dumitale. Zic, pe de-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vocație. De ani mulți de practică! De experiență! Mie nota, la acest obiect, mi s-a pus din oficiu. Am făcut doar două planuri de lecție, cu care m-am prezentat la o metodistă, care m-a tratat cu o cafeluță, în cabinetul ei, și mi-a pus... opt, scuzându-se că nu-mi pune notă maximă "ca să nu bată la ochi", având în vedere... că eu... eram soția primului secretar. Ea provenea dintr-o familie modestă. Tatăl, tehnician energetic, murise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
sărbătoare, aproape de amiază, la Muzeul Național al Bucovinei directorul Octav Monoranu, președintele Comitetului județean pentru Cultură, profesorul Alexandru Toma și semnatarul acestor rânduri când, pe neașteptate au intrat în birou, maestrul Irimescu și doamna sa. I-am invitat la o cafeluță. Și am stat împreună, vreme de vreun ceas, la un taifas intim. Discuțiile au început ca de obicei spontan, fără nici un plan, despre sănătate, despre popasurile sale între Fălticeni și București, despre proiectele de viitor, despre vrute și nevrute. Cum stam și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
e dragoste, căldură, liniște, bucurie, ci doar ură... Vreți să vă convingeți cum circulă această energie?... Dă-mi voie să pun mâna mea pe mâna dumitale, domnule dragă! Și zicând aceasta, cum aveam pe masă mâna dreaptă, cu care duceam cafeluța la gură, am pus ceșcuța în farfurie, iar el a așezat mâna lui peste dosul mâinii mele. În câteva minute am simțit, într-adevăr, un flux de căldură, ceva plăcut, care m-a străbătut din creștet până-n tălpi. Îl ascultam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
franzele...”, aici petrecerea consfințind concilierea, consacrând triunghiurile amoroase. Coana Luxița la Moși mănâncă „trei ouă răscoapte, o căpățână de miel cu borș, niște stufat, prune cu carne, friptură la tavă și salată de castraveți, trei cincizecuri cu sifon” și o cafeluță, două litre de bragă, doi mititei, turtă dulce, trei gogoși prăjite În ulei, două limonade, două bărdace de floricele calde, cârnați...; apetitul ei este monstruos. În Premiul Întâi pariurile sunt pe mâncare. Mița Baston asociază fidelitatea comestibilului (fidea) și un
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]