1,129 matches
-
mi se umplea cu nesfârșitele podoabe magnifice. Liniștea, oliniște pe care am putut-o constata doar în acel loc. Loculdenumit:Botezul în apa Iordanului.Oamenii țineau în mâinile lor sticle de plastic pline cu apa sfântă dinIordan.Apă cu nuanțe cafenii sau de un gri nemai întâlnit altundeva. Erau, în acea zi în jur de 7000 de credincioși ai bisericii ortodoxe și abisericii etiopiene. Se sărbătorea ,,botezul lui Ioshua pe locul undeIohanan la botezat cu apa din Iordan și,,atunci s-
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
mi se umplea cu nesfârșitele podoabe magnifice. Liniștea, oliniște pe care am putut-o constata doar în acel loc. Loculdenumit:Botezul în apa Iordanului.Oamenii țineau în mâinile lor sticle de plastic pline cu apa sfântă dinIordan.Apă cu nuanțe cafenii sau de un gri nemai întâlnit altundeva. Erau, în acea zi în jur de 7000 de credincioși ai bisericii ortodoxe și abisericii etiopiene. Se sărbătorea ,,botezul lui Ioshua pe locul undeIohanan la botezat cu apa din Iordan și,,atunci s-
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
cafea...pe care o voi tine minte mereu... pentru că el povestea... ceva interesant și profund... despre destinul literaturii... culturii românești...despre tragedia valorilor care se pierd sau sunt distruse...sub diverse acuzații reale sau nefondate... iar eu îi cercetam aureolele cafenii de sub ochii întristați de existență... și mă răsfățam cu tupeu în tonurile vocii lui învăluitoare. “Ne găsim la liceu!” ne apostrofă Scorobete, la telefon. Am ajuns la timp. Eu mereu sunt în întârziere... acum nu am fost. Cei de la televiziunea
AZI L-AM CUNOSCUT PE DĂNCUŞ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344879_a_346208]
-
trecut pe listele de restructurare ale cerului. ...„ небесного Царя”... ”грех мои”... cuvintele care-o uimiseră în copilărie, rătăcite în memorie se activau ridicându-se la suprafață din colbul memoriei. Și amintirile îi aduceau imaginea neclară a bunicii, cu fustele ei cafenii până-n pământ, peste faldurile cărora atârna într-o necontenită legănare, șiragul mătăniilor din piele, pe care degetele uscate foșneau, foșneau întruna, de-l lustruiseră în atât de desele și-ndelungatele rugăciuni. Oare câți ani avea când a văzut pentru prima
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
furios ultimele rămășițe de verde pictat cu rugină la tâmple din oase și le duce-n vârtejuri nebune spre cer nisipul argintiu din clepsidra vremii ne curge fatidic prin păr peste ploape săpând în scoarța stejarilor adânc talazuri de toamne cafenii îngroapă ultimele tresăriri roșii-chihlimbarii ale iubirii ninge cu aur vechi cu durere și somn visele noastre. Referință Bibliografică: Îngropați în palide toamne / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
Labirint! Iau startul! Țâșnesc. Îndemn s-ajung. Din eter, o voce-mi dă sfat: Din patru, alege ieșirea prielnică! * În livadă, la Bunu’, rămas cu fructe e doar nucul. Pe jos apar zvârlite în fiece zi mingiuțe pudice în coajă cafenie, ferfenițită parcă în zbateri lungi. Le judec, le cuprind în alint... Mă surprinde o zvârlugă ce-mi cade în creștet. Și hohot de râs plăcut și ușor se iscă îndată. Bunicul e-aproape! Când a venit? -Ce cați în livadă
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
trenul dis-de-dimineață, pornesc per pedes din Predeal. Aerul rece mă-nfioară de plăcere! Exclusiv orășean, sunt în al nouălea cer! Echipat comod și potrivit muntelui, tai în singurătate serpentinele. Cuprind cu ochii nemărginirea verdelui vârstat de-acum de insinuantele nervuri roșiatice, cafenii, galbene... Bitumul străpuns de erori asfaltice se rușinează șerpuitor, cernit înaintea mea. Un soare timid mângâie firea c-o lumină galeșă, îndemnându-mă spre visare... Arar, insidios mă depășesc echipaje pe roți, dup-avertizări de claxoane gălăgioase, dureroase atingeri aduse
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
ei, Horică, hrănea porumbeii cu pufuleți. - N-ați văzut un dințișor, întrebă fetița cu glasul tremurător? - Cum arăta, se interesă cel mai mare porumbel? - Alb, drăgălaș, ... ca un dințișor! - Cred că am văzut așa ceva lângă cișmea, se gândi o porumbiță cafenie. Tincuța nu mai rămase mult pe gânduri și o porni spre cișmea. Horică se oferi să o însoțească, pentru a o apăra de eventuale pericole. Lângă ochiul de apă adunat la picioarele cișmelei, o pisică neagră își lingea labele cu
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
unei fete crescute cu frică de Dumnezeu, cum era ea. Îl lăsă să îi sărute ambele mâini în căușul palmelor și să o conducă la mașina pe care o oprise în dreptul ei. Se simțea înghițită de luxul interiorului din piele cafenie și, deși prima călătorie cu o astfel de mașină ar fi trebuit să o facă să se simtă minunat, nu se putea relaxa, având impresia sâcâitoare că ea nu este decât o fată teribil de simplă și de ștearsă, care
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
confete din teiul lui ... și-l aștept să coboare sau să urce , să-mi prindă mâinile intime că într-o rugăciune ... și să-mi mângâie palmele cu buzele fierbinți de căldură florilor aurii. Mi se vor agață în plete ... boabe cafenii din teiul lui , dar eu voi știi că sunt minunea clipelor sale. gabrielaenerusu ... Citește mai mult VIS EMINESCIANM-as fi dus să-l caut pe Eminescusi poate că l-aș fi găsit.... Mi-ar fi ridicat ochii către stelesi către
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
eternitatii.Aud căzând confete din teiul lui ...și-l aștept să coboare sau să urce ,să-mi prindă mâinile intimeca într-o rugăciune ...și să-mi mângâie palmelecu buzele fierbintide căldură florilor aurii.Mi se vor agață în plete ...boabe cafenii din teiul lui ,dar eu voi știi că suntminunea clipelor sale.gabrielaenerusu... XI. AUTOPORTRET...OCEAN DE TRISTEȚI ... PRIVIRILE ADEVĂRATE ..., de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Autoportret... De e tăcere.... atunci e bine mă voi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
afișară de ramurile ce-și plecau capul rușinate, în fața avansurilor profanatoare ale satirului. Când se plictisea de jocul său plin de cruzime, le abandona troienite prin colțuri pierdute în umbră printre morminte sau le așternea pur și simplu în lințolii cafenii, destinate să-și fosnească plânsul din urmă învelind pacea de veci a celor ce dormeau sub lespezi. Tot contemplând jongleriile cârcotașului am ajuns la locul unde doarme Diana somnul etern. Am zărit flori proaspete pe mormânt și o lumânare ardea
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
liliac foarte mic, cea mai mică specie din Europa. Lungimea corpului este de 35-51 mm, a antebrațului de 28-34 mm iar, anvergura aripilor de 18-22 cm. Greutatea nu depășește 3-8 gr. Blana este deasă și scurtă. Culoarea spatelui variază de la cafeniu la cafeniu roșcat. Abdomenul este puțin mai deschis la culoare. Raspândirea: Se întâlnește în Europa, Africa de nord, peninsula Arabică, subcontinentul Indian. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi întâlnit în locuri populate de om. Vara se adăpostește în
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
mic, cea mai mică specie din Europa. Lungimea corpului este de 35-51 mm, a antebrațului de 28-34 mm iar, anvergura aripilor de 18-22 cm. Greutatea nu depășește 3-8 gr. Blana este deasă și scurtă. Culoarea spatelui variază de la cafeniu la cafeniu roșcat. Abdomenul este puțin mai deschis la culoare. Raspândirea: Se întâlnește în Europa, Africa de nord, peninsula Arabică, subcontinentul Indian. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi întâlnit în locuri populate de om. Vara se adăpostește în diverse construcții
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
nu numai de industria forestieră (Polonia a plătit 1,5 mild. USD), ci și de turism (ex. Muntele Fichtellberg situat la granița dintre Germania și Republica Cehă și Slovacia este o imensă întindere cu copaci morți și rămășițe de culoare cafenie). Tot din cauza poluării, monumentele istorice suferă modificări în timp, poluarea accentuând destul de mult procesul degradării. Este vorba de monumentele atheniene, unde coroziunea acidă a dus la deteriorarea lor în ultimii 20-25 ani mai mult decât în cei 2400 de ani
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
încît am uitat că jos, la picioare încă se mai gudură cîinii. Rar, rar deschidem cîte o carte frumoasă și auzim cornul de vînătoare și foiala gîfîită a droaiei de cîni. Rar ne aducem aminte de superbe imagini, de cîinele cafeniu plîngînd la moartea Procridei, de potăile arcuite misterios printre picioarele armatelor lui Carol cel Mare, de buldogul Tump, păzind efigia bătrînului Hogarth, de cîinii eleganți ai lui Bruegel, de cățelușa albă a donei Goya, de cîinii savanți ai lui Tiepolo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu vînt. Sirenele vaselor, tube de filarmonică. Plaja: vînt puternic. Alerg pe nisipul jilav, conștientizînd armonia mușchilor. Pescărușul mort. Sosirea taberei de copii. Cîinele flocos și femeia grasă alergînd pe nisip. Apa mării rece, nu insuportabilă. Întoarcere printre casele străvechi, cafenii, din lemn. Nu e apă. 4. "Nuferi în Delta Dunării", cu o imagine ce l-ar fi făcut gelos pe Monet. Verso: La restaurant, în așteptarea celor două feluri comandate. De ce caut singurătatea, dacă atît mă înfioară atunci cînd mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
necesități, aducând chiar meșteri nemți, se vede silit a cere chiriarchului închiderea fabricii. Fabrica folosea ca materie primă lâna oilor din proprietatea mănăstirii. „Boielele” (naturale sau vegetale) erau aduse de la Cernăuți. Se importau: lemn de India (galben și roșu), „boie cafenie” etc.. Unele din aceste materiale erau cumpărate din Cernăuți de la Ignath Schnirch, care, la 19 septembrie 1854, trimitea „für genau Wilhelm Stiber in Neamtz” nota de plată a unui sold de 72,54 galbeni. Fabrica de la mânăstirea Neamț funcționa în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o voce aproape nepăsătoare, mi-a răspuns printr-o întrebare: - Care femeie? Am tăcut amândoi ciulind urechea. Un fâlfâit bizar umplea încăperea. Bunica s-a întors și a exclamat bucuroasă: - Un cap-de-mort! Uite, un cap-de-mort! Am văzut un fluture mare, cafeniu, un sfinx crepuscular care vibra, străduindu-se să pătrundă în adâncurile înșelătoare ale oglinzii. M-am repezit la el, cu mâna întinsă, presimțind deja în palmă gâdilarea aripilor lui catifelate... Atunci mi-am dat seama ce nefiresc de mare era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tot pe tonul acela neutru, tot în franțuzește, deși în timpul mesei (din pricina prietenilor sau a vecinilor care veneau adesea pe neașteptate) vorbeam în cea mai mare parte a timpului în rusește, ne-a relatat defilarea Marii Armate și povestea pietricelei cafenii numite „Verdun”. Abia dacă înțelegeam tâlcul spuselor ei - tonul a fost cel care ne-a subjugat. Bunica ne vorbea ca unor oameni mari. Noi vedeam doar un ofițer frumos cu mustață desprinzându-se din coloana care defila triumfal, ca să vină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ne vorbea ca unor oameni mari. Noi vedeam doar un ofițer frumos cu mustață desprinzându-se din coloana care defila triumfal, ca să vină spre o tânără prinsă în îmbulzeala unei mulțimi entuziaste și să-i ofere o bucățică de metal cafeniu... După cină, înarmat cu o lanternă, degeaba am cercetat amănunțit stratul de dalii din fața imobilului nostru, „Verdun” nu era acolo. Aveam să-l găsesc a doua zi dimineață pe trotuar - o pietricită feroasă printre mucuri de țigară, cioburi de sticlă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o scară năstrușnică ducându-se drept în nori. „Acolo este un tren de marfă care urmează să plece”, a auzit ea brusc murmurând vocea calmă și parcă plictisită a fiului ei. În depărtare, a văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-a urnit din loc și s-a auzit un suspin de bucurie temătoare salutând plecarea. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încremeneau, urmărind înaintarea inexorabilă spre Moscova... Trăia ca în anii în care vecinii schimbau o privire mută, arătând printr-o mișcare de sprâncene înspre o casă - noaptea, o întreagă familie fusese îmbarcată într-o mașină neagră... Purta o broboadă mare, cafenie, un palton vechi de postav ordinar, iarna - cizme de pâslă, vara - pantofi închiși, cu talpă groasă. Nu aș fi fost deloc mirat dacă aș fi văzut-o îmbrăcând o tunică militară și încălțându-se cu cizme soldățești. Iar când punea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să bată ușor cu degetele în masă, urmând ritmul inegal al unui vechi cântec soldățesc de pe Alderbaraan. Ca și cum atât ar fi așteptat, ușile din partea opusă a încăperii s-au deschis și în încăpere au pătruns trei bărbați înveșmîntați în robe cafenii. Cel din centru, un bărbat osos, înalt și cu o barbă albă și impunătoare, avea ochi cenușii. Își sprijinea mâna pe un toiag, dar felul în care își încorda mușchii palmei arăta că bățul era mai degrabă o armă decât
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu hoardele de barbari care bântuiau Câmpia Pannoniei și care, de multe ori, mai erau împuținate și de Forțele Imperiale cantonate pe Vechea Terra. Vassur privi spre balcoane. Începuseră să se umple de curioși, să foșgăie de rase gri și cafenii. Care să fie diferența? Înregistra cu coada ochiului căderea unei batiste, undeva în stânga. Neîndemînare sau provocare? Țesătura cădea însă într-un mod natural, așa că nu o luă în seamă. Un murmur ușor, și privirile celor din jur îi dădură să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]