239 matches
-
și 1858 (plecarea lui Alexandru Ghica de la domnie), totul culminând cu venirea lui A. I. Cuza pe tron în ambele provincii românești ("„soarele mi-a răsărit / pe țărani i-a-nveselit / pe boieri că i-a urât”") și eliberarea țăranilor de sub tirania boierilor „caimacami” (Ioan Manu, Emanoil Băleanu și Ioan Al. Filipide). Textul piesei este unul de „jurnal oral” (specie care a evoluat din baladă, cu textul comprimat), însă din punct de vedere muzical având trăsături de cântec liric, culegătorul piesei (etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
(n. cca. 1630 - d. 1698-1700) a fost Mare Logofăt în divanul Moldovei, care a îndeplinit împreună cu Marele Hatman Bogdan și Marele Vistiernic Iordache Ruset funcția de caimacam al Moldovei în perioada decembrie 1695 - ianuarie 1696, între sfârșitul primei domnii a lui Constantin Duca și prima domnie a lui Antioh Cantemir. a fost unul din boierii învățați, de la el rămânând multe acte domnești, scrise de el însuși, cu
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
(n. 1740 - d. 1826) a fost Mare Logofăt în divanul Moldovei, care a îndeplinit funcția de caimacam al Moldovei în perioada 19 septembrie - 28 octombrie 1802, între sfârșitul domniei lui Alexandru Șuțu și domnia a lui Alexandru Moruzi. A fost fiul Marelui Logofăt Constantin Cantacuzino și al soției sale "Maria", născută "Vlasto". S-a căsătorit cu "Ana
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
(sau Constantin Costachi/Constantin Costache n. cca. 1660 - d. 28 februarie 1737, Mănăstirea Sucevița) a fost mare spătar în divanul Moldovei, care a îndeplinit împreună cu marele ban Sandu Sturza funcția de caimacam al Moldovei în perioada septembrie - octombrie 1726, între sfârșitul celei de-a treia domnii alui Mihail Racoviță și prima domnie a lui Grigore II Ghica. A fost fiul marelui vornic al Țării de Jos Gavril (Gavriliță) Costachi și a celei
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
cumnată-său, lui Ioan Paladi biv-spătar, și într-a lui Costantin Costache vel-spătar, fiind aceste curți amândoao alăture"”. După mazilirea lui Mihail Racoviță , Costantin Costachi împreună cu Sandu Sturza a asigurat, în perioada septembrie-octombrie 1726, conducerea interimară a statului moldovean, în calitate de caimacam. După cum relata Ion Neculce „" și cetindu-i ferman de mazilie Duminecă în 26 dzile a lui septemvri, pus-au căimîcani pe Costantin Costache vel-spatar și pre Sandul Sturdze vel-ban"”. La începutul domniei lui Grigore Ghica este numit mare hatman, fapt care
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
viza răsturnarea acestuia de la domnie, fapt pentru care va fi scos din dregătorie și va face și câteva luni de închisoare. În 1733, la sfârșitul domniei lui Grigore Ghica a asigurat din nou interimatul la conducerea țării, fiind iarăși numit caimacam: „"și au pus căimăcami în Ieși, anume pre Costantin Costache vel-logofăt și pre Costantin Ruset vel-vornic"”.
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
Sandu (Alexandru) Sturza (n. cca. 1685 - d. 1754 /1756) a fost Mare Ban în divanul Moldovei, care a îndeplinit împreună cu Marele Spătar Constantin Costache funcția de caimacam al Moldovei în perioada septembrie - octombrie 1726, între sfârșitul celei de-a treia domnii alui Mihail Racoviță și prima domnie a lui Grigore II Ghica. A fost fiul Marelui Vistiernic Ion Sturdza și a primei sale soții "Irina Bucium". S-
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
tâlhari asupra noastră la Iași”". După mazilirea lui Mihail Racoviță și prin intervențiile lui Grigore II Ghica care-i era rudă, Sandu Sturza împreună cu Marele Vornic Constantin Costache a asigurat, în perioada septembrie-octombrie 1726, conducerea interimară a statului moldovean, în calitate de caimacam. Odată cu prima domnie a vărului său Grigore II Ghica, marele boier Sandu Sturza a avut un rol politic important în Moldova, îndeplinind cele mai înalte dregătorii: mare logofăt, mare spătar, mare vistier, hatman sau mare vornic al Țării de Jos
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
politic important în Moldova, îndeplinind cele mai înalte dregătorii: mare logofăt, mare spătar, mare vistier, hatman sau mare vornic al Țării de Jos. Totodată, până în 1753, a făcut parte din opt căimăcămii. În 1743, vel logofătul Sandu Sturza este numit caimacam la plecarea din domnie a lui Constantin Mavrocordat. În iunie 1747, tot ca vel logofăt, este numit din nou caimacam al Moldovei, împreună cu boierii Toader Carp și Constantin Donici.
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
Țării de Jos. Totodată, până în 1753, a făcut parte din opt căimăcămii. În 1743, vel logofătul Sandu Sturza este numit caimacam la plecarea din domnie a lui Constantin Mavrocordat. În iunie 1747, tot ca vel logofăt, este numit din nou caimacam al Moldovei, împreună cu boierii Toader Carp și Constantin Donici.
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
Cuza în postul de pârcălab al orașului și portului Galați. În contextul intern și internațional existent, lucrurile se petrec foarte alert: la 8 iulie 1856 încetează domnia lui Grigore Ghica; în locul acestuia este numit - conform prevederilor Tratatului de la Paris - un caimacam, Theodor Balș care nu era favorabil Unirii și îl demite pe Cuza din postul de pârcălab. Balș moare și locul îi este luat de un alt adversar al Unirii - Nicolae Vogoride, care pentru a-l apropia pe Cuza îl numește
Cariera lui Alexandru Ioan Cuza - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102214_a_103506]
-
aclamații unanime. În discuțiile provocate de problema agrară, el votează pentru propunerea de a se împroprietări țăranii. Față de succesul masiv obținut de unioniști și de faptul că Marile Puteri au admis, dacă nu în întregime, dar în majoritate revendicările acestora, caimacamul Vogoride își modifică atitudinea pe care o adoptase cu privire la Cuza, după demisia acestuia din postul de pârcălab. El îl avansă la gradul de colonel și îl numește în septembrie 1858 ajutor al hatmanului miliției, post important în ierarhia militară. Mihail
Cariera lui Alexandru Ioan Cuza - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102214_a_103506]
-
suferit mult de pe urma Războaielor Balcanice. După ce în anul 1920 Hahambasi al evreilor din Turcia, rabinul Hâim Nahum Efendi a părăsit Turcia pentru a se stabili în Egipt, rabinul Bejerano s-a mutat la Istanbul, unde a fost ales ca locțiitor (caimacam) al Șef rabinului Turciei, funcție pe care a îndeplinit-o până la sfârșitul vieții. Alegerea să a avut loc într-un moment delicat, în perioada de tranziție între Imperiul Otoman și Republică Turcă modernă. Fiind el însuși fiu al generației de
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
jefuiască Țara Românească. Cu toate că este o scriere subiectivă, cronica versificată a pitarului Hristache este, în opinia istoricului literar Dumitru Murărașu, „un interesant document al vremii”. Cronicarul realizează un portret plastic, plin de culoare, al domnitorului și un portret burlesc al caimacamului temporar Dimitrăchiță Turnavitu, descriind întâmplări importante precum intrarea turcilor în București. Hristache folosește un vers scurt în stil popular, cu o rimă ușoară, uneori forțată. Ritmul povestirii este unul alert. Limbajul familiar și plin de un umor, specific mahalalelor bucureștene
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]