400 matches
-
ofensa și de a inspira teamă. Dezgustat peste măsură de relele din jur, el se inflamează cu ușurință, luând la refec orice, pe oricine, combătând „gangrenele societății”, ironizând sângeros „tombaterele”, lovind în „albi” (conservatorii), dar necruțând nici pe „roșii” (liberalii). Calambururi, porecle (unele de gust îndoielnic), sarcasme coborând câteodată până la invectivă aglomerează pamfletele lui O., care nu vede decât trădări, duplicități, lichele, poltroni și moftangii, indivizi gata oricând să-și vândă conștiința. Aceștia ar fi „iluștrii contimporani”, pe care îi și
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii având a se teme de ironia lui, de vorbele de duh memorabile, de portretele trasate cu o peniță muiată în venin, dar și de calambururile licențioase, de anecdotele nu rareori grosiere. Într-un fel, Orășanu e un martor al vremurilor din spița cronicarilor, iar N. este cronica lui, prin care, păstrând proporțiile, îl precedă pe I. L. Caragiale. R.Z.
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
să scoată o nouă serie. Ușurința la scris a redactorului și-a găsit un bun câmp de acțiune în P. Se critică hotărârile administrației, se parodiază discuțiile din Cameră sau stilul gazetarilor adverși. Umorul, cam greoi, rezultă mai ales din calambururi și din stâlcirea numelor proprii, dar se apelează și la caricaturizarea excesivă, cu referiri la defectele fizice, reale sau imaginare, ale celor vizați. Cronici, glume, varietăți umoristice, un „consiliu al mandarinilor” (acest gen de satiră va fi desăvârșit de B.
PACALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
Popescu), Galeria cu viță sălbatică (Constantin Țoiu), Lumea în două zile (George Bălăiță), Trei dinți din față (Marin Sorescu), Labirintul (Francisc Păcurariu), Martorii (Mircea Ciobanu), Ficțiune și infanterie (Costache Olăreanu). Eseurile sunt scrise într-un ton colocvial, apelând uneori la calambur, însă dicțiunea critică valorifică enunțul teoretic și referința erudită, ca și aluzia ironică sau observația mulată pe detaliul tematic semnificativ. În cea de-a doua carte, Meșterul Manole. Prozatori ai lumii: Creangă, Sadoveanu, Rebreanu (2001), P. grupează patru eseuri ample
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
sânge”, este nevoie de efort pentru a domina elementele și pentru a te domina. Poetul pare obsedat de primejdia dispersării lucrurilor, a propriei ființe, și se apără strângând legăturile, ale propriei făpturi, ca și cu ceilalți. Chiar un catren de calambur și subtilitate, cum este Peisaj vechi, transmite o senzație de tensiune. Autorul e din spița lui Sisif, făcând însă figură singulară: împinge îmbrăcat în redingotă bolovanul. Înainte de a pleca „la lucru”, și-o perie cu grijă, în răgazuri își tamponează
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
sau finale. Cultura fragmentului nu poate reprima însă angoasa izolării sensului ființei de sfera cunoașterii. Nici o integrare a totalității nu mai este posibilă în epoca perspectivismului. În eseistica filozofică recentă, fărâmițarea epistemologică a subiectului postmodern se exprimă prin recurgerea la calambur, fracțiuni și extrase. Cărțile bine vândute - cum sunt „marginile filozofiei” lui J. Derrida - n-au nici cap, nici coadă. Lumea nu mai este citită ca parabolă sau alegorie, ci ca o imensă textură înzestrată cu un uriaș coeficient de conectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
i-au evocat; Boswell l-a evocat pe prietenul său Johnson cu multă căldură; Aubrey, de exemplu, deși vizibil înzestrat cu spirit caustic (wit), se mulțumea să citeze admirativ vorbele de duh ale eroilor săi, nu-i sacrifica de dragul unui calambur; referința la articolul marelui Thomas Babington Macaulay despre Boswell pentru Encyclopaedia Britannica e întru câtva mai pertinentă, ca multiplă mise en abîme: „Chick” scrie despre Macaulay care scrie despre Boswell care scrie despre Johnson care scrie despre etc. Ce va
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rânjet interior”. Este vorba despre o operație defensivă contra afectului ce constituie, după Lagache, un „ecran afectiv”, de multe ori greu de pătruns. O altă apropiere se poate face între umor și expresia verbală a pacienților maniaci, bogată în glume, calambururi și jocuri de cuvinte. Dar aici avem de-a face mai curând cu un joc cu cuvintele și sunetele. Regăsim cu această ocazie diferența dintre cuvântul de duh și umorul-apărare. Acest aspect deosebit de pozitiv al umorului (mai puțin atunci când este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de îndepărtat: „Dacă vom deschide vreodată Cutia Pandorei a Consiliului Europei, nu vom putea ști câți Cai Troieni vor sări afară din ea”. Cu aceste cuvinte își începea discursul Ernest Bevin (Ziua, 20 ianurie 2006, p. 6). Jocul de cuvinte (calamburul). Genurile de umor sau cele libere (tableta, însemnarea etc.) apelează cel mai des la acest început. Condiția este ca jocul de cuvinte să nu fie forțat sau naiv, ci să conțină surpriză și eleganță intelectuală. Contează cui ne adresăm: cititor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
hoț furat de alți hoți”. Citatul. „Ne așteptam ca la Londra să fie un atac terorist”. Se folosește mai ales în interviuri. Important este ca un citat să nu fie banal, neinteresant, incapabil să rezume minim textul. Jocul de cuvinte (calamburul). „Vântul anchetei bate peste afacerile lui Sorin Ovidu Vântu” sau „Des de Mona auzim”. Condiția este ca acest joc să fie inteligent și, dacă se poate, subtil. Nu orice joacă simplistă atrage atenția și simpatia cititorului. În plus, aluzia implicată
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
anchetei bate peste afacerile lui Sorin Ovidu Vântu” sau „Des de Mona auzim”. Condiția este ca acest joc să fie inteligent și, dacă se poate, subtil. Nu orice joacă simplistă atrage atenția și simpatia cititorului. În plus, aluzia implicată de calambur trebuie să trimită la o persoană, la un fapt notoriu, lesne descifrabil și de către cititor: „Vanghelionul ușor coruptibil”. E vorba de primarul Sectorului 5, Marian Vanghelie, și Revelionul organizat de acesta pentru tineri și pensionari fără bani prea mulți. Paradoxul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
se poate funcția persoanei. Academician poate fi suficient pentru a înlocui șirul de grade universitare: Prof. univ. dr. ing. etc” Câteodată, acest defect se poate transforma într-o virtute, dacă e folosit în mod aluziv, inspirat: „CC al PSD”. Evitați calamburul cu orice preț sau cuvintele uzate: locație, brand, implementare, target, interfață etc. Evitați termenii de argou, expresiile cu tentă vulgară: șmen, țeapă, tun, mânărie, jeg, a aburi, blat etc. Evitați personificări și metonimii ieftine: „Guvernul Tăriceanu gâfâie și dă în
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
neobositului ei redactor. Dar tonul articolelor politice, al pamfletelor și satirelor în versuri apărute în paginile revistei este, de cele mai multe ori, de o violență care nu mai lasă loc și pentru o expresie literară îngrijită. Umorul e greoi, cu ironii, calambururi și jocuri de cuvinte rudimentare. Țintele revistei sunt antiunioniștii, „reacționarii” de toate orientările, susținătorii ideii de a se aduce pe tronul Principatelor un prinț străin. Se critică, de asemenea, la rubrica „Taifasuri parlamentare”, activitatea Camerei Legislative. B. atinge astfel cu
BONDARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285812_a_287141]
-
unei atitudini morale și civice, un amestec de constatare și satiră, de seriozitate și glumă. Publicistul se arată mereu alarmat de perspectiva sumbră a civilizației, se simte agresat de politicianism. Stilul este cel al unui virtuoz. Aluzii subtile, avalanșe de calambururi, artificii verbale, care sugerează conotații de o insinuantă ambiguitate, îi dezvăluie în egală măsură măiestria, dar și temperamentul nestăpânit. Renumele literar al lui B. este legat în primul rând de schițele cu subiecte din viața militară, cuprinse în volumele Vine
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
pare, zău așa. Eu una aș fi în stare s-o fac, căci, „într-o viață anterioară“, eram obișnuită să umblu cu „măruntaie“ de curcan, dar nu toți au stomacul destul de tare pentru asta. P.P.S. M-am gândit la un „calambur“. Jacqui a „răscrăbluit“ în chiloții lui Joey. Am pus mâna pe telefon. Trebuia să vorbesc cu Jacqui. Era incredibil - ea și Joey? Dar mi-a răspuns afurisitul de robot. Ce frustrant! — Unde ești? În pat cu Joey? Doamne, sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
povestești orice. La scurt timp, ca niște figuri din abur, tatăl și fiul dispar În mulțimea de oameni de pe Ramblas, pașii lor pierzîndu-se pentru totdeauna În umbra vîntului. Autor al unor ciudate arguții literare bazate de pluralitatea sensurilor și pe calambururi, numite greguerías. Personaj din romanul lui Cervantes Don Quijote de la Mancha. PAGE 1 FILENAME \p C:\Carti operare\Umbra vintului\ Umbra Vintului 2 1.doc PAGE 206
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
al băieților noștri, trebuia să conteze foarte mult și "galeria". La meci avea să vină tot Lazărul, sportiv sau nu, afară de Cioc, care nu admitea alt sport decât oina, singurul punct asupra căruia nu se înțelegea cu Barbă, prilej de calambururi și glume nevinovate pentru noi, care ne spuneam că, în definitiv, barba e mai mare decât ciocul; prin urmare ea dictează... și din barbă poți face oricând cioc, dar din cioc, niciodată barbă... decât dacă aștepți sî-ți crească! În dimineața
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
neașteptate exmatriculată chiar în pragul absolvirii. Făcea și ea parte din cercul tânărului profesor Vancea. Viitorul personaj Tolea era deja un personaj. Păi, cum! Păi, cum! Profesorul scotea pe nări flăcări și ghirlande, își perfecționa acrobațiile, glumele în doi peri, calambururile, mojiciile simpatice, poantele neglijente, arogante. O întâlnise cândva pe stradă, ce faci Irina, parcă așa te cheamă, chiar așa dom’ profesor, nu bănuiam că îmi rețineți numele. Domnișoara aproape arhitectă Irina Ira îl urmase câțiva pași, destui, pe o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a liceanului Tolea, din urmă cu un mileniu. Nu se poate dezmetici din accidentul cu bicicleta și din accidentul dispariției filozofului vânzător de vinuri Marcu Vancea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am cunoscut niciodată altul, suntem singura rudă unul pentru altul. Vă amintiți eșecul primei sale operații la creier, acum 9 ani? Chirurgul ăla faimos și sâsâit atinsese nervul de la care i s-a tras nenorocirea. Euforie! Euforie, cu tendință spre calambur, așa numeau boala tâmpiții ăia de doctori și chiar asta era. Continuă veselie, totală amnezie. Un circuit special, destul să-l atingă bisturiul că începem să fim în paradis, ca omul viitorului... Cutreiera toată ziua străzile, vorbea cu toată lumea, intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dansa sau de a călători! De altfel, și acuma trebuia să se observe la fiece moment ca să-și domine instinctele. Prezența lui Rîal Brumaru continua să-l sâcâie, deși nenorocitul făcea sforțări uriașe să-și dovedească utilitatea: povestea anecdote, trântea calambururi neroade, se interesa de creșterea vitelor și asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu bătrânul și se tutuia cu tânărul Herdelea, fiindcă observase că Grigore ține la el, căuta să învioreze pe Nadina cu glume
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stele într-un cer încă palid. Conversația continua într-o bengaleză colocvială, din care nu pricepeam decât foarte puțin; de altfel, nici nu încercam să pricep și nu tresăream decât la râsul Maitreyiei, pe care Khokha îl alimenta cu nesfârșite calambururi și schimonoseli. Probabil că ea observă sfiala mea, căci mă întrebă, în englezește, dacă nu sunt prea obosit și dacă n-aș voi să mă distrez ajutînd-o în ceasurile mele libere să termine catalogul bibliotecii d-lui Sen. Aceasta m-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar acesta mi se pare deosebit pentru că folosește, cu oarecare discreție, un paronim pe care nu-l pierde din vedere și în sensul său adevărat. De obicei, joaca cu paronimele este acceptată mai degrabă fără altă finalitate decît gratuitatea unui calambur. Apropul cri-cri, cric, greier ar fi fost suficient în acest caz pentru a obține o satisfacție evident frivolă. Cric vechi în iarbă te pune însă pe gînduri. E posibil să-ți închipui un vinci, un vîrtej desuet și expirat pentru
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
reabilitează pe vechi, îi asigură și patina, și farmecul unei vechimi prestigioase, ușor înclinate spre veșnicie. Dar încă nu te aștepți la mai mult decît această gratulație a unei omofonii jucăușe. Autoarea nu s-a mulțumit însă cu un banal calambur, n-a uitat de cricul uitat în iarbă și a ținut să-l pună nu doar în valoare ci și în acțiune. Și a reușit o neașteptată performanță: cricul, cu scîrțîitul lui greoi și răbdător, scoate domol luna din pămînt
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
Barbu Solacolu din partea fratelui său Theodor, aflat la Buenos Aires, Ion Vinea precizează: „Pseudonimul de Tzara l-am găsit eu, în 1915, într-o vară petrecută la Gîrceni (Vaslui). La numele de Tristan a ținut morțiș, ceea ce i-a atras infamul calambur de «Triste Âne»” (cf. Barbu Solacolu, „Prietenul meu Ion Vinea“ din volumul Evocări. Confesiuni. Portrete, Editura Cartea Românească, 1974, pp. 256-260, textul reia o scrisoare publicată în România literară, nr. 18, din 30 aprilie 1970). Așadar, Vinea a găsit numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]