32,616 matches
-
niciun capișon. Numai coșurile unor sănii, împodobite cu crengi de brad și buchete de imortele vopsite, se legănau alene. La ospătăria lui Barbărasă doi băieți veseli tocmai scoteau din cuptor o tavă cu dovleac, iar mirosul se răspândi în valuri calde pe deasupra străzii tapetate cu un strat gros de zăpadă. Nane căscă gura la o mână înmănușată, în timp ce, pe lângă trupul gros al ospătarului, se strecură fața roșie a unui băiețel care părea prăbușit sub un maldăr de haine. "Hei, Nane!", strigă
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Genovei, la Casteletto, cum ar urca, spune el, în Paradis, iar eu abia în Purgator, sperând în focul purificator, eu, un fel de franciscan contestat, cu boala călătoriilor în sânge, știu unde mi-e locul, ce țărână mă va primi, caldă, dar până atunci, sufletul și trupul meu în trei mări se scaldă.
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
un șarpe care mușc-o floare; Și fluturii fac semne de-ntrebare În aerul ce-ncet-încet îi doare De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri În loc de coarne îi privesc pe geamuri Și sufletul li-l umplu iar cu frunze Și fructe cu miez cald le storc pe buze Pînă ce fierbe-n ei îndemnul dulce De-a se lua după năluci și-a se tot duce...
Poveștile se coc pe neștiute… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7264_a_8589]
-
deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
acoperi vederea pleoape vorbite și să rămîi așa-n puterea lor întunecată vorbe care au teribila putere-a imaginii dispărute. Își cîuta ceva de lucru Își căuta ceva de lucru clipele care indică volumul și înălțimea sunetului pierdut și somnul cald aidoma vinului (un aparat de înregistrare) un nonsens și-apoi altul și altul într-o scurgere sacadată cum a apei la chiuveta defectă la un moment dat la fereastră un chip straniu diform cum un sentiment vechi și se-aprindeau
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au timp să se sfîrșească, Mereu mai lenevește-un vechi iaz cald Ce-și poartă lin pe nuferi cîte-o broască Avînd coroană mică de smarald, Și zînele se duc să-și ieie dresuri Din prăvăliile deschise-n scorburi mari Sau în adînc de peșteri cu mușchi moi De zmeii cei zgîrciți și
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7313_a_8638]
-
niște dinți cariați doi cocoșați mă urmăresc : unul o poartă pe stânga altul pe dreapta și-s mereu împreună ca acele ceasului acum s-ar putea să mor într-o tutungerie în miros de țigări de foi și de lapte cald ori în poiana premiului nobel lângă fluturii chirciți pe-o grămadă de bălegar 4 Lacul Bled liniștea lui care mă poate ucide mă expun benevol acestui pericol intim în fiecare dimineață învăț să coexist cu dungile trasate de rațele ce
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
îi sclipesc dinții. Poate-i o fată de treabă. Arată spre cutia de șah: Joci șah? Eu? Doamne ferește. A fost jocul preferat al lui Lenin. Acum râde de-a binelea. I se îngustează ochii, dar lumina răsfrântă din ei e caldă, amicală, atât de amicală încât încep să mă simt nesigur (butonul, butonul! La loc furia! Numai că... nu găsesc butonul, și în secunda asta nici nu sunt furios!) Ne-am mai întâlnit, nu ții minte? Nu ești supleant la tineret
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
și-mi spune: coca-cola asta e amestecată cu un rom cum n-ați băut niciodată. Dar dacă nu vă place, vă fac alta fără rom. Mersi. Iau paharul și sorb. Amestecat cu zahărul și cafeina, simt un tăiș de alcool cald, bine distilat, parfumat, delicios (ia uite ce beau ei, ia uite cum trăiesc ei!). Hindusul zâmbește de lipsa mea de sofisticare și se așază pe scaunul din fața mea. Și parcă trădarea mea nu mi se mai pare atât de evidentă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
lipsa mea de sofisticare și se așază pe scaunul din fața mea. Și parcă trădarea mea nu mi se mai pare atât de evidentă, e ceva neclar în aer, ceva confuz... Beau din nou. Mi se prelinge în trup o dorință caldă. Alcoolul și altitudinea. Și n-am mâncat nimic de ieri seară. Incerc să ghicesc dacă e rom și în băutura Zoiei -nu cred că e, prea soarbe cu ușurință. Imi explică acum că are doi frați, Valentin si Nicușor. Au
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
-nu cred că e, prea soarbe cu ușurință. Imi explică acum că are doi frați, Valentin si Nicușor. Au făcut fizica, amândoi. Turtit, de la paharul de rom și coca, mă înclin spre ea: pot să te întreb ceva personal? Ingustarea caldă a ochilor, licărind de curiozitate: sigur. Fac un semn cu bărbia spre scaunul din față - ea dă din cap liniștitor, n-ai grijă, n-are cum să te-audă. Mă înclin mai aproape, îi inhalez aroma de fată fumătoare, dar
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
a tremurat un pic vocea. Dar tu unde traiești, nu sus? Și hotărârile de sus, nu le afli înaintea tuturor? Uneori, îmi răspunde. Fără să vrea, dar târâtă de patima din întrebarea mea. Apoi tace. Dar strângerea aceea a ochilor, caldă, parcă gâdilată, i-a dispărut. Se uită la mine ca și cum ar vrea să-mi întipărească figura în minte. Modul în care aprinde altă țigară, pata de pe deget lipită prompt de țigară, modul cum inhalează... m-am întors la rutină, spun
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
-o fără să crîcnești. Întîi apa a aruncat-o afară cu putere, a refuzat s-o primească în burta ei învolburată. Era a doua oară într-o singură zi cînd i se întîmpla asta. Așa ai găsit-o. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, te-a privit drept în ochi, n-a fost nevoie să spună nimic, din două vise plecase în aceeași zi, simplă, mică, albită de spaimă, dar atît de norocoasă. Spatele tău cald s-a
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, te-a privit drept în ochi, n-a fost nevoie să spună nimic, din două vise plecase în aceeași zi, simplă, mică, albită de spaimă, dar atît de norocoasă. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, mîinile tale reci au primit-o: era exact cît să-ți încapă între palme. Atît. I-ai șoptit: "Lasă visele urîte deoparte. Uită-le. Peste un an vei fi mare, puternică, peste un an
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
cade niciodată, peste un an vei ști să-ți folosești ghearele, fiară mică ce ești. Gertrude va fi numele tău. Gertrude, vino cu mine, n-am să te iau acasă, dar am să te duc într-un loc bun și cald unde ai să crești mare." Gertrude a uitat visele urîte, ea a fost o pisică adevărată frumoasă care a trăit mulți ani fericiți. Ai mai văzut-o o singură dată: era în coșmarul tău, trăgea să moară și îți șoptea
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
cine altcineva decât propria, ideala-ți proiecție ființă de abur și fum a pierderii de sine a câștigării de tot Începutul spectacolului Ce nervi, ce vibrații, ce răni de primăvară și chipuri palide de fetișcane îngândurate pe străzile însorite și calde în decembrie cu mugurii copacilor plesnind cum să-mi consult orgoliul de bestie în pericol în preajma umanei hoarde tăvălită pe deplin în mister pe când îngerii se înalță, alții coboară cerurile fiind în egală măsură deschise nouă, trăitori pe pământul umed
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
Spre Cerul Gurii; să le pipăi floarea Cîrcelului cu limba-mpătimită De-atîtea bunătăți descrise-n taină În biblia ascunsă-n simpla-ți haină, Cînd rage lung tristețea ca o vită Dusă-n ocol de Dumnezeu, la muls, Dintr-un nestăpînit și cald impuls...
Cînd inima unei grădini e-un ciob de sticlă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7680_a_9005]
-
în special elevi de liceu în vacanță, puși pe distracții și veniți să caște gura la prostia celorlalți, dar care, odată sosiți în intersecție, citeau surâzând scurtul mesaj al lui Leonard și un dor pitit de multă vreme în ascunzișurile calde ale cărnii se ridica plutitor și înaripat până în colțul ochilor căutători. Puțini dintre cei ajunși până aici se abțineau să nu-și scrie dorința pe o bucățică de hârtie, pe care s-o simtă apoi cum se împăturește sub apăsare
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
bisericii Sf. Pantelimon, dar, la plecare, fiecare s-a oprit o clipă și lângă piatra de marmură, pe fața căreia literele întunecate păreau să se fi afundat, ca-ntr-un pat de zăpadă. Zilele Paștelui s-au scurs în aerul cald al lunii aprilie, iar, de la fereastra lui, Leonard a văzut fețe și spinări de oameni care își puseseră nădejdea în textul mov, scris cu markerul. Bineînțeles, toată lumea știa că era opera unei mâni oarecare. Primăria chiar amenințase că va cere
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Emil Brumaru Erau și curcubeiele prea lungi, Nu le dădeam de capăt niciodată! Ne-mpiedecam de fluturi de poiată, De rîmele clocind sub buturugi. Strigam cuvinte fără de-nțeles În aerul cald îngroșat de pulberi Din care încercau să-mi deie ghes Îngeri cîntînd sfîșietor din tuburi Despre plecarea lor și-a mea, tiptil, Împreunați, cu mîinile-n aripe, Și clătinînd, eu capul, dînșii nimbul, Printre miresme, raze și risipe De păpădii ce
Erau și curcubeiele prea lungi… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7616_a_8941]
-
Emil Brumaru De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată, Chiag cald de carne-amestecat cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă Și cimbrișor
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
Emil Brumaru Era un înger care se oprise Nedumerit de-nfumurarea mea De-a scotoci prin lucruri și prin vise Semnele calde, moi și nepermise Ale femeilor cu coapsa grea? Era un înger ce mă dojenea. Aoreola i se aburise și aripile le mișca abia În aerul albastru ce încins e De-adolescența-mi frîntă-n catifea?...
Întîmplare... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7803_a_9128]
-
vânatului plugul ara pieptenul pieptăna acul cosea oglinda oglindea foloseam lucrurile pentru că erau bune și frumoase erau bune și frumoase pentru că le doream le împrumutam, le schimbam, le trimiteam de-acasă să pască depărtările și era așa de bine și cald, fericirea era posibilă pe-atunci trecea pragul casei la chindii și noi comunicam unii cu alții așa cum comunică apele în mare. Apoi a trebuit să ne întoarcem la lucruri să le despuiem de forme să le jefuim de conținut să
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
ce semăna cu un om mort. Era doar un tufiș, un tufiș și atât. Verde, des, parfumat, iar în spate cineva juca tenis. Nepăsători, doi tineri, jucau tenis. Și cineva privea cum ei joacă tenis. Și cerul era senin. Aerul cald și primitor. Numai că în fotografie, cadavrul se încăpățânează să persiste. În aerul dulce al dimineții, nu vrea să dispară, deși cei doi joacă tenis, cineva îi privește, lumea trece mai departe spre urgențele ei. O derulare calmă a vieții
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns, Ascunde, moaie chiar ce ai mai sfînt Și luminos pe-acest negru pămînt Din care s-a-nălțat deja Isus. Noi cum rămînem? Trupurile-s grele De carnea-mpătimită la plăceri, Iubita mea, atît de caldă ieri, Și-atît de rece azi, cu palme rele Jucîndu-te c-un înger adormit, Lîngă altar, în cel mai fraged schit Pe care Dumnezeu l-a-nchipuit... Nu-ți da degeaba sufletul aievea, Mototolind sub trupul dulce stevea...
Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7703_a_9028]