360 matches
-
cuvinte slave moderne au pătruns în vocabularul reprezentativ al limbii române. Cele mai multe (treizeci și patru) sunt bulgărești (bolnav, ciudat, a cloci, crac, grijă, grozav etc.); urmează (în număr de șapte) cele rusești (cavaler, mojic, poliție, poștă etc.) și (câte două) cele ucrainene (calic, a toropi) și cele sârbești (printre care și cuvântul sârb). Nu rareori un cuvânt a pătruns în română pe mai multe căi, deci din mai multe limbi, poate avea o etimologie multiplă. Dacă ținem seama de acest fapt, numărul cuvintelor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cerul” - sl. vesĭ, lat. totus. Șchiop este cuvânt autohton, analizabil ca structură morfematică (ș-chiop), în rădăcina căruia a existat l. Comp. vfr. clop „șchiop” cu nfr. éclopé „calicit, șchiop”, lat. claudo „a șchiopăta”, vgr. χωλος „șchiop, calicit”, κυλλος „ib.”, rom. calic. Fără miezul lichid au rezultat sl. kostĭ, rom. os (lat. os). Prefixul a inrodus sensul ablativ „relativ la, din, de la”, schimbând totodată aspectul fonetic al cuvântului, astfel clop a devenit șchiop; alb. shqepul „șchiop”, shqepoj „a șchiopăta”; în rusă au apărut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Bucov, 57 Bucu, 57 a se bucura, 57 Bucura, 57 București, 57 Bucuru, 57 Budgiac, 108 Bugeag, 108 Buicani, 57 bulgari, 62 buric, 69 burtă, 134 but, 131 butaș, 131 bute, 131 butnar, 131 butoi, 131 butuc, 131 cale, 102 calic, 99 calup, 56 cap, 95 capcană, 95 Carpați, 56 carpen, 56 caș, 134 catâr, 194 a caterisi, 195 călău, 53 căluș, 53 căpiță, 95 a căpui, 95 cărare, 102 cărăruică, 103 a căta, 194 către, 46 a se cățăra, 195
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pe mijloc. Grăi cu unele mlădieri în glas: Noroc bun, bade Petrea, acolo unde călătorești! Să ne dea Domnul avere de sănătate. Că alte averi le iau rușii și nu ne mai trebuie... Numai sănătatea-i de bază. Taman un calic trebuia să mă întâmpine, acuma, când mi-am luat traista în băț, plecând în bejenie? chibzui, cu oarece nemulțumire, Petrea Păun. Pe urmă, își spuse, iar, în cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Păun? Parcă, mare lucru, tractorul ăla, mititel și vechi, de pe vremea lui Pazvante... Lasă că, vom primi tractoare bune, de la Uniunea Sovietică. Așa ne-au spus, nouă, țăranilor săraci, la căminul cultural începu să cugete, cu mândrie, goldăneșteanul cel calic din neamul goldăneștenilor cei sărmani. Deodată, ca și cum Petrea Păun ar fi recepționat mesajul emfatic și frivol al lui Galan, răsuci capul și se răsti de departe: Ia aminte la un lucru! zise el, pe când negura se topea, străpunsă de primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încât în bătaia lămpii, ochii îi ardeau, ca doi bumbi de jeratic, unul oglindind o flăcăruie verde, iar celălalt, având o răsfrângere albastră, l-a înfruntat pe Duran Zicându-i: îți convine să dispui de ceea ce nu-i al tău, calicule, dar dacă te simți așa de cu dare de mână, nu jefui ce este al altuia, ci scoate și tu și împarte de la tine! A răcnit Pamfil Duran și a glăsuit: eu n-am ce scoate, fiindcă fac parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sale: clienții ascund firi grobiene, care merg de la lăcomia de proporții tendința de a fi găzduit de pleașcă, de a mânca la micul dejun mai mult decât poate să o facă un bou, de a-și umple ca mârlanul straița calicului cu felii de pâine și cu merinde șutită până la neobrăzarea de a pleca cu prosopul, cu cearșaful, cu umerașul, cu peria de pantofi sau cu cheile de la camere... Vladimir se acuza în sinea lui că și el își făcuse adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scornit-o? Lebedev, prințul... care nici ei nu-s mai breji. Ce să zic, au amândoi un car de minte. Pe povestea asta eu una nu dau nici atâtica! — Bătrânul e hoț și bețiv, continuă Ganea cu venin, eu sunt calic, soțul surorii mele e cămătar - avea și la ce râvni Aglaia! Frumos, nimic de zis! — Acest soț al surorii tale, cămătarul, te... — Hrănește, nu-i așa? Te rog, nu te jena. — De ce te enervezi? întrebă Varia, simțind că a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o competiție și cu Regele varului, și îl biruie, provocându-i moartea. Dar nici puterea, nici mărirea lui nu durează. Când se crede invincibil și, în consecință, se întrece pe sine în aroganță, norocul îl părăsește, doctorul ajungând din nou calic. Nu numai teatrul lui V. va reveni în actualitatea literară postum, ci și memorialistica, din care fragmente răzlețe apăruseră în „Sburătorul”, „Curentul familiei”, „Rampa” și ultimul mult mai încoace, în 1979 (în „Manuscriptum”). Șerban Cioculescu își amintește a-l fi
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
culturii în Moldova (1748-1803). O dată cu noua zidire și aproximativ pe locul celei din lemn, ctitorul i-a dat actualul hram și i-a dăruit bisericii sale clopote, icoane și alte odoare sfinte. Acestei biserici i se mai spunea cândva "Biserica calicilor", fiindcă aici ca, de altfel, și la biserica Prăpădoamna (Cuvioasa Parascheva), de la începutul străzii Păcurari, se închina breasla calicilor, aceste biserici av�nd în mod special în grijă, ocrotirea lor. Printre epitropii bisericii se afla într-o vreme și poetul
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
hram și i-a dăruit bisericii sale clopote, icoane și alte odoare sfinte. Acestei biserici i se mai spunea cândva "Biserica calicilor", fiindcă aici ca, de altfel, și la biserica Prăpădoamna (Cuvioasa Parascheva), de la începutul străzii Păcurari, se închina breasla calicilor, aceste biserici av�nd în mod special în grijă, ocrotirea lor. Printre epitropii bisericii se afla într-o vreme și poetul moldovean Costache Conachi (1798-1857), ai cărui membri de familie au fost înmormântați în cimitirul din curtea bisericii (transformată în
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
lucrarea sa intitulată "Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova", scrie că: Mai aflăm că la această biserică, precum și la biserica Banu și la o altă biserică Sfântul Neculai cel sărac (inexistentă azi) se închinau cei din breasla Calicilor. Vorbind despre arhitectura clădirii, informăm că este construită din cărămidă, pe fundație de piatră și că are învelitoare din tablă. Forma în plan este a unei nave, cu absidă semicirculară la altar și are un turn cu secțiunea pătrată, așezat
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
cvartal de vile din cîmpul verde, despică orașul în două cu șuvoaiele de intimități, revărsare de explicații nu mai puțin directe, tipurile fizionomice ieșite pe ceața inimii, Dornești mai persistente bătrînele cu mănăstirea, distracție pe deocheatele cu slăbătura vioaie, telal calic, sacoșe de pantofi, la ochelari lentilele groase, barba s-a mai păstrat neagră, lipsește, să nu stați pe bancheta lui, nu doar mizerie, e și nebun! teoria liniștii călugărești, o duc bine, au aer, de-aia sînt calmi, merg, zici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ușile și alergau în cîmp, în lanuri nesfîrșite, așezîndu-se pe burtă. Copiii se întorceau în posturile de supraveghere și țineau părinții la curent cu mișcările balaurului. Femeile se adunau mai multe la un loc, de obicei la familia cea mai calică, pentru a comenta evenimentul. Cele din calicime își dădeau cu părerea că lor, la o adică, n-au ce să le ia. Porcul este la coliba din Sărătură. Găini n-am decît două și nimeni nu le poate prinde, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dorit caz, să nu aibă nimeni nimic. Adică să crape toți de foame, nu numai noi. Calicii ăștia afurisiți nu ne călcau pragul casei și din exploatatori nu ne mai scoteau. Eu înțelegeam perfect că totul va aparține poporului și calicilor nu le va mai aparține nimic. Din acest motiv, cînd un IMS a poposit în Ghireni, am alergat să vedem ce minune mai are poporul. Ce frumos mai torcea motorul și cu ce pasiune mai freca șoferul tabla frumos vopsită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
început, pe vremea celui care masacra doar el jivinele țării, era doar cîte un pîrlit de posesor de pușcoci. Spre bucuria sălbăticiunilor. În nordul Moldovei avea pușcă doar Ion Saldaru și era nedespărțit de aceasta. Avea reputația de cel mai calic om din Europa și poate chiar din Eurasia. Căsuța, care adăpostea o droaie de copii, avea o singură cămăruță, ocupată de un soi de sobă zidită și care servea și de pat comun. Soba încălzea cărămizile, făcute din cenușă, nisip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cît de faptul că acesta n-a văruit casa, n-a reparat-o, n-a făcut nimic pentru a o face mai locuibilă. Povestea este încîlcită, continuă avocatul. Securistul era una din oile negre din ramurile colaterale ale sculptorului. Un calic, slugă la neamurile sale bogate și cultivate. Comunismul l-a acceptat și el l-a indicat drept "exploatator" pe unchiul său care "l-a obidit și pe care l-a slugărit". Adăugînd și cuvîntul "legionar", delațiunea s-a soldat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asigurat nemurirea! O să-l botezăm Salvatore, adică Salvatorul, femeie. Dar, Toadere, nu-i nume românesc, scîncea lehuza. Dar ce, eu îs român? Îs român cu sufletul, dar sîngele, ehe, este albastru, de viking! Nu te prosti, Toader, taică-tu era calicul satului, lucra pe la toți cu ziua... Toanto, și bogații, și regii mai sărăcesc în timp, dar le curge prin vene sînge albastru... Ha, ha, poate rachiu... Ce știu femeile?! Nu? Toader nu lua în seamă trăncăneala unei femei proaste, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sate din ținutul Sorocii și a jumătate din satul Movileni cu heleșteu și vad de moară pe Jijioara în ținutul Iașilor. Jumătatea Movilenilor cu cele ale lui „l-au dat ca să fie la bolniță care au făcut-o pentru săracii calici la sfânta mănăstire (Golia). Si iarăși au mai dat lor (săracii calici) trei fălci de vie de la Cotnari din Dealul Sărat...și două fălci de vie din Deal de la Piscu...cu cramă în Dealul Balamutului, și o falce și giumătate
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și vad de moară pe Jijioara în ținutul Iașilor. Jumătatea Movilenilor cu cele ale lui „l-au dat ca să fie la bolniță care au făcut-o pentru săracii calici la sfânta mănăstire (Golia). Si iarăși au mai dat lor (săracii calici) trei fălci de vie de la Cotnari din Dealul Sărat...și două fălci de vie din Deal de la Piscu...cu cramă în Dealul Balamutului, și o falce și giumătate de vie ce este din Rediul Domnesc. Toate acestea au fost dăruite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Goliei de „Mărica, giupâneasa răposatului Chiriță postelnic”. Ei! Ai băgat de seamă ceva?Stiam că la mănăstirea Golia a fost „bolniță”, dar, că ea exista deja pe la 1620, asta nu aflasem. Si a avut viață lungă această „bolniță pentru săracii calici”, pentru că au fost mutați la Socola abia în 1905! Aș îndrăzni să te rog ceva, mărite Spirit, dacă nu este cu supărare. - Curaj, dragule. - Te rog să mă lași să urc totuși sus pe terasa turnului clopotniță. - Nu avem nici o
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în calitate de căpitan al Bucovinei, să implice la nivel provincial biserica ortodoxă în acțiunile de asistență socială, ce vizau pe locuitorii săraci. Pe măsură ce numărul nevoiașilor din provincie s-a înmulțit, Administrația Bucovinei constanta că "rânduiala sau planul cel început pentru ținerea calicilor și săracilor... numai în Bucovina n-au putut veni la sfârșitul său, pentru că nărodul nu este îndestul plecat către fapta cea bună a milosteniei și îndurării către săraci"151. De aceea, urmărind ameliorarea condiției existențiale a categoriilor celor mai defavorizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Eternitate și au lăsat-o multă vreme fără măcar o cruce". Actorul Gh. Dumitrescu, care a onorat cu brio, ani în șir, scena Teatrului de la Copou, "s-a dus și el, cum au dispărut și ceilalți, bolnav și sărac." "Moare calic" și confratele său State Dragomir; cândva, fermeca publicul teatrelor Sidoli și Pastia. Poetul Strat (Eustrat Calognomu) "a murit în sărăcie". Și tot așa mai departe (despre Eminescu, nici nu mai vorbim). N-am aflat în epocă, cel puțin până acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cuminte, Un cățeluș sau un pisoi. Dar vreau s-aud și eu cum suflă O altă viață lângă noi. Așa zicea sărmana babă Iar moșul nu mai vrea nimic. Ce-mi trebuie o viață nouă, Sunt prea bătrân, și prea calic!. Dar Domnul se-ndură de babă Și-un pui de cerb i-a dăruit. Un pui de cerb cu steaua-n frunte Gonit din codri și rănit. Săgeata-i străpunse-se gâtul Din rană sângele-i curgea. Și lacrimi mari
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu totul nelalocul ei... Cum se poate una ca asta? Ce glumă? Mi-au schimbat paltonul meu nou, raiat, cumpărat la-nceputul acestei ierni și mi-au lăsat în loc, în cuier, vechitura, leanca asta, pătura asta uzată, haina asta de calic. Lectorul Ienceanu făcu ochii mari, se uită la profesor, zâmbi ușor ironic și cu o abia perceptibilă satisfacție care putea să însemne, în prima clipă "Doamne, ce m-aș mai bucura să fi fost băieții ăștia în stare de una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]